Linkuri accesibilitate

Jurnal săptămânal la Europa Liberă cu Valeriu V. Turea.


Luni

Dau cep săptămânii cu gustul dulce al unei duminici în familie care a demarat cu venirea alor mei din Portugalia și s-a încununat cu o ieșire a întregului clan, de la mic la mare, părinți, copii, bunei, nepoți laolaltă, mai întâi la un concert de muzică pan-europeană, apoi, inevitabil, la o înghețată.

Afară e cald ca la tropice, o vreme a la Harun Al-Rașid și cele o mie și una de nopți. Simt o necesitate aproape vitală de a face ceva, asortată cu impresia unei misiuni urgente importante și complicate, senzație calmată oarecum de o agendă goală până una alta. Din fericire, pustietatea din agendă este tulburată de un sunet de la cineva care îmi devine după câteva clipe de conversație client pentru o traducere simultană… Închid telefonul și notez data traducerii (miercuri, 20.7.2011, ora 9.00), gândindu-mă amuzat la tangența dintre un liber-profesionist și un muncitor cu ziua de pe la țară, în special la tot felul de nenea Borea angajați de bunică-mea pe o sticlă de vin să îi ajute, de exemplu, la săpat via…

Valeriu V. Turea
Pe afară sunt în toi pregătirile pentru o expediție demnă de Magelan&co: Cele trei familii Turea își pregătesc, care copii, care nepoții, de drum la țară… Condiții obligatorii pentru călătorie: o tunsoare absolută (3 mm maxim) administrată celor mici de cumnată-mea Irina, prevedere care se răsfrânge, întâmplător sau nu, pe subsemnatul, care, citez din maică-mea „arată oricum ca un urs…” În fine, sunt miluit cu o tunsoare de 6 milimetri (de, am și eu privilegii, cumătru fiind) care îmi dă o aură minimă de mardeiaș.

După-amiaza și seara trec în compania unei cărți de Jose Saramago, cu dialoguri camuflate, aidoma unei porții delicioase de risotto literar, pregătită măiestru de un expert al bucătăriei livrești.

Marți

Sunt trezit pe la 5.30 de cel mai punctual deșteptător pe care îl am - motanul Hassan, cerându-și insistent dreptul la hrană. Mă supun, iar el urmărește duios dar atent, neuitând să se gudure recunoscător, cum mă mișc încet dar sigur spre frigider cu o senzație amalgamată de somn și datorie...

Decid să „inaugurez” ziua pentru că azi am în plan o mari expediție agricolă în compania celui mai bun prieten, Costel pe câmpiile Stăucenilor, eveniment filmat cu mare satisfacție de fratele meu, Marin („regizor bătrân”, vorba lui) și un telefon mobil, bucuros de ocazie.

Valeriu V Turea
Expediția a fost un mare succes, pentru noi care am reușit să facem lumină în jungla buruienoasă ca un parlament de tranziție a lotului părintesc, în pofida soarelui, căldurii halucinante și zgârieturilor specifice luptei cu buruienile. Ne întoarcem victorioși, pe fapt de seară lăsând în urmă o grădină curată și având chiar niscaiva fructe culese (prune, caise și mere timpurii), eforturile noastre fiind recompensate la răcoarea nucului din curte cu un grătar de familie organizat de frații mei.

Miercuri

Ziua demarează alert cu traducerea fixată de luni, eveniment nu fără o anumită doză de adrenalină oferită și de vorbitori care uneori uită de subsemnatul și vorbesc repede, fără prea multe pauze... În fine, după două ore traducerea e gata, clientul fericit, iar eu mă îndrept acasă mulțumit.

Valeriu V Turea
Tata mă invită cu el până la piața centrală, propunere acceptată cu plăcere și, de ce nu, cu nostalgia unor alte ieșiri de gen, care au avut loc parcă mai ieri, în anii trecuți, cu târguielile, degustările și tot genul de „la o parte” specifice pieții centrale.

Continuă fără drept de apel cuptorul diurn, cu temperaturi incredibile... „Căldură mare, domnule...”, vorba lui Nea Iancu...

Joi

Plouă frumos și răcoritor ca într-o baladă rock. Întâi piano, apoi allegro, schimbare de ritm care îl sperie pe motanul Hassan, admirator de la distanță al recitalului meteorologic. În minte îmi răsună

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie -
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!

Plouă, plouă, plouă... ”, cu glasul lui Nicu Alifantis, pe versuri de Bacovia. Mă afund mai departe, inspirat de ploaie în lectura lui Saramago, alături de tata, el interesat de „Călătoria elefantului” eu, dorind însetat să aflu mai multe despre „Anul morții lui Ricardo Reis” (SENZAȚIONAL, ceva)...

Vineri

Valeriu V Turea
Începe ușor așa cum îi stă bine unei zile din anticamera week-endului... O traducere scrisă pentru o agenție cu care ne avem de clienți fideli și onorabili, patru pagini care oferă pe alocuri (și acesta e, după mine, unul din deliciile profesiei de traducător) adevărate probleme de transpunere, pe care, exact ca uneori în matematică trebuie să le citești bine și să le întorci pe toate părțile pentru a găsi soluția sau, mai bine zis traducerea adecvată. Scriu aceste rânduri imediat după ce am trimis textul tradus celor de la agenție, acțiune zădărnicită întrucâtva de Hassan care crede cu tot dinadinsul de cuviință să mi se așeze pe tastatură, în pofida protestelor mele și încercărilor de a-l da jos...

*Valeriu V. Turea, născut la 30 martie 1987 în oraşul Chişinău. Magistru în ştiinţe politice, studii americanistice. Traducător liber profesionist, doctorand USM.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG