Linkuri accesibilitate




Agitaţie mare mai în toate universităţile din Moldova, care şi-au deschis porţile pentru tinerii dornici să urmeze cursurile unei facultăţi. Chiar dacă a fost anul cu cei mai puţini absolvenţi de studii preuniversitare, mii de tineri au luat în această săptămână cu asalt secretariatele instituţiilor de învăţământ superior. Cei care aspiră la statutul de student au timp până la sfârşitul acestei luni să se înscrie la facultate.

Aşadar, forfotă multă în faţa universităţilor. Conştiincioşi şi nerăbdători să obţină validarea ca studenţi, candidaţii însoţiţi de părinţi şi prieteni se strâng zi de zi, şi asta o pot face până la finele acestei luni, la porţile facultăţilor. Ei au posibilitatea să fructifice munca lor de pe băncile şcolii. Şi pentru că nebunia e în toi, Europa Liberă a căutat să afle de la tinerii întâlniţi în preajma universităţilor, care sunt facultăţile din top într-o piaţă a muncii suprasolicitată şi cum îşi văd ei viitorul.


La sfârşit de săptămână cu EL: Învăţământul superior - provocări şi performanţe



- „Îmi place medicina.”

- „Vreau să fiu medic.”

- „Medicii sunt întrebaţi. Un om are nevoie de un medic, de o lecuire.”

- „Medicina în general, e solicitată. Medici trebuie ori în sat, ori în oraş.”

- „Vreau şi în sat să activez. Da, am auzit că sunt foarte mari salariile la sat, ajung până la 10 mii.”

- „Totuşi, nu aş schimba oraşul pe sat. Pentru că la sat nu-s condiţiile necesare.”

- „La noi în ţară e economia agrară. Ar trebuie să ştim şi economia. Agricultura nu se face să fie dezvoltat fără să ştii economia, fără a şti să rambursezi acolo un credit, sau să ştii ce înseamnă o subvenţionare de la stat în agricultură.”

- „Multe mite se iau. Încă nu am intrat la universitate să văd cum e, dar pur şi simplu nu se face pe dreptate.”

- „Ar trebui mai mult de învăţat, decât de plătit.”

- „Fenomenul de cumătrism nu-mi place. De exemplu sunt persoane care învaţă şi nu au aşa note mari ca cineva care nu învaţă.”

- „Să nu propunem mită, să nu înaintăm noi.”

- „Corupţia totuşi este.”

- „Potomu cito studentî daiut vzeatki, a ucitelea prinimaiut. Po ătomu vinovatî vse.”

- „Prea multă teorie şi prea puţină practică. În rest e ok. Adică partea tehnică tot ar fi bine să fie ceva mai modernă.”

- „Ar trebui universităţile să aibă contracte de cooperare cu anumite companii, întreprinderi şi să ne pregătească într-un domeniu. Pentru că nimeni nu e cointeresat să te înveţe de la zero.”

- „Dacă nu vor fi locuri de muncă e posibil să plec.”

- „Peste hotare? Ar fi o variantă, dar dacă n-o să fie posibilitatea deja aici să mă ocup de ceea ce îmi place. Ţara noastră tot necesită să avem specialişti. Dacă o să plece toţi ce o să rămână din ea?”

*

Universităţile din Moldova vor înscrie în acest an la studii aproape 23 de mii de tineri, dintre care şapte mii vor beneficia de o bursă de la stat, iar ceilalţi 16 mii vor trebui să-şi plătească contractul cu taxe cuprinse între cinci şi 20 de mii de lei anual. Pentru instituţiile private sunt prevăzute doar locuri în baza de contract. Invitaţii Europei Libere sunt academicianul Ion Bostan, rectorul Universităţii Tehnice şi Grigore Belostecinic, rectorul Academiei de Studii Economice.

Europa Liberă: Cu Dumneavoastră discutăm despre admiterea care a început în universităţi. Ce surprize aduce admiterea din acest an, domnule Bostan?

Ion Bostan
Ion Bostan: „În acest an sunt câteva modificări la regulamentele de înmatriculare. În premieră în universităţi pot fi înmatriculaţi doar deţinătorii diplomelor de bacalaureat. Continuă înmatricularea în baza planurilor de înmatriculare.”

Europa Liberă: Cu ce medie se intră anul acesta la facultate?

Ion Bostan
: „Depinde de specialitate, dar pregătirea absolvenţilor de licee lasă încă de dorit. Spre exemplu, la Universitatea Tehnică pot fi înmatriculaţi şi cu media şase la unele specialităţi.”

Europa Liberă: Şi din aceşti candidaţi la studenţie puteţi face specialişti de nota zece?

Ion Bostan
: „Promovabilitatea la Universitatea Tehnică este în jur de 65 la sută. 35 de procente din cei înmatriculaţi la anul întâi nu ţin piept exigenţelor şi pe parcursul anilor sunt exmatriculaţi.”

Europa Liberă: Domnule Belostecinic, la ASEM cu ce medie se intră la facultate?

Grigore Belostecinic
: „Surpriza acestei admiteri ar putea să fie note mult mai mici la nivelul cărora pretendenţii la studii ar putea să fie promovaţi în studenţi. În situaţia în care BAC-ul, după mine, a fost organizat în acest an cu cerinţe mult mai mari, avem un număr mare de persoane care au picat şi probabil nota de trecere ar putea să fie mai mică decât în anii precedenţi. Adică să nu ne orientăm la situaţia din anii ceilalţi care au fost notele. Sunt absolut diferite. La ASEM de regulă vin studenţi bine pregătiţi, cu reuşită foarte bună, meritată conform cunoştinţelor din licee.

De regulă le adeveresc la sesiunile care urmează. Dar avem şi aici unele specialităţi la care concursul este mai mic, pentru care noi, a propos, stabilim şi taxe foarte mici pentru a stimula venirea în aceste domenii, necesare pentru economia naţională. De exemplu, asistentul social, administraţie publică, domenii absolut necesare pentru societate, dar şi unele care nu prea sunt conştientizate de pretendenţii la studii că sunt de perspectivă şi foarte importante.

În cazul nostru specialităţile care ţin de informatică, informatică aplicată, cibernetică şi informatică economică, statistică şi previziune economică, pentru care de regulă avem un concurs mai mic. Nu înţeleg de ce tinerii nu conştientizează că viitorul ţine anume de aceste domenii de formare profesională şi ar putea să fie un concurs mai mare şi în instituţia noastră.”

Europa Liberă: Cine trebuie să-i convingă de utilitatea acestor profesii?

Grigore Belostecinic
Grigore Belostecinic: „Trebuie să-i convingă viaţa, în primul rând. Când o persoană decide în favoare unei universități sau a unei specialităţi, îşi asumă anumite riscuri şi ar trebui să fie foarte bine informată atunci când merge la facultate. Să studieze posibilitățile de angajare în câmpul muncii, nivelul de salarizare în cazul în care pleacă într-un domeniu sau altul şi să-şi asume anumite riscuri. Iar în acelaşi timp universităţile trebuie să-şi asume o responsabilitate publică în faţa societăţii să nu promoveze unele valori, ca să fie real implementate cu totul altele.”

Europa Liberă: Învăţământul superior, fie privat sau public, se cere conectat la piaţă.

Ion Bostan
: „Spre regret, unele universităţi au şi o lacună în activitate. Noi mult lucrăm pentru înmatriculare, pentru a atrage studenţii în instituţiile noastre şi mai puţin lucrăm vis-a-vis de problema amplasării în câmpul muncii a absolvenţilor noştri.”

Europa Liberă: Deci e o pregătire haotică?

Ion Bostan
: „Nu este o pregătire haotică. Parteneriatul universităţilor cu agenţii economici lasă de dorit. Trebuie să-l fortificăm, în primul rând noi, universităţile. Acum cinci ani am creat un centru de orientare profesională şi amplasare în câmpul muncii cu şase angajaţi.

