Linkuri accesibilitate

„Republica Moldova pare să-şi fi irosit oportunitatea de a deveni un nod marfar important în regiune”.


Prin adoptarea, în anul 2008, a strategiei de dezvoltare a infrastructurii terestre, autorităţile moldovene şi-au asumat obiectivul de a asigura cetăţenilor comodităţi europene în transportul feroviar la preţuri accesibile. Ca să adune fondurile necesare pentru modernizarea acestei branşe, factorii decizionali au procedat la majorarea taxelor pentru transportul de mărfuri, păstrînd totodată aceleași nivel de costuri în transportul de pasageri de acum 10 ani. Nicolae Vascauţan a căutat să afle ce randament are reforma iniţiată de guvernul Tarlev.


Sacrificarea transportului feroviar de mărfuri



De pe peronul Gării Feroviare din Chişinău în câteva minute va pleca trenul interurban spre Ungheni. Câţiva dintre puţinii călători de pe peron, cu care am reuşit să stau de vorbă, au păreri împărţite despre utilitatea trenului în condiţiile Moldovei. Chiar dacă au de plătit pentru biletul până la Ungheni doar 10 lei, adică aproape de patru ori mai puţin decât ar da la autobus, durata călătoriei, dar şi condiţiile din tren li se par descurajante.

„Din punct de vedere a preţului este foarte convenabil, din punct de vedere a vitezei - foarte slab”.

„E normal de circulat sunt foarte mulţumită mă aranjează din toate privinţele”.

„Sunt cazuri când tare e murdar, beau, se sfădesc”.

„Revizia de zece ori pe loc te controlează nu cumva să scape cineva fără bilet, unde dau bilet, unde nu dau”.

Trenurile de pe rutele internaţionale încearcă să se apropie de standardele din statele de destinaţie, spune şeful rutei Chişinău - Moscova, Nicolae Caracuian:

„Vagoane noi nu ne-au dat, dar le-au reparat, ne-au dat albituri noi, deservirea e mai calitativă. Ne dau ciocolate, apă - totul e bine şi frumos”.

Însoţitorii de vagoane sunt mai autocritici pentru că îşi dau prea bine seamă că serviciile prestate călătorilor sunt departe de cele europene. Parascovia Brebu, pensionată de curând după 33 de ani de muncă în calitate de însoţitor de vagon, spune că un pahar de ceai în tren ajunge să coste de trei ori mai mult, decît într-o cantină din oraş şi asta pentru că, spune ea, ce reuşeşte să vîndă un asistent de vagon face parte din retribuţie:

„Ne dădeau sucuri, apă mineral, câte îţi dădeau fă ce ştii dar nu le primeau înapoi, spuneau că asta e leafa noastră, că de altfel nici leafă nu ne dădeau că nu era de unde”.

În urmă cu trei ani, guvernul comuniştilor a promis că va ajusta transportul feroviar la standardele europene fără să majoreze preţurile biletelor. Banii urmau să vină din contul sporirii tarifelor pentru transportul de mărfuri pe calea ferată. La trei ani de la lansarea Strategiei de dezvoltare a transportului terestru, fiecare al şaptelea leu din cheltuielile pentru transportul de pasageri continua să fie subvenţionat din contul celui de mărfuri, iar preţurile exagerate pentru transportarea mărfii, plus criza economică mondială au înjumătăţit volumul de mărfuri transportate pe teritoriul ţării, spune ministrul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Anatol Şalaru:

Anatol Şalaru
„Calea ferată, dacă va plăti în continuare, va da faliment. Pentru a suporta aceste cheltuieli, am mărit mult tarifele la transport marfă. Am mărit într-atât, încât am pierdut toţi clienţii şi anul trecut era mai avantajos să transporţi marfă pe teritoriul Moldovei cu TIR-urile decât cu vagoanele”.

Preşedintele comisiei parlamentare Economie Buget şi Finanţe, Veaceslav Ioniţă, e de părere că sacrificarea transportului feroviar de mărfuri în favoarea celui de pasageri a făcut ca Republica Moldova să-şi irosească marea oportunitate de a deveni un nod marfar important în regiune.

„Costurile de transport sunt destul de ridicate, volumul de transport este mic şi Republica Moldova, având posibilitatea de a fi o ţară de logistică a mărfurilor a pierdut această oportunitatea de a servi fluxurile de mărfuri dinspre vest spre est”.

Veaceslav Ioniţă mai spune că atâta timp cât nu exista un investitor care ar şti cum să valorifice potenţialul feroviar al Moldovei modernizarea căii ferate nu are sorţi de izbîndă:

Veaceslav Ioniţă
„Ce folos că avem cale ferată, dacă nu ştiu s-o utilizăm. În primul rând, avem nevoie de o companie de logistică, de dorit internaţională, care ar începe a construi, pe de o parte, nodul marfar, iar pe de altă parte, Guvernul ar construi acea infrastructură până la nod”.

Expertul în economie, Valeriu Prohniţchi, directorul de la Expert-Grup, se declară convins că transportul feroviar de pasageri trebuie să-şi dovedească viabilitatea în condiţii de economie de piaţă - subvenţionarea directă sau indirectă a acestuia va conduce inevitabil la faliment:

„Întreprinderea poate fi salvată prin transformarea ei în trei centre distincte de profit care să aibă propriile activităţi. Dacă o activitate nu este rentabilă, ea trebuie de lichidat că totuşi întreprinderea respectivă nu are scopuri sociale, dar are scopul de a presta servicii publice ”.

Actuala conducere a Ministerului Transportului promite modernizarea căii ferate în următorii trei ani, contând pe privatizări, ceea ce va conduce la creşterea preţurilor la călătorie cu trenul, cel puţin până la nivelul din transportul auto, spune Anatol Şalaru:

„Ca să mărim preţurile noi trebui să oferim cetăţenilor servicii de calitate vagoane modern cu aer condiţionat că altfel oamenii nu vor mai circula cu trenul deoarece nu corespunde cerinţelor moderne. Transportul de pasageri trebuie dat pe mâna operatorilor privaţi. Aşa este în toată lumea, aşa trebuie să fie şi la noi”.

Între timp, ministerul Transportului încearcă să facă mai atractivă imaginea căii ferate, procedînd şi la ieftinirea biletelor. Cea mai recentă a fost reducerea cu aproape o treime a costului biletelor pentru ruta Chișinău-București.
XS
SM
MD
LG