Despre rolul albinei în societatea noastră, despre miere, despre cât de dulce e viaţa apicultorilor şi despre politicile se pare mai amărâte ale statului în acest domeniu vom vorbi în minutele ce urmează cu dl Ştefan Condratiuc, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Apicultorilor din Republica Moldova.
Interviul matinal la Europa Liberă: cu Stefan Condratiuc
Europa Liberă: Mierea, polenul, lăptişorul de matcă, propolisul, ceara şi altele – Moldova a fost din vechime oarecum faimoasă prin apicultură, deşi au fost vremuri bune şi mai proaste… Acum cum stau lucrurile? Înţeleg că aşa numita bază meliferă sau, simplu spus, cantitatea de polen şi nectar a locului, ar permite întreţinerea a de 500- 600 de mii de familii de albine… Care este însă realitatea?
Ştefan Condratiuc: „Într-adevăr aşa este. După informaţiile cercetătorilor. Astăzi nu e chiar bună treaba, dar avem în întreţinere cam 150 de mii de familii. Se simte o creştere după scăderea care a fost în anii 1990-2000 şi este îmbucurător faptul.”
Europa Liberă: Dar cîtă miere se produce acum , ca să ne dăm seama unde suntem?
Ştefan Condratiuc: „Apicultura ca şi alte ramuri ale agriculturii depinde de mama-natură şi în acest sens este o variaţie foarte mare, directă a producţiei. Pentru că la 150
de mii de familii de albine, noi producem în funcţie de an, de culesuri, cum ne-au reuşit, între 2500-3000 de tone de miere.”
Europa Liberă: Încă în 2006 a fost lansat un „Program naţional de dezvoltare a apiculturii pentru perioada 2006-2015”. Un program care mi s-a părut, în limitele cunoştinţelor mele, destul de amplu şi ambiţios? Ce s-a ales din acel program ?
Ştefan Condratiuc: „Într-adevăr, în anii 2005-2006, a apărut o iniţiativă de a reanima această ramură, de a-i da un imbold ca să se dezvolte, o iniţiativă cu mai multe direcţii şi care ar fi soluţionat mai multe aspecte socio-economice în spaţiul rural. Planuri ambiţioase acest program naţional a avut, dar în pofida faptului că a fost aprobat printr-o hotărîre de guvern, nu a prevăzut şi resurse financiare pentru implementare acelor acţiuni care au fost programate; s-a realizat parţial doar şi necesită e clar o mai mare grijă din partea autorităţilor pentru a-l reanima, a-i da un imbold ca se dezvolte, să pornească din plin, cum de fapt se întîmplă şi la vecinii noştri.”
Europa Liberă: Înţelegem că factorilor de decizie, politicului, le lipseşte grav buna organizare şi eficienţă ale albinelor de exemplu şi e limpede că o cireadă de vaci este văzută cu mai multă uşurinţă decât roiul bietelor albine… Acum însă, dacă ar fi să stabiliţi Dvs. două trei priorităţi pentru dezvoltarea apiculturii, care ar fi?
Ştefan Condratiuc: „În primul rînd, revenirea la implementarea acelor obiective care au fost trasate în programul naţional de dezvoltare, crearea condiţiilor de sprijin direct a apicultorilor şi mai ales a tinerilor care vor să se lanseze în apicultură, să-şi creeze o afacere în spaţiul rural şi nu în ultimul rînd atitudinea mai responsabilă faţă de baza meliferă, faţă de tot ce este în natura republicii.”
Europa Liberă: Cînd spuneţi „atitudinea mai responsabilă faţă de baza meliferă”, la ce vă referiţi exact, ca să înţeleagă şi un nespecialist în apicultură acest lucru?
Ştefan Condratiuc: „În ultimii ani nu se atrage atenţia la crearea unor lanţuri de cules, ceea ce înseamnă defrişări de păduri. Vreau să aduc exemplul Ungariei. Sunt cam cinci specii de salcîmi care înfloresc timp de o lună de zile. Vă imaginaţi dacă la noi 5-7 zile este culesul la două specii de salcîmi şi ajunge la 20-25 kg de miere care obţin albinele de la acest cules în acest timp. Şi o lună de zile în Ungaria. Vedeţi?
Aici este necesar să fie nişte programe pentru a îmbunătăţi baza meliferă, ceea ce înseamnă cultivarea culturilor în tomofile, deci atragerea unei atenţii mai serioase la polenizări, alte culturi şi specii de arbori şi arbuşti care ar fi deci o bună bază meliferă cînd în natură lipsesc culesele, în luna august, de pildă. Deci, plantarea spaţiilor, a fîşiilor de pădure care ar da această bază meliferă.”
Europa Liberă: Vorbeaţi la un moment dat şi de efectele socio-economice ale apiculturii… Faptul că numeroase familii tinere de la ţară s-ar descurca în viaţă cu apicultură şi nu şi-ar lua lumea în cap … de ce n-a mers până acum?
Ştefan Condratiuc: „Ştiţi, mai multe propuneri au fost, de crearea unui fond de sprijin al tinerilor care se lansează, dar aceste iniţiative au rămas pe hîrtie. Am lansat mai multe programe transfrontaliere pentru a da imbold, dar iarăşi se pare că nu putem găsi răspuns la probleme. Oricine, cîţi miniştri au fost, şi au venit, au plecat, susţineau aparent la nivel de guvern, dar în realitate se uită. Doar se fac promisiuni.”
Europa Liberă: Cât de competitivă şi inofensivă, mai ales, este mierea moldovenească, în context vestic şi estic? Mai ales că gurile rele mai zic uneori că biata albină produce şi ea din ce găseşte, multe pe solul lăsat cum a fost lăsat de omul kolhoznic.
Ştefan Condratiuc: „De fapt, este o problematică. În condiţiile noilor cerinţe, pieţele înaintează cerinţe foarte drastice. Şi pentru a ne menţine sau pentru a face comerţ cu produsele apicole pe pieţele din vest şi est, de fapt nu este mare diferenţă, sunt aceleaşi cerinţe. Chiar dacă standardele actuale care sunt în aplicaţie sunt diferite, dar cînd vine vorba despre export a produselor din R. Moldova, pe orice piaţă, fie pe cea a fostei Uniuni, deci a CSI, fie Europa, practic sunt înaintate aceleaşi cerinţe.
E clar că aici este nevoie de multă instruire, de retehnologizare, schimbare viziunii privind tratarea maladiilor care sunt la albine. Şi aici de mai multe ori am venit cu propuneri către autorităţi, de a subvenţiona, de a exclude problema reziduurilor din miere, da, de a subvenţiona la prima etapă, 2-3 ani măcar, acele produse biologice preconizate pentru tratarea albinelor.
Şi sprijinul la retehnologizare, pentru că noi nu putem concura pe piaţa internaţională cu volumul sau cu preţul. Noi putem şi avem posibilitate să concurăm cu calitatea, dar pentru a atinge calitatea sunt necesare eforturi, atît de foarte multă instruire şi retehnologizare, ceea ce nu are posibilitate un apicultor simplu.”
Europa Liberă: Şi din partea statului nu prea se vede acest sprijin sau nici măcar, din cîte înţeleg, înţelegerea acestei probleme…?
Ştefan Condratiuc: „De fapt, în ultimii ani, la mai multe demersuri, eforturi, discuţii, parcă se înţelege, parcă s-a acceptat ceva, dar acel ceva este o picătură care nici nu se vede. Am în vedere direct suport pentru apicultură. 50 de lei pentru o regină de la stupinele autorizate. Dar mecanismul birocratic îl impune pe apicultor chiar şi îl lipseşte pe cel care vrea să ia una, două, trei, zece de a-şi ameliora situaţia în stupina sa. Pentru că este impus să se înregistreze ca întreprindere individuală, ca gospodărie ţărănească, ca SRL, să elaboreze un proiect. Şi atunci el dă a lehamite şi merge aşa înainte cum a şi mers, pentru că este prea birocratizat acest mecanism de obţinere a subvenţiilor.”
Europa Liberă: Dar ce ne facem cu consumul intern pe cap de locuitor, ridicol şi trist totodată în comparaţie cu alte ţări? În acel program naţional de care vorbiserăm anterior, găsisem o prevedere, o intenţie foarte îmbucurătoare: se spunea despre „asigurarea de către stat a mierii în alimentaţia copiilor instituţionalizaţi, în alimentaţia din şcoli, grădiniţe, spitale, azile, unităţi militare chiar… Există la această oră, după cunoştinţa Dvs., vreo grădiniţă în care copiii au măcar nişte grame de miere la dejun?
Ştefan Condratiuc: „Nu, nu există, au fost mai multe încercări şi demersuri de la noi. Probabil vom încerca şi anul acesta să mergem măcar să începem livrarea. Dar să vedem. În ţările vecine, de exemplu, cum în România este cornul, laptele şi mierea, la noi la mai multe demersuri am rămas fără răspuns. Nu am ajuns noi încă la aşa ceva.”
Europa Liberă: Dle. Condratiuc, vă mulţumim.
