Linkuri accesibilitate

„A interveni cu sunete pentru cauza dreptății, a fi solidar cu cei privați de o voce și de drepturi ale omului elementare este mesajul cel mai bun pe care îl putem trimite.”





Violonist de mare notorietate internațională al epocii sovietice și post-sovietice, Gidon Kremer a stîrnit luna aceasta din nou interesul cu o suită de declarații pe teme politice și de politică culturală.

Cultură și politică: Gidon Kremer un violonist militant


Poate cea mai importantă a fost cea prilejuită de participarea sa, la Strasbourg, la un concert de caritate, în favoarea respectării drepturilor omului în Rusia. Concertul, desfășurat la 5 iulie, a fost dedicat de organizatori magnatului rus Mihail Hodorkovsky și asociatului său Platon Lebedev, cu motivația de a fi „simboluri vii ale speranțelor pierdute în lume referitoare la domnia legii și libertatea de expresie în Rusia”.



Locul ales de organizatori a fost mai mult decît simbolic, după ce Curtea pentru drepturile omului de la Strasbourg dăduse o decizie favorabilă autorităților ruse, neacceptînd caracterul de proces politic celui intentat fostului magnat al petrolului.

Cu ocazia concertului, într-un comentariu scris pentru CNN, Gidon Kremer se exprima cu severitate la adresa regimului Putin și pleda pentru angajarea politică a artistului. „Se spune că muzicienii nu trebuie să se amestece în politică. [...] Cred că prin luarea de poziție în favoarea lui Mihail Hodorkovsky și Platon Lebedev, închiși în Rusia pentru acuzații false de fraudă, sperăm cu toții să atragem atenția asupra ignorării cu bună știință a legii de către conducerea Rusiei. [...] Muzicienii nu sînt și nu vor fi niciodată oameni politici, dar asta nu înseamnă că am fi lipsiți de conștiință. [...] Capacitatea de a vedea în muzică nu numai estetica, dar și un mijloc de a atinge obiective etice, ne înnobilează profesiunea și îi dă o altă semnificație. Avem o șansă de a răspunde cuvintelor poetului rus N. Nekrasov: „Ești liber să nu fi un poet, dar ai datoria de a fi un cetățean”.

Gidon Kremer Musica Svobodî

x












Gidon Kremer scria cu același prilej, „A interveni cu sunete pentru cauza dreptății, a fi solidar cu cei privați de o voce și de drepturi ale omului elementare este mesajul cel mai bun pe care îl putem trimite. [...] Așa că ascultați atent ce au spus și spun în continuare marii compozitori (și noi, umilii lor interpreți), cu profunzime și emoție, predicînd valorile cele mai evidente ale vieții: dreptul la independența opiniei, dreptul la autodeterminare, dreptul de a iubi și cel la libertate. Fie ca sunetele noastre să-i ajute pe cei privați de libertate să o recapete.”

Este Gidon Kremer un erou model al timpului nostru? In 1997, într-un volum de autoritate pentru muzicologi și amatorii de cultură, „Virtuoșii viorii. De la Paganini pînă în secolul al XXI-lea”, criticul american Henry Roth punea în pagină cîteva reflecții despre cariera lui Gidon Kremer. Roth nota, între altele, că elevul lui David Oistrach, născut la Riga în 1947, laureat al concursurilor de prestigiu de la Bruxelles, Genova și Moscova, s-a mutat în Vest, dar că „de facto este un emigrant sovietic. Faptul i-a permis să-și clădească, fără interferențele și frustrările antagonismelor politice și a boicoturilor Est-Vest, cariera. Iar în plus de impactul concertelor sale, el are darul de a atrage atenția asupra lui și de a-și face publicitate, cu mijloacele unor activități muzicale extrem de neortodoxe.”

Un deceniu mai devreme, un alt critic, new-yorkez, atrăgea atenția că, după plecarea sa din Uniunea Sovietică, în 1980, „Gidon Kremer nu mai are casă. Există un studio la Lucerna, are apartamente la New York și Paris, părinții sînt la Heildelberg și [are] un pașaport sovietic”. O personalitate contradictorie, scria el în „New York Times”, cu aprecierea că „trecerea lui Kremer de la restricțiile din Est la libertățile vaste din Occident nu l-a făcut decît să-și transfere pur și simplu deziluziile cu viața muzicală într-un alt loc.

„Nu-mi place să fiu vîndut ca o mobilă”, afirma el, după ce

semnase primul contract exclusiv de înregistrare cu Deutsche Grammophon; în ciuda pretenției declarate că urăște înregistrările, avea deja peste 50 la activ și deși prezenta festivalul pe care îl crease la Lockenhaus, în Austria, ca un loc de retragere pentru muzicienii ce doreau să scape de comercializare, adusese concertele festivalului la New York și în alte centre în care i se făcea o promovare puternică.

La peste 25 de ani după interviul cu opinii controversate de la New York, Gidon Kremer nu pare să se fi schimbat mult, exceptînd o uzură pe care o acuză singur de altfel. Violonistul se menține în actualitate și foarte recent a stîrnit o mică furtună făcînd publică o scrisoare trimisă directorului Festivalului de la Verbier, din Elveția, anunțîndu-l că își retrage participarea la ediția în curs zilele acestea.

„Simt acum că am nevoie să fac o alegere. [...] Pur și simplu nu mai vreau să respir aerul umplut cu senzaționalism și valori distorsionate. Să o recunoaștem: toți avem ceva de-a face cu dezvoltarea înveninată a lumii noastre muzicale, în care „starurile” contează mai mult decît creativitatea, raiting-ul mai mult decît talentul adevărat, cifrele mai mult decît... sunetele. [...] Pur și simplu nu mai am suficientă energie pentru a susține reuniunile și colaborările pe scene foarte expuse, cu staruri „în ascensiune” sau confirmate de lumea de astăzi a bussines-ului muzical, de dragul ovațiilor și al numelor.”

Cine privește lista artiștilor prezenți anul acesta la Festivalul de la Verbier, între care sînt toți prietenii lui Kremer, de la Martha Argerich și Misha Maisky, la fosta lui soție Elena Bașkirova și pînă la tînăra pianistă georgiană, Khatia Buniatishvili, cu care violonistul a înregistrat ultimul său disc, nu poate decît să se mire de ieșirea sa.

Kremer pare într-adevăr obosit și în criză, asemenea vremurilor actuale, dar dominat de aspirațiile sale etice perfect îndreptățite.
XS
SM
MD
LG