Linkuri accesibilitate

Sînt momente decisive în viaţă cînd eşti singur în faţa vicisitudinilor.






Revin la un subiect oarecum atemporal: ofensiva împotriva spaţiilor verzi din municipiul Chişinău. Ofensiva asta, se ştie bine, a început încă în zorii tranziţiei, iar sfîrşitul ei pare improbabil. Şi asta pentru că mulţi dintre noii moldoveni jinduiesc să înalţe în parcuri castele faraonice, marketuri, oficii, buticuri, hăcuind copacii şi tufarii.

Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan


În 2010, într-un parc din sectorul Rîşcani al capitalei, a început războiul crîncen dintre constructorii unei spălătorii şi locatarii blocurilor apropiate. Zic război, pentru că am văzut cum constructorii şi locatarii se îmbrînceau, se loveau, se bălăcăreau într-un mod incredibil. După acest incident, construcţia spălătoriei din parc s-a oprit. Au trecut opt luni de atunci şi, iată, deunăzi locatarii îngrijoraţi informează mass-media că munca pe şantierul din parc a reînceput. Am înţeles că locatarii vor să organizeze un miting de protest, că sînt supăraţi pe edili şi că par destul de hotărîţi.

Aici simt nevoia să spun următoarele. Lupta oamenilor aceia cu spălătoria din coasta parcului va fi foarte grea. Asta dacă ei nu vor renunţa şi nu se vor resemna. Le va fi, aşadar, extrem de dificil să oprească înălţarea spălătoriei. E o misiune aproape imposibilă, dacă luăm în considerare specificul tranziţiei moldoveneşti. E puţin probabil să-i ajute edilii. Păi, nu edilii au autorizat această construcţie? E puţin probabil să-i ajute presa, chiar dacă aceasta va vorbi despre drama lor. Presa autohtonă nu are forţa celei occidentale.

Îi poate ajuta doar propria lor tenacitate, propria lor încăpăţînare. Dacă vor fi puternici, rezistenţi, dacă vor lupta pe bune, dacă vor da dovadă de un curaj fantastic, au o mică şansă. Altminteri, cauza lor e pierdută şi spălătoria va fi terminată cu brio. Prin urmare, nimeni nu-i poate ajuta pe locatarii aceia. Numai ei înşişi se pot ajuta. Zic asta pentru că nu-mi imaginez ca tot oraşul să-i sprijine cu mic, cu mare.

În definitiv, asta e viaţa. Ea e dură, mai ales în Moldova recentă. Sînt momente decisive în viaţă cînd eşti singur în faţa vicisitudinilor. Cînd trebuie tu să-ţi asumi toate riscurile. Locatarii aceia sînt ca ultimul mohican.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG