Linkuri accesibilitate






Tragedia norvegiană care a luat 76 de vieţi vinerea trecută este urmată în ţările europene de ample dezbateri asupra ideologiilor extremiste şi celor care le îmbrăţişează. Este şi tema rubricii noastre săptămânale Dicţionar European, pregătită de Liliana Barbăroşie de la Chişinău şi de la Bruxelles de Dan Alexe:


Dicţionar european: cu Dan Alexe şi Liliana Barbăroşie



Dorinta de a se face cit mai vizibili in spatiul public ii determina pe multi politicieni din Republica Moldova sa atribuie cu usurinta calificativul „extremist”, dar si alte adjective grele, unor oponenti din cadrul campanilor electorale, al unor dezbateri televizate sau in cadrul polemicilor parlamentare. Acoperiti de imunitate, parlamentarii se tinuiesc cu usurinta unii pe altii, fara sa cintareasca greutatea calificativelor extremist sau fascist, intrate in uzul retoric.

I-am cerut fostului politician, actulamente profesorului în ştiinţe politice şi diplomatului Oleg Serebrian, să dea o definiţie a ceea ce înseamnă „extremism”:

„Un punct de vedere politic, ideologic dus până la extremă. Poate fi de dreapta, de stânga. Reformarea societăţii aşa cum o vede pe cale evolutivă o doctrină democratică, este văzută de doctrinele extremiste într-o altă manieră, mult mai radicală. Curente extremiste de stânga sunt comunismul sau anarhismul. Curente extremiste de dreapta sunt fascismul sau nazismul. Comunismul în forma în care a existat în URSS a fost o doctrină extremista. Nimeni nu poate să conteste că milioanele de oameni care au murit în gulaguri nu au fost victime ale unei doctrine extremiste. Războiul civil din Rusia a fost o expresie a acestui extremism. Calea revoluţionară pe care îl propagă comunismul în sine este un element al extremismului. Un partid se consideră extremist în cîteva cazuri - atunci cînd propune înlăturarea a autorităţilor publice nu pe calea alegerilor, nu pe calea democratică, ci utilizînd forţa, atunci cînd are în agenda lui diverse puncte de program contestabile din punctul de vedere al democraţiei cum ar fi xenofobismul, rasismul, lichidarea oponenţilor politici, un punct de vedere unic. La ora actuală în Republica Moldova este greu să spui că există astfel de partide. Dacă ar şi exista, ar fi eliminat fără îndoială de pe scena politică prin instanţe de judecată.”

Reacţiile, unele vehemente, pe care le-au stîrnit în societatea moldovenească legea anti-discriminare sau recenta înregistrare oficială a cultului islamic i-a determinat totuşi pe unii observatori să se întrebe dacă manifestările extremiste nu ar putea prinde radacini in Republica Moldova. I-am solicitat lui Oleg Serebrian o clarificare şi în acest subiect, întrebându-l cît de lung e drumul de la discriminare pina la extremism:

„Discrimanarea şi extremismul sunt categorii diferite care nu ştiu dacă se întîlnesc. Extremismul este un punct de vedere characteristic ideologiilor, iar discriminarea este un mod de acţiune pe care pot să o aibă persoane, partide. De regulă partidele extremiste pot să recurgă la măsuri discriminatorii, dar nu neapărat. Oameni de calitate intelectuală înalta pot să aibă atitudini discriminatorii, ascunse, faţă de persoane de alt gen, rasă, etc. Nu ştiu în ce măsură sunt înrudite, dar ştiu că de regulă cei care au un punct de vedere extremist sunt tentaţi să aplice măsuri discriminatorii în raport cu alţii.”

Dar cînd anume un naţionalist poate fi taxat de extremism, l-am mai întrebat pe Oleg Serebrian:

„Şi naţionalismul poate fi dus pînă la extremă. Cum poţi fi meloman extremist, poţi să fii fotbalist extremist, deci un lucru dus pînă la extremă. Poţi să fii şi naţionalist extremist, dar nu neapărat. Poate fi un naţionalism de bună calitate, aşa că în nici un caz naţionalismul nu poate fi considerat sinonim cu extremismul”.

Un politician acuzat recent de gindire extremista constata cu amaraciune ca publicul redescopera puterea cuvintelor gratie retelelor de socializare de pe Internet, dar o simte cu adevarat doar atunci cind devine tinta.
XS
SM
MD
LG