Valeriu Lazăr: „Republica Moldova îşi propune să aibă pe termen cel puţin mediu previzibilitatea necesară şi stabilitatea asigurării acestor livrări în condiţii maximal posibile ca şi preţ. Adică vrem livrări stabile, vrem să avem previzibilitatea ce se va întâmpla într-un an, în doi ani. Să dăm această claritate şi instituţiilor publice, dar şi cetăţenilor, cititorilor, consumatorilor, ca lumea să-şi poată planifica.”
Ministrul economiei, Valeriu Lazăr, într-un interviu cu Valentina Ursu
Europa Liberă: S-a zis că anul 2010 a fost apogeul majorării preţurilor la consumul de gaze naturale ruseşti.
Valeriu Lazăr: „Sper mult ca anul 2010, sau 2011 de fapt să rămână anul apogeului, fiindcă a fost ultimul an prin care noi am trecut la preţul mediu european – de la trimestrul întâi 2011 suntem la coeficientul unu. Adică practic noi am ajuns la preţ european. Din această perspectivă este apogeul, dar să nu uităm că mai există şi alţi factori, fiindcă însăşi valoarea europeană depinde de evoluţia preţurilor, în special la ţiţei. Toată lumea aştepta că anul 2011 va fi iarăşi anul picului în creşterea preţului la ţiţei, parcă asta se întâmplă. Şi eu sper foarte mult că în trimestrul patru anul ăsta acest pic să-l înregistrăm. Va fi niţel peste 400 de dolari mia de metri cubi. Deja lucrul ăsta este clar, fiindcă el poate fi calculat. Sper mult că într-adevăr de aici încolo nu vom avea parte de creştere şoc, va fi o evoluţie care va urma logica evoluţiei preţului la ţiţei.”
Europa Liberă: Cum se explică faptul că Moldova ar fi ţara care achită cel mai mult pentru consumul de gaze ruseşti în comparaţie cu statele membre CSI şi cu România?
Valeriu Lazăr: „Republica Moldova ca şi preţ de achiziţie nu achită cel mai mare preţ. Într-adevăr noi suntem lideri la capitolul tariful pentru consumatorii finali. De ce? Hai să le luăm pe rând: Rusia – se asigură sută la sută cu gazele proprii. Ucraina cred că în jur de 30 la sută au extracţia proprie. În jur de 20 la sută România se asigură cu gaze proprii. Sigur că preţul de import pentru ucraineni e unul, dar fiind diluat cu extracţia proprie în anumită proporţie la consumatorul final el merge ceva mai mic. Noi nu avem această posibilitate, noi sută la sută importăm.”
Europa Liberă: În 2012 moldoveanul cât va achita pentru metrul cub de gaze?
Valeriu Lazăr: „Sigur că depinde de tariful la import. Sper, cum spuneam că de acum să nu avem în trimestrul întâi 2012 majorări şi incertitudinea vine din zona unui al doilea factor important – cursul de schimb. Fiindcă noi tranzacţiile le facem în dolari şi anul ăsta cursul de schimb ne-a ajutat într-un fel - fiindcă în tarif a fost luat un curs mediu la dolar de 12,4, în realitate avem 11 şi ceva. Adică practic avem un factor de majorare, dar avem un factor de reducere. De aceea eu nu mă apuc acum să vă spun cu mare precizie cât va fi tariful la consumator, fiindcă depinde cel puţin de aceşti doi factori, dar tariful la gaze depinde de evoluţia preţului la ţiţei – aici chiar nu mă apuc să spun care va fi el.”
Europa Liberă: Totuşi preţul la gaze arde buzunarul cetăţeanului. Cât poate rezista cetăţeanul, sau cât va fi în stare să achite?