Timpul a demonstrat că o dată cu activitatea acestui centru, care are în baza sa de date peste o mie de agenţi economici dintre cei mai valoroşi din Republica Moldova, bază de date creată împreună cu Ministerul Muncii. Acest centru activează pe parcursul anului. Studenţii de la anul doi-trei pot să se adreseze în acest centru pentru a-şi alege locul de practică la o întreprindere industrială, la o întreprindere mică. În aşa mod se stabilesc nişte relaţii între student şi agent economic. Agentul economic pe de altă parte poate să-l ia în calcul pentru eventuala angajare în câmpul muncii după absolvire.”

Europa Liberă: Domnule Belostecinic?

Ion Bostan şi Grigore Belostecinic
Grigore Belostecinic: „Noi ne ocupăm cu concilierea profesională pe parcursul întregului an prin faptul că lansăm materiale despre ASEM, despre specialităţile economice, despre posibilităţile de angajare în câmpul muncii.

Noi lucrăm în învăţământul preuniversitar cu liceenii, care studiază economia, profesorii care predau cursurile de economie. Organizăm olimpiadele republicane la economie, prin care încercăm să explicăm care sunt posibilităţile, ce oferim noi. Dar cred eu că cel mai important mijloc de orientare profesională în cazul nostru este imaginea favorabilă şi bună a specialităţilor economice în societatea noastră la moment. Or, ştim că sunt posibile salarii mai ridicate pentru cei care absolvesc o facultate cu profil economic, să zicem în sistemul bancar, financiar-bancar, de alt gen care oferă şi locuri de muncă bine remunerate şi mai confortabile pentru studenţii la studii.

La moment cel puţin specialităţile de profil economic sunt solicitate de-a binelea, comparativ cu alte specialităţi, care poate oferă posibilităţi mai mici după absolvire. Or, pretendenţii la studii din ţara noastră caută să atingă ceva prin a depune eforturi mult mai mici, cred eu şi aceasta este un motiv din care nu pleacă la Universitatea Tehnică, la specialități de ordin tehnic, care sunt absolut necesare pentru economia naţională. Or, o ţare se apreciază ca nivel de dezvoltare inclusiv prin numărul de ingineri care au fost pregătiţi, dar şi angajaţi în câmpul muncii.”

Europa Liberă: Ambii dintre Dumneavoastră conduceţi nişte instituţii pluridisciplinare. Avantaje şi dezavantaje?

Ion Bostan
: „La Universitatea Tehnică pregătim specialişti în 65 de specialităţi. Anul acesta avem trei specialităţi noi. În premieră specialitatea microelectronică şi nanotehnologie, specialitatea securitatea informaţiei, specialitatea inginerie şi tehnologie în transportul feroviar.

În aceste trei domenii foarte importante pentru Republica Moldova ca unică instituţie de învăţământ superior tehnic de acest profil pregătim specialişti pentru toate ramurile – energetică, telecomunicaţii, construcţii industriale şi civile, urbanism şi arhitectură, industrie alimentară, industrie uşoară, microelectronică şi nanotehnologie. Vreau să remarc aici că până la independenţa Republicii Moldova Universitatea Tehnică pregătea specialişti doar în 27 de specialităţi, în rest ne veneau specialişti de peste hotarele Republicii.”

Europa Liberă: În mare parte Ucraina, Rusia.

Ion Bostan
Ion Bostan: „Foarte corect. Odată cu proclamarea independenţei Universităţii Tehnice i-a revenit o misiune foarte importantă – să asigurăm toate ramurile economiei naţionale cu specialişti pregătiţi în Republica Moldova.”

Grigore Belostecinic: „Comun pentru universităţile pe care le reprezentăm este faptul că suntem universităţi specializate. Noi - în învăţământ economic, domnul academician Bostan - în învăţământ tehnic. Dar ne deosebim prin ceva: prin faptul că Universitatea Tehnică este într-un fel monopolistă în domeniul pe care-l reprezintă, pe când facultăţi cu profil economic de fapt toate universităţile publice şi private din Republica Moldova, doar că ASEM-ul oferă întreaga gamă de domenii de formare profesională în domeniul general de studii şi ştiinţe economice, în comparaţie cu alte instituţii de învăţământ, care selectează fie domenii sau specialităţi mai solicitate, care pot să garanteze venituri mai mari, sau cele care sunt mai apropiate de profilul acestora. Aceasta ne-ar deosebi de alte universităţi, care la fel fac studii.”

Europa Liberă: Domnilor rectori, putem spune că instituţiile pe care le reprezentaţi Dumneavoastră sunt tot aşa de prestigioase ca cele de la Cambridge, de la Oxford?

Ion Bostan
: „Pentru a afirma acest lucru trebuie să avem şi finanţarea respectivă, cel puţin aproape de cea a universităţilor despre care vorbiţi Dumneavoastră. Odată cu aderarea Republicii Moldova la Procesul Bologna se cere o competiţie acerbă a universităţilor din Republica Moldova, cu cele europene în virtutea faptului că mobilitatea academică a studenţilor şi a profesorilor, care sunt două obiective extrem de importante a ţărilor semnatare procesului Bologna, trebuie să asigurăm acest lucru şi pentru studenţii noştri.

În cazul în care finanţarea învăţământului în Republica Moldova este departe de cel al ţărilor europene, mobilitatea studenţilor va deveni cu timpul un drum cu sens unic. Cei mai buni studenţi vor prefera să-şi aleagă universităţi din străinătate şi mai puţini studenţi vor veni în instituţiile noastre.”

Europa Liberă: Aşa este, domnule Belostecinic?

Grigore Belostecinic
Grigore Belostecinic: „Eu vă răspund afirmativ. Da, suntem Oxford-ul şi Cambridge-ul Republicii Moldova, universităţile pe care le reprezentăm. Totul în lume este relativ. Dar dacă la modul serios, în ratingul universităţilor din toată lumea avem doar două universităţi europene. Sunt cele la care v-aţi referit Dumneavoastră.

Dar ne regăsim în ultimii ani şi pe noi, cei din Republica Moldova în aceste ratinguri. Şi noi am discutat despre un rating al celor mai bune 12 mii de universităţi, din cele 17 mii din toată lumea, unde am găsit universităţile noastre, nu în primele o mie, dar pe poziţia a trei mii şi ceva, ceea ce este o poziţie foarte bună. Or, putem găsi în aceste ratinguri şi universităţi bine cunoscute în lume din Federaţia Rusă, Ucraina sau chiar din România, care sunt mai jos în acest ratinguri decât universităţile pe care le reprezentăm noi.

Vreau să vă zic că în genere învăţământul din Republica Moldova a progresat considerabil din toate punctele de vedere. Noi în primul rând nu am avut un sistem naţional de învăţământ superior. L-am moştenit pe cel sovietic, care era ca filiale, care era dirijat foarte bine de la Moscova. Şi în această perioadă de 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova, abordăm şi această problemă, noi am reuşit să ne afirmăm ca sistem de învăţământ şi vreau să vă zic în comparaţie cu alte domenii sociale şi economice ale ţării, învăţământul a progresat mult mai bine.

Or, noi ne-am racordat mult mai uşor la exigenţele învăţământului superior din alte state mai dezvoltate ale lumii, am elaborat planuri noi de învăţământ, curriculumul universitar în întregime, am oferit noi specialităţi, am dezvoltat baza tehnică materială, avem relaţii foarte bune de colaborare cu universităţi din toată lumea. Şi aceasta ne face să credem că facem ceea ce trebuie să facem şi diplomele noastre sunt recunoscute în toate statele lumii. Mie mi se pare că noi uneori credem mai rău despre universităţile noastre, decât ceea ce cred despre noi cei care ne vizitează.”

Ion Bostan şi Grigore Belostecinic
Ion Bostan: „Alte universităţi.”

Grigore Belostecinic: „Doar avem foarte mulţi oameni din Europa, de peste ocean, din alte state ale lumii, care fiind în vizită la noi ne apreciază foarte înalt, progresul pe care l-am înregistrat.”

Ion Bostan: „În primul rând noi avem cadre didactice bine calificate. În ultimii ani noi am izbutit să renovăm corpul profesoral didactic prin atragerea tineretului, care cunosc tehnologiile informaţionale, limbile moderne. În pofida deficienţei de finanţare, universităţile noastre îşi vor păstra imaginea în ţările europene, cât şi în lume.”

Europa Liberă: Şi totuşi, ziceam că este o mare problemă pentru tineri, sau poate mai degrabă pentru părinţii lor, atunci când e vorba să achite taxele de studii. Cum afectează criza instituţiile Dumneavoastră?

Ion Bostan
: „Taxele de studii în universităţile noastre sunt departe de cele care ar trebui să fie. Dacă un student bugetar din bugetul de stat este finanţat în medie cu 15 800 de lei, taxele de studii în universităţile noastre atât la Universitatea tehnică, cât şi la Academia de Studii Economice sunt în jur de opt mii de lei.”

Grigore Belostecinic: „Cea mai mică taxă în ASEM este de 5 500 de lei, iar cea mai mare taxă, la ciclul unu de licenţă este de 7 500 de lei. La masterat sunt un pic mai mari. Astăzi ASEM-ul nu mai este în topul universităţilor cu cele mai mari taxe. În momentul în care Guvernul a decis cu câţiva ani în urmă să facă acest lobby pentru a salva unele universităţi private, care şi-au majorat considerabil taxele pentru studii şi sunt garantaţi în ultimul timp cu studenţi în măsura în care s-au stabilit bariere pentru înmatricularea în universităţile publice.

Învăţământul contra taxă a fost unul salvator pentru universităţile din Republica Moldova şi bine că am făcut acest lucru. În caz contrar, noi n-am fi putut să dezvoltăm baza tehnică şi materială a universităţilor noastre. Vin cu o propunere acum, nu ştiu dacă este în premieră, probabil da. Se vorbeşte foarte mult despre reglementarea taxelor de către stat.

Ar fi foarte bine ca Ministerul Educaţiei, sau comisii la nivel guvernamental să stabilească cam care ar fi taxa pentru studii, astfel încât o universitate să poată să garanteze studii de calitate şi să reglementeze nu partea de sus a taxei, ci nivelul de jos. Taxa pentru studii la o specialitate tehnică trebuie să fie nu mai mică de... La o specialitate – trebuie să fie nu mai mică de... În rest, senatul universităţii trebuie să decidă.”

Europa Liberă: Cea mai mare taxă la Universitatea Tehnică care este, domnule Bostan?

Ion Bostan
Ion Bostan: „Cea mai mare taxă la Universitatea Tehnică este la specialitatea arhitectură şi design-ul interiorului – opt mii de lei. Taxa minimă este de 4 900 de lei.”

Grigore Belostecinic: „Puteţi să comparaţi cu unele grădiniţe private de copii, cu şcoli, licee preuniversitare private, unde taxele sunt de 10 de ori mai mari decât taxa la o universitate din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Acum vă chem la un moment de sinceritate – se mai dă mită ca să intri la facultate?

Ion Bostan
: „Fenomenul există.”

Europa Liberă: Al corupţiei.

Ion Bostan: „La intrarea la facultate nu există acest fenomen, fiindcă înmatricularea este un proces transparent în toate universităţile. Înmatricularea în baza mediei exclude orice fenomen de luare de mită. Fiindcă nu poţi înmatricula un student cu o medie mai mică decât planul de înmatriculare, care prevede o anumită cotă de înmatriculare la specialitatea respectivă. Eu nu văd cum poate cineva afirma că la înmatriculare la universităţi se ia mită.”

Europa Liberă: Domnule Belostecinic?

