Proliferarea zoilor-lăturilor-gunoaielor-murdăriei din ultimele două decenii a discreditat cu desăvîrşire mitul moldoveanului gospădăros, grijuliu, altruist. E suficient să faci o plimbare prin cartierele capitalei ca să realizezi că moldoveanul de azi e miserupist, iresponsabil, egoist. Miserupismul actual e mulat însă pe mentalitatea de sorginte sovietică, pe convingerea veche că ceea ce e a tuturora e, de fapt, a nimănui.
Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan
Constat cu adîncă mirare că guvernanţii moldovenii nu au înţeles nici după 20 de ani că primul lucru pe care trebuie să-l faci într-o ţară săracă e CURĂŢENIA. Ei trîmbiţează zi şi noapte despre proiecte social-economice de anvergură, deşi e la mintea cocoşului că proiectele astea grandioase sînt cvasiutopice atîta timp cît naţiunea nu e în stare să-şi cureţe ograda.
Lucrurile se prezintă în chip de tragedie. Ne transformăm rapid într-o imensă groapă de gunoaie. Rîurile noastre sînt poluate, străzile şi trotuarele - garnisite cu chiştoace şi plasticuri, nu vrem să separăm gunoiul şi nici uzine de prelucrare a gunoiului nu avem. Iar puţinii guvernanţi, care se arată interesaţi de problema asta, par depăşiţi de starea de fapt. Nici nu e de mirare, prin urmare, că primarul Chişinăului cere sfatul societăţii civile, neştiind cum să oprească degradarea staţiilor de troleibuz.
În treacăt fie spus, pe alte meridiane, problema curăţeniei e una din cele mai importante. Acolo guvernanţii se gîndesc mereu la tomberoane, la prelucrarea deşeurilor şi la salariile măturătorilor. Şi nu numai la asta. Elementul-cheie al problemei e amenda usturătoare. Aflu, de exemplu, că în Suedia au apărut recent nişte amenzi pentru lăsarea gunoaielor care îi vizează în primul rînd pe amatorii de picnicuri. Cel care lasă după cheful din pădure mormane de murdărie trebuie să plătească 126 de dolari, ba chiar şi în închisoare poate să ajungă pentru un an de zile! Întrebarea care se impune de la sine este: dar pe meleagul mioritic ce amenzi li se aplică petrecăreţilor care murdăresc pădurea? Ştim bine care e răspunsul.
Noi nu sîntem în stare să ne curăţăm ţara. Mai mult, noi nici nu vrem s-o facem. Ne-am obişnuit să lîncezim în zoaie şi ne doare-n cot de propria noastră viaţă. Iar campaniile merituoase de salubrizare a patriei, de felul celei iniţiate recent de nişte tineri destupaţi la minte, nu au o continuitate. Ele trec, iar comportamentul nostru iresponsabil rămîne.
