Linkuri accesibilitate

Diaspora este necesară doar în campaniile electorale?


Natalia Petică
Natalia Petică

Cu Natalia Petică despre imperfecțiunile acordului moldo-italian referitor la forța de muncă migrată.




Recent, Republicile Moldova şi Italia au semnat un acord în domeniul migraţiei de muncă. Documentul prevede pentru lucrătorii moldoveni mai multe programe: cursuri de studiere a limbii italiene sau programe de formare profesionale. Am căutat să aflăm de la preşedinta Asociaţiei moldovenilor din Torino, „Plai”, Natalia Petică, dacă acest acord într-adevăr le poate face viaţa moldovenilor din penisnulă ... mai uşoară.


Interviul dimineții: cu Natalia Petică despre problemele financiare ale imigranților din Italia
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:10:22 0:00
Link direct


Natalia Petică: „Eu nu știu dacă acest acord ar putea ajuta și nu știu dacă acest acord ar putea în general funcționa. Și pot să vă iau articol după articol, ca să vă zic durerea cetățeanului moldovean.”

Europa Liberă: Dacă nu articol după articol, cel puțin cele mai relevante care vi s-au părut dumneavoastră.

Natalia Petică: „Nu era necesar, după părerea mea, să se menționeze că Italia să ofere o cotă de lucrători moldoveni care intră în teritoriul italian, pentru că cota oricum există și a existat întotdeauna, an de an, pentru că Italia este o țară care supraviețuiește bazându-se, în cea mai mare parte, pe lucrul migranților. Cota exista. Că 1/4 din cotă va fi gestionată de Ministerul Muncii și a Protecției Sociale și a Familiei din Moldova, eu vreau să zic că migrantul cand ajunge în străinătate, îl doare prea puțin capul de cine gestionează cota, Italia sau Moldova, el merge acolo ca să-și găsească muncă.

Ar fi foarte frumos dacă migrantul ar auzi într-un acord care ar fi întărit între Republica Moldova și Italia, să fie scris negru pe alb: cei care intră în baza acestei cote și cu acordul acestor două țări, să intre gratuit. Asta ar fi fost foarte frumos, am căutat minuțios, dar nu am gasit această frază. Mai departe să mergem, se vorbește că se fac activități comune între partea italiană și Republica Moldova. Și mai departe așa, nevăzut și neobservat este subliniat că aceste activități vor fi desfășurate pe bază voluntară. Dar de ce pe bază voluntară, domnilor? De ce să nu ne luptăm noi, Guvernul Republicii Moldova, ca asociațiile care se află în teritoriu și desfășoară activitate de voluntariat deja de zeci de ani, să nu aibă și ele dreptul la o cotă din acea mare felie de buget, care este acordată asociațiilor de voluntariat italiene?

Eu vă vorbesc ca un președinte de asociație de voluntariat, care e înregistrată oficial la provincia de Torino și știu că provincia de Torina primește regulat acești bani. Atunci ar trebui să facem într-o manieră și un acord prin care am specifica că și asociațiile de voluntariat moldovenești ar avea dreptul macar la un grăuncior din acea cotă a acestor bani.”

Europa Liberă: Ce v-ați fi așteptat să conțină acest acord și nu are?

Natalia Petică:
„Nu se vorbește nimic despre pensiile noastre. În Italia lucrurile stau în felul următor: o persoană este obligată să plătească contributul la stat pe parcursul a 40 de ani. Marea majoritate a cetățenilor moldoveni care au plecat în Italia aveau deja vârsta de 35-45 de ani. Noi, până la vârsta de 65 de ani, vârsta la care un cetățean pe teritoriul italian are dreptul la o pensie, noi ajungem cu contributul la stat doar de 15-20, hai să zicem în linia maximă 30 de ani. În această privință, sistemul de pensii din Italia zice: cetățenii emigranți au dreptul nu la pensie, dar au dreptul la un bun social. Asta ar însemna că atunci când ajungi la vârsta de 65 de ani ai dreptul lunar să primești un minim în Republica Italiană, care era egal în anul trecut cu 470 de euro. Dar acest minim este schimbător în fiecare an, în bază de bugetul de care dispune Institutul de Asigurare Socială a Italiei.


Deci, dacă anul trecut era de 470 de euro, anul ăsta s-a micșorat foarte mult, a ajuns la 417, după ultimele date statistice. Și în fiecare an, dat faptul că Italia este o țără a persoanelor care îmbătrânesc în creștere, au nevoie de tot mai mulți bani ca să achite pensiile persoanelor bătrâne care sunt astăzi în teritoriul italian. Noi acum plătim într-adevăr foarte multi bani. S-a calculat că în Italia sunt peste cinci milioane de euro în fiecare an pe care moldovenii emigranți îi aduc în contul țării, în bugetul statului italian. Aici trebuie făcute acorduri, la problematici mult mai sensibile, mult mai grele și suferite pe pielea noastră. Dar nu în privința cotelor sau desfășurării activităților asociațiilor de voluntariat.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, pentru că dumneavoastră gestionați un ghișeu de informații, îmi vine acum întrebarea: de ce este limpede că în cazul moldovenilor care muncesc acolo și ajung la pensie în Italia, la final vor primi un bon de asigurare, cum spuneați în limita bugetului. Dar în momentul în care, de exemplu, un moldovean a muncit în Italia 10 ani și la un moment dat vrea să se întoarcă acasa. Cum se procedează în acest caz?

Natalia Petică:
„Nu ține nimic până la vârsta de 65 de ani. Nu un cent italian, dar niciun bănuț moldovenesc.”

Europa Liberă: Deci în momentul în care vine acasă el nu poate obține acei bani pe care i-a plătit, de exemplu, zece ani guvernului italian?

Natalia Petică:
„Nimic. Pentru că legea italiană este foarte strictă. Dacă până în 2006 a funcționat acea lege, când moldovenii care vroiau să se întoarcă acasa primeau un bon bancar cu toate contribuțiile care erau plătite statului italian, din 2006 această lege a fost anulată și Italia zice că avem dreptul să obținem acești bani doar atunci cand ajungem la vârsta de 65 de ani dacă ne aflăm pe teritoriul Moldovei; dar și aici vă zic, nu este ușor. Iarăși mă întorc la ghișeul de informații și vă dau exemple vii. Noi avem femei în Italia, care au ajuns la vâsta de 65 de ani, au achitat deja timp de 10-12 ani la stat, nu mai pot să mai muncească ulterior, pentru că au ajuns și la vârsta de pensie, dar nu pot primi pensia pentru că sunt un șir de probleme birocratice la nivelul Italiei și la nivelul Moldovei.”

Europa Liberă: V-ați referit la un exemplu cand doamna, după ce a muncit a ajuns la vârsta de pensionare, s-a reîntors în Republica Moldova.

Natalia Petică:
„S-a reîntors și acum ea s-a adresat la ghișeul de informații și m-a întrebat: Doamnă Natalia, care este mecanismul, cum pot obține acești bani? Pentru că INPS-ul în Republica Moldova nu mi-i transferă pentru că nu avem acord. Dar de ce INPS-ul din Italia nu are niciun acord cu Casa de Asigurări Naționale din Moldova? Deci ea nu poate primi automat pensia de acolo aici.

Ea este obligată să prezinte un cont bancar, unde INPS îi transferă pensia regular într-un cont bancar în Italia. Dar din acest cont bancar cum să scoți banii, ea aflându-se în Republica Moldova? Ea trebuie neapărat să aibă pe cineva, o persoană de încredere pe care să facă o procura sau un document recunoscut la nivelul statului italian, și această persoană să poată merge, să fie autorizată să meargă în bancă regular și să-i transmită acasă. Este foarte greu de explicat și nu știu dacă ar fi chiar atât de ușor ca acest mecanism de stat să pornească și să facă aceste acorduri, dar problemele există.”

Europa Liberă: Probleme, din câte înțeleg, rezolvarea cărora nu se prea regăsește în acest acord.

Natalia Petică:
„Absolut nu, nici nu s-a atins discuția. S-a vorbit despre persoanele Republicii Moldova care aflându-se regular pe teritoriul Italiei au aceleași drepturi, dar este recunoscut, deci eu sunt în Italia de 12 ani, în cazul în care cetățenii moldoveni au suferit un accident la muncă, beneficiază de aceleași drepturi pe care le au și cetățenii italieni, dar acestea sunt drepturi pe care noi le achităm. Statul italian nu ți le oferă gratis. Noi plătim taxe la stat pentru asigurare în câmpul muncii, noi regular transferăm bani. De aceea, în baza asigurării pe care o facem, avem aceleași drepturi ca și cetățenii italieni, dar sunt lucruri care existau de ani și ani de zile, și de asta au fost constate în acest acord, sunt bucuroasă, dar existau.”

Europa Liberă: În puțin timp se împlinește un an de când a avut loc congresul diasporei. A durat câteva zile la Chișinău, s-au punctat mai multe probleme, inclusiv ce-ar putea face diaspora pentru Moldova dar și invers. Dacă ar fi să faceți un bilanț la ce s-a spus atunci și ce s-a făcut până acum, care ar fi concluziile dumneavoastră?

Natalia Petică:
„S-au înaintat cerințe foarte clare și foarte bine exprimate pe o foaie de hârtie. Am vorbit despre liberalizarea vizelor, dar nu s-a facut nimic. Deci, este inutil să zicem că Italia trebuie să dea o cotă pentru migranții moldoveni. Dacă cetățeanul moldovean este nevoit și până în ziua de azi să plătească viza 5000 de euro ca să ajungă în Italia. Pe cetățean l-ar interesa cum ar putea ajunge cu o sumă mai mică de bani. Să nu-și vândă vaca, vițelul și câinele de la colțul casei ca să adune această sumă fantastică ca s-o plătească pentru viză, ca să ajungă în Occident. Am cerut să se liberalizeze spațiul aerian, nu s-a făcut nimic.

Acum diaspora, la moment, există și este necesară doar în campaniile electorale, ca să aducem foarte multe voturi de peste hotare, care ar permite unui partid sau altul să ajungă la putere, dar o dată ajuns la putere, acest partid a doua zi a și uitat de diasporă. Eu sper că la anul viitor, cand o sa revin în concediu o să fiu mândră că biletele s-au ieftinit, s-a eliberat spațiul aerian, am rezolvat problema cu pensiile, dar acum nu ne rămâne decât să-i felicităm cu micuții pași pe care i-au făcut.”
XS
SM
MD
LG