Linkuri accesibilitate

Serghei Stupin, un anticar de nevoie: „Foarte multă literatură cumpără de la mine moldovenii care locuiesc şi muncesc în Occident”.




Cărţile vechi, vîndute în stradă, mi-au atras mereu atenţia. Pentru că sunt ca nişte cioburi din biografiile oamenilor care şi-au construit din ele cetăţi de înţelepciune. Încerc să îmi imaginez, ce aş simţi dacă aş vedea decimată şi scoasă la vînzare biblioteca din casa mea, pe care au adunat-o bunicii şi părinţii mei. De la această cotă sentimentală am pornit discuţia cu Alla şi Serghei Stupin, ambii filologi de meserie, care s-au văzut siliţi să prindă a vinde carţile din casă.

Lumea din jur: în universul cărților de anticariat


Timp de patru decenii şi-au transformat apartamentul modest, într-o adevărată bibliotecă. Mulţimea de rafturi din holul şi din cele două odăi ale apartamentului adapostesc cîteva mii de cărţi.

„Este imposibil să le număr, deoarece să adun cărţi este modul meu de viaţă. Aşa mi-a fost destinul, printre cărţi să trăiesc. Cartea este cel mai bun interlocutor, cel mai bun leac de vindecarea, cel mai sigur prieten. Cînd ajung în situaţii la limită, cînd îmi pare că totul este pierdut, în cărţi găsesc refugiul, ele mă ajută.”

De patru ani, soţii Stupin, îşi asigură banii pentru cheltuieli curente din cărţile din biblioteca familiei. Chiar daca fiecare carte vîndută e un cîştig material, totodată e şi o daună, spune Serghei Stupin.

„Am prostul obicei să mănînc în fiecare zi. Iar de 20 de ani sunt şomer în ţara asta liberă şi independentă. Nimeni nu are nevoie de mine, de un filolog rus, cu ce salariu să trăiesc eu.”

Îndeletinicirea aparent uşoară de a vinde cărţi, înseamnă, întîi de toate, munca de hamal, povesteşte Alla Stupin.
„Fiecare zi începe şi se sfîrşeşte cu transportarea cărţilor. Este un lucru greu care a devenit ca o proză a vieţii, deoarece ştii că trebuie să o faci. El strînge două genţi de cărţi şi încet le duce pînă la depozit, apoi se reîntoarce după următoarele două genţi. În total face șapte trasee. De aceea noi ne trezim la cinci dimineaţa şi facem mîncare, şi curăţenie. Ca seara să ne odihnim, să bem o cafea şi desigur să citim.”

Serghei Stupin spune că are cumpărători permanenţi, dar şi ocazionali, de toate vîrstele, elevi, studenţi, tineri, părinţi şi bătrâni. Iar multe dintre cărţile bibliotecii sale călătoresc peste hotarele ţării, la emigranţii moldoveni.

„Foarte multă literatură cumpără de la mine moldovenii care locuiesc şi muncesc în Occident. Venind în vizită la rudele lor ei cumpără de la mine foarte multe cărţi pentru copiii şi nepoţii lor. Şi cărţile mele ajung în diferite ţări.”

Cea mai „venerabila” carte scoasa la vinzare este un volum de poezii de-ale poetului rus Aleksandr Puşkin. Serghei Stupin spune că are şi o colecţie de cărţi anticariat, care depăşesc de două ori vîrsta lui, dar nu le scoate la vînzare. Soţii Stupin sunt de părerea că o carte bună nu are vîrstă şi
Cartea este monumentul epocii, ea singură de la sine trăieşte.

nu se învecheşte.

„Îmbătrîneşte doar literatura „ieftină”, care nu a trecut testul timpului. Dar aşa literatură ca cea a lui Shakespeare sau Dante Aligheri, oare ea cîndva va îmbătrîni. Şi la literatura antică revenim... ea nu se teme de veacuri. Cartea este monumentul epocii, ea singură de la sine trăieşte.”

Am stat ceasuri bune în preajma vînzatorilor ca să mă conving că există şi la Chişinau vînatori de carţi vechi.
„Sincer, îmi place foarte mult să cumpăr aceste cărţi vechi, pentru că găsesc nişte lucrări foarte rare. Pe de altă parte îmi este trist, pentru că deobicei le vînd oamenii care au insuficienţă de mijloace financiare şi ei recurg la a vinde tot ce au în casă pentru a supravieţui.”

„Aici poţi găsi comori adevărate, cărţile vechi sunt amprentele epocilor, ideile oamenilor măreţi despre trecut, prezent şi viitor. Cartea te face să gîndeşti, este o bogăţie adevărată.”

O colegă de facultate plecată la studii într-o capitală europeana, îmi scria deunazi că îi place să hoinărească pe la pieţele de vechituri. Şi nu doar pentru că acolo se întîmplă să îşi găsească lucruri utile cu numai cîteva monede. Mi-a mărturisit că îi place să se scufunde în poveşti imaginare construite în jurul unor bibelouri sau bijuterii din veacurile trecute. M-am gîndit că aceeaşi proprietate de înmagazinare o au şi cărţile, pe care în mod impardonabil, alteori le tratăm ca maculatură.
XS
SM
MD
LG