Valeriu Lazăr: „Grija statului este de fapt una mare – putem face ca să ardă buzunarul cetăţeanului şi consumatorului mai puţin. În primul rând acestui cetăţean, care într-adevăr este ars cel mai tare să-i dăm, parţial să-i compensăm, dar prin sistemul de ajutor social. Lui personal, dar nu la general, nu ştiu cui. Anul trecut am mers, şi anul acesta pe această cale. Adică am identificat aceste resurse şi am dat câte 150 de lei pe lună, dar prin sistemul de ajutor social, în dependenţă de venitul real al omului concret, dar nu la general. Nu zic că am compensat integral, dar mie mi se pare că aşa e mai corect – unul la mînă. Şi noi am văzut, utilizând acest argument şi în negocierile cu colegii de la Gazprom, nivelul de saturare să zic aşa. Noi suntem în zona critică şi noi le spuneam: dragii noştri, cât de tare nu ar evolua preţul la ţiţei, nu înseamnă că în aceeaşi funcţie evoluează şi nivelul veniturilor la consumatorii noştri – şi consumatorii casnici, şi consumatori industriali. Şi mă bucur că prima reacţie a celor de la Gazprom este una absolut firească şi reală. Ei zic: noi tot înţelegem, nivelul de venituri nu creşte şi dacă voi urmăriţi să faceţi business în Republica Moldova trebuie să luaţi în calcul şi nivelul real de cumpărare al acestor oameni, fiindcă deja în trimestrul întâi al anului curent noi am înregistrat scăderea consumului de gaze naturale. Asta înseamnă că oamenii, consumatorii reali nu-şi mai pot permite. Şi atunci am ajuns la acest nivel de echilibrare, după care am zis: mai departe ce facem noi? Dacă majorăm în continuare, oamenii o să treacă la lemne şi cărbune, la surse de alternative. Nu intru în detalii, fiindcă negocierile pentru asta sunt negocieri. Dar reacţia Gazprom-ului a fost una adecvată, ei au zis – bine, hai faceţi nişte calcule, demonstraţi-ne că aici a ajuns funia la par. Fiindcă de aici încolo oamenii încep a se ocupa de eficienţă energetică – unii trecând la sursa de alternativă, alţii căutând diferite metode prin care să reducă consumul. Studiile noastre arată că până la 30-40 la sută de exemplu din energia termică noi o pierdem în Chişinău – de exemplu, cum se deschide uşa, cum se închide, anumite izolări, până la 30-40 la sută poţi să obţii economie. Noi suntem pe de o parte săraci, nivelul nostru de venituri e jos, şi noi ne permitem să fim foarte energofagi.”
Europa Liberă: Irositori.
Valeriu Lazăr: „Irositori, asta e paradoxul.”
Europa Liberă: Domnule Lazăr, negociaţi cumva şi preţul pentru tranzit?
Valeriu Lazăr: „Evident, noi anul ăsta am obţinut o majorare – de la 2,5 până la trei dolari pentru mia de metri cubi tranzitaţi la o sută de kilometri.”
Europa Liberă: Se zice că e foarte puţin.
Valeriu Lazăr: „Asta ne-a permis ca Moldova-gaz să acumuleze suplimentar 10 milioane de dolari, care merg la compensarea costului, adică sunt venituri suplimentare care compensează majorarea de tarif. Ceea ce am convenit cu cei de la Gazprom e că anul ăsta lucrăm în condiţiile de trei dolari şi dacă noi venim cu argumente că uite, aceşti trei dolari sunt insuficienţi, tariful de tranzit trebuie să acopere în primul rând costurile real suportate şi trebuie să asigure o marjă de rentabilitate, care permit investiţiile în menţinerea acestei infrastructuri de tranzit. Şi de aceea acum colegii pregătesc aceste argumente. Sperăm să le avem şi să fim suficient de convingători ca să obţinem eventual o majorare.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, se vede că profitul la Moldova-gaz este destul de mare. S-a vorbit şi despre depistarea unor scheme frauduloase.
Valeriu Lazăr: „Moldova-gaz uitaţi-vă atent, am cu mine cifrele – generează pierderi. De unde aţi luat voi că ei au profit? Profitul anului de exemplu 2010 acoperă pierderile anilor precedenţi. Ei încă n-au ajuns să fie profitabili, fiindcă ei au lucrat mulţi ani la rând în pierderi. Şi acum acest profit este unul virtual. El e şi normal să apară, fiindcă acoperă pierderile anilor anteriori. Adică noi încă n-am ajuns în situaţia în care să zicem că Gazprom-ul îşi ia dividende.”