Grigore Belostecinic
: „Eu mă simt foarte confortabil pe parcursul ultimilor cinci-şase ani în perioada campaniei de admitere, deoarece nu există nici un motiv pentru a fi învinuiţi de prezenţa acestui fenomen, chiar dacă ar putea să fie persoane, care cred în cineva că ar putea să-i ajute, apar tot felul de intermediari, care uneori nu au nimic absolut cu universitatea, care se învârtesc în jurul universităţii, promit relaţii, dar eu vă zic cu deplină certitudine şi deplină responsabilitate – nu este posibil de influenţat astăzi admiterea la o facultate, în situaţia în care noi doar contabilizăm datele din documentul de admitere, urmând ca în baza unui soft destul de reuşit să ierarhizăm pretendenţii la studii. Mai mult nimic nu este posibil să faci.”

Europa Liberă: Dar pe parcursul anului? La examene, în timpul sesiunilor se mai mituiesc unii profesori?

Ion Bostan
Ion Bostan: „Nu putem afirma nici da, nici ba. Ştim ce ar trebui să facem ca să excludem fenomenul mitei.”

Europa Liberă: Ce ştiţi că trebuie să faceţi?

Ion Bostan
: „Noi chiar trebuie să elaborăm un regulament de evaluare a cunoştinţelor studenţilor. Un regulament, care trebuie să excludă orice relaţie student-cadru didactic.

Europa Liberă: Orice tentativă de a cumpăra o notă.

Ion Bostan
: „Pentru a negocia nota pe care o merită sau nu o merită studentul. Noi în toamnă vom pregăti acest regulament, care va fi propus Ministerului Educaţiei pentru a fi implementat în sistemul educaţional. Fenomenul mitei, spre regret, în sistemul educaţional naţional nu au fost create mecanismele de cointeresare a elevului în liceu să facă carte, a studentului la facultate să muncească pentru cunoştinţe. Şi iată vulnerabilitatea există anume aici.

Părintele în clasa a IX-X-XI-XII în liceu mai mult caută ieşiri la profesorii care predau disciplinele copiilor lor, decât să insiste să facă carte. Atunci când părinţii vor şti că venind la Universitatea Tehnică, venind la Academia de Studii Economice ca să devii un specialist de performanţă în domeniu trebuie să munceşti. Nu nota valorează, dar munca.”

Grigore Belostecinic: „Cred eu că acest fenomen trebuie abordat în contextul integrităţii academice la general, ca o componentă a acesteia. Or, nu putem vorbi doar de mită, putem vorbi de influenţă, copiere, relaţii de rudenie şi de alt gen, care fac studenţii noştri să nu înveţe. Va dispărea acest fenomen atunci când vor conştientiza tinerii că fără a avea cunoștințe, fără a face carte nu poţi pretinde la un loc bine plătit.”

Europa Liberă: Haideţi să vorbim şi despre cazare, pentru că e o mare problemă atunci când părinţii sunt puşi în faţa dilemei – are copilul loc de trai în cămin sau nu?

Ion Bostan
: „La Universitatea Tehnică asigurăm cu cămine 70 la sută din doritorii de a fi cazaţi în cămine. Taxa de cazare este în jur de 120-130 de lei pe lună. O bună parte din cheltuielile necesare pentru întreţinerea unui cămin le suportăm din taxele de studii. În ultimul timp, tot mai mult se discută ca să trecem întreţinerea căminelor conform cheltuielilor reale.”

Europa Liberă: ASEM dispune de suficiente locuri în cămine?

Grigore Belostecinic
: „Dispunem de cămine pentru cazarea studenţilor. Desigur, căminele noastre sunt departe de a corespunde unor exigenţe. Lasă de dorit condiţiile în măsura în care căminele au fost construite în anii 60 şi până acum nu au fost efectuate reparaţii capitale niciodată în toată această perioadă, e învechit mobilierul. Dar am depus eforturi foarte mari, au apărut cămine noi studenţeşti. Pentru a avea locuri mai bune de cazare trebuie să găsim o sursă suplimentară de finanţare, care poate să vină sau de la bugetul statului, sau prin majorarea taxei pentru cazare.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG