O nouă creştere a tarifelor la gazele naturale pare a fi imposibil de evitat pentru trimestrul trei, după ce Gazprom a majorat recent cu circa 12 la sută preţul gazelor livrate Republicii Moldova. Autorităţile par să se aştepte la noi majorări şi în trimestrul al patrulea. Vom afla amănunte despre ritmul şi mărimea în care s-ar putea mări cheltuiala cetăţeanului pentru acest produs combustibil de la directorul general al Agenţiei Naţionale pentru Reglementări în Energetică (ANRE), Victor Parlicov.
Interviul matinal al Europei Libere cu Victor Parlicov
Europa Liberă: Aţi avut vreo dată, dle Parlicov, norocul, de când sunteţi în post, să anunţaţi vreo ieftinire în energetică?
Victor Parlicov: Mandatul meu e pe 6 ani, aşa că sper să am ocazia asta. Cu cît mai curînd, cu atît mai bine.
Europa Liberă: Va fi cu siguranţă un eveniment istoric în biografia Dvs… Acum două săptămâni, vice-premierul Valeriu Lazăr spunea că nu existau premise ca Moldovagaz să solicite ANRE o majorare a tarifului pentru gaze , deoarece, spunea domnia sa, chiar dacă Gazprom a ridicat preţul, raportul dintre leu şi dolar a fost unul mai mic decât cel luat în calcul la aprobarea tarifului de către ANRE. Până la urmă însă se pare că ANRE se va vedea obligată să accepte o majorare pentru consumatorul final, nu?
Europa Liberă: Şi există nelămuriri în legătură cu aceşti 5 la sută, dle Parlicov?
Victor Parlicov: Nu, nu, asta este o chestie care e pusă în metodologie ca şi stabilitate, ca să nu schimbi tariful fiecare săptămînă dacă a deviat cursul valutar sau altceva, dar pe de altă parte ca Agenţia să fie obligată să facă această modificare, în condiţiile în care Moldovagaz primeşte fie cu mult mai mulţi bani decît se cuvine, fie cu mult mai puţini.
Europa Liberă: Înţelegem că scumpirea, destul de sensibilă, pare că va fi totuşi inevitabilă. Dar cum urmează să se facă mai puţin dureros pentru consumator – eşalonat, deodată ca o duşcă peste cap?
Victor Parlicov: Uitaţi-vă, eu mai trebuie să dezvălui ceva. Acum este o perioadă în care se duc inclusiv şi negocierile cu privire la noul contract cu Gazprom-ul. Şi vă daţi bine seama că avînd nişte datorii faţă de Gazprom, rezultate din activitatea precedentă, inclusiv pentru a crea un fon pozitiv acestor negocieri, din partea Republicii Moldova, din partea noastră, vrem să dăm un semnal pozitiv în sensul că noi, ca şi agenţie, ne facem lucrul şi chiar şi dacă este vorba despre o scumpire, noi o reflectăm în tarife, adică că noi nu ne batem joc de operatorul de pe piaţă, şi asta este lucrul nostru ca şi agenţie. Ca şi tactică, dacă doriţi, în cazul în care această majorare potenţială se operează mai devreme, cu atît mai mică va fi ea. Pentru că va permite amortizarea acestei creşteri de preţ care se va întîmpla oricum în trimestrul IV, deja cu cît este nevoie să vedem, pe o perioadă mai lungă. Şi atunci ori aşteptăm să intervină trimestrul IV, cu preţul confirmat, şi să ne trezim nevoiţi pe mijloc de trimestru, prin luna noiembrie, la începutul sezonului de încălzire, să majorăm tarifele, fie o facem un pic mai devreme, prin…, nu ştiu…, cît de curînd putem, şi această creştere o amortizăm pe o perioadă mai lungă, respectiv creşterea să fie cu cîteva procente mai mică.
Europa Liberă: Deci, principiul picătură cu picătură. E clar, dar spuneţi-mi, cînd spuneţi „cu mult”, ce înseamnă cu multul acesta?
Victor Parlicov: E vorba despre cîteva procente peste ceea ce ar fi dacă se majorează mai devreme. Adică e vorba că aceşti bani pe care trebuie să-i primească Moldovagaz ca venituri reglementate datorită faptului că se majorează preţurile, pot să-i primească timp de o lună jumătate, dacă de pildă majorăm tariful în noiembrie, sau două luni, ori să le primească în vreo patru luni, cinci luni. Şi atunci este evident că această diferenţă se resimte. Eu nu pot să spun acum exact cifre, că e cu 10 procente, că e cu 20, că e cu 30 sau e cu 5 procente. Dar, vă daţi seama că logica matematică ne duce spre faptul că dacă majorăm mai devreme, atunci cîteva procente de majorare le economisim.
Europa Liberă: Totuşi, dle Parlicov, cum se explică această majorare record a preţului de import, mai ales în acest an. Înţelegem că Ministerul Economiei se aşteaptă chiar la un preţ de import de 400 de dolari pe mia de metri cubi la final de an?
Europa Liberă: Din cîte înţelegem, intenţia autorităţilor pentru următorii ani, pentru următorul contract este să legăm această formulă de cotaţiile la bursă a preţului la cărbune. Ce ar da acest lucru, ar da o creştere mai mică?
Victor Parlicov: Nu, eu nu vreau acum să intervin peste negociatori. Pînă la urmă, nu este treaba mea. Ceea ce vreau eu să spun este că indiferent de care produs singular ne-am lega, ne expunem unui risc sporit. Vă spun de ce. Pentru că pe o piaţă, fie ea de cărbune, fie ea de produse petroliere, fie de gaze naturale comprimate… Vă dau doar un singur exemplu – piaţa gazelor naturale comprimate. Pînă a se întîmpla ceea ce s-a întîmplat în Japonia cu Fukushima, gazele naturale comprimate erau semnificativ mai ieftine decît gazele naturale bazate pe contracte lungi şi transportate prin ţevi. În momentul în care s-a întîmplat Fukushima, japonezii, fiind nevoiţi să producă energie electrică suplimentară din altă sursă decît cele atomice, au inclus turbinele de gaze şi o bună parte din toată resursa aceasta de gaze naturale comprimate a plecat în Japonia. Preţurile în Europa au crescut şi atunci legarea de un singur produs te expune unor riscuri suplimentare.
Europa Liberă: Dler Parlicov, haideţi să revenim totuşi la ceea ce va suporta consumatorul moldovean. În alte ţări tariful este şi mai mare decât în Republica Moldova, numai că aici preţul este prea mare pentru cetăţean, dacă e raportat la capacitatea de plată a consumatorilor. Există vreo posibilitate, de exemplu, printr-o eficienţă mai mare a utilizării resurselor energetice de către consumatori, să se mai diminueze cumva povara cheltuielii?
Victor Parlicov: Eu vreau să vă spun că sunt nişte chestii interconexe. Pe de o parte, cum aţi spus şi Dvs. şi vreau să fie conştienţi şi consumatorii de asta, la noi tarifele sunt mai joase decît în alte ţări. Nu suntem ţară tip Ucraina unde se subvenţionează consumatorii casnici prin faptul că tot gazul propriu al Ucrainei, care îl scot ei, este dat pentru consum la preţ derizoriu. Ei astfel subvenţionează consumatorul casnic. Noi, neavînd gazele noastre şi fiind dependenţi de import sută la sută, nu putem face acest lucru. Deci, în toate celelalte ţări practic consumatorul casnic plăteşte mai mult. Nu e o problemă de tarife la noi, la noi e o problemă de capacitate economică. Pe de altă parte şi aici vreau să atrag atenţia, în nici o ţară nu s-a declanşat procesul de eficienţă energetică - să scadă consumurile, lumea să înceapă economisi, atît timp cît resursele au fost ieftine. Şi asta este o logică destul de simplă – dacă te costă 2 copeici, tu nu-ţi mai baţi capul să economiseşti. Atunci cînd este preţ real, atunci încep a interveni mecanisme pur de ordin aşa economic, de gîndire raţională la orice om. Care spune: măi, eu nu-mi mai pot permite, mai bine investesc într-o fereastră care să mă izoleze mai bine, sau într-un strat izolat la perete, decît să plătesc toţi banii aceştia pe energia termică, care pleacă în vînt...
Europa Liberă: La Chişinău, se pare, cea mai bună metodă de a reduce din costuri este ridicarea tarifului sau, mă rog, de a inspira spiritul de exigenţă şi de economisire…
Victor Parlicov: Noi nu ne propunem ca scop ridicarea tarifelor pentru a face viaţa din ţară mai puţin confortabilă şi pentru ca să înceapă oamenii a economisi. Rolul nostru este ca tarifele să reflecte costurile, consumatorii să achite costul necesar pentru întreţinerea infrastructuri pentru că, în caz contrar, infrastructura se dărîmă şi atunci este mai catastrofal, şi furnizorul să nu abuzeze de poziţia de monopol şi să nu includă în tarif lucruri care nu sunt necesare.
