Linkuri accesibilitate

Impresia mea, a unui cetăţean istovit de tranziţia interminabilă, este că în epoca independenţei s-a constituit o construcţie statală preocupată mai mult de propria ei perpetuare.



A rămas puţin pînă la marea sărbătoare, pînă la parada apărătorilor patriei, pînă la discursurile emfatice ale guvernanţilor. Republica Moldovan împlineşte în curînd 20 de ani! Înainte de a ne lăsa covîrşiţi de bucurie, ar fi bine totuşi să reflectăm temeinic despre piramida statală care s-a înălţat aici din zorii independenţei.

Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan


Şi mă tem, stimaţi ascultători, că o asemenea reflecţie ar putea să ne diminueze esenţial bucuria, ba chiar să ne-o spulbere cu desăvîrşire. Iată, bunăoară, impresia mea, a unui cetăţean istovit de tranziţia interminabilă, este că în epoca independenţei s-a constituit o construcţie statală preocupată mai mult de propria ei perpetuare. Aşa mi se înfăţişează mie statul moldovenesc: în pofida retoricii colectiviste, neputincios să-şi ajute cetăţenii, dar şi egoist, şmecher.

Departe de mine gîndul că sărăcia endemică de aici e numai opera statului. Nu, ea e şi opera circumstanţelor politico-economice nefavorabile, e şi opera noastră a tuturora, chiar şi pentru simplul fapt că guvernanţii şi cinovnicii vin din popor, nu pică de pe lună.

Şi totuşi, atunci cînd situaţia e critică, deplorabilă, cînd oamenii fug din ţară, cînd atîtea pături sociale întîmpină greutăţi, să păstrezi privilegiile absolut bizare şi pensiile puhave ale politicienilor, diplomaţilor şi cinovnicilor nu e oare un gest urît, dezagreabil?

În anii ʼ90 şi nu numai, statul autohton a dat întîietate propriilor pîrghii, cinovnicilor, deputaţilor, organelor de forţă. Prin această conduită, el a alimentat constant nu doar repulsia cetăţenilor (cine nu a auzit cum sînt bălăcăriţi cinovnicii şi conducătorii pe palierul simplilor muritori?), ci şi convingerea că numai ajungînd acolo sus te poţi descurca. Şi cohorte de moldoveni au încercat din răsputeri să ajungă sus. Cei care au reuşit au învins tranziţia.

I-am auzit pe mulţi spunînd în aceşti ani că statul moldovenesc e slab. Dar ce e un stat slab? Nu e neapărat unul care nu are resurse suficiente. E mai degrabă unul pe care cetăţenii nu-l percep ca pe un reprezentant al intereselor lor vitale. Şi cînd un intelectual autohton a declarat recent că el ar prefera în general să nu aibă de-a face cu statul, cîtă lume a rămas mască?
Să fiu înţeles corect. Statul moldovenesc nu e cel mai imperfect din lume. Există statalităţi mult mai dezagreabile, mai autoritare. Pe fundalul lor construcţia statală moldovenească pare chiar încîntătoare. Asta nu e însă un motiv să ne îmbătăm cu apă rece, chiar şi cu ocazia jubileelor.
XS
SM
MD
LG