Linkuri accesibilitate

Sociologii care studiază cauzele prosperităţii privesc uneori colectivităţi întregi cum a-i privi un individ.


O conferinţă de la sfârşitul lunii trecute la Londra a adunat mai mulţi oameni de ştiinţă, economişti şi sociologi, care studiază de ce unele societăţi sunt mai prospere decât altele.


„Reţeta” societăţilor prospere



Conferinţa a avut loc la Institutul Legatum care alcătuieşte anual un clasament al prosperităţii în 110 ţări pe baza statisticilor economice şi percepţiei cetăţenilor, iar una din întrebările centrale ale conferinţei a fost, după cum relatează corespondentul EL Charles Recknagel, dacă societăţile, asemenea indivizilor, pot reuşi numai datorită voinţei puternice de a reuşi.

Nu este neobişnuit să auzi de la unii oameni bogaţi că au reuşit în viaţă pur şi simplu pentru că şi-au dorit foarte mult succesul şi au lucrat pentru a-l obţine.

Caracterul unei societăţi pe de altă parte este privit prim prisma tradiţiilor, limbii, trăsăturilor culturale şi altor lucruri atât de complexe încât să le asemeni unor indivizi poate părea o naivitate.

Cu toate acestea, sociologii care studiază cauzele prosperităţii privesc uneori colectivităţi întregi cum a-i privi un individ. Ei observă că unele societăţi sunt mai deschise spre schimbare decât altele şi, mai mult ca atât, unele par mai încrezătoare ca altele că pot crea bunăstare, fiind dispuse să-şi asume şi riscurile care decurg.

Aşa încât, voinţa puternică de a reuşi a unora pare să le fi adus o viaţă mai bună. Este un punct de vedere împărtăşit de unul din experţii de faţă la conferinţa de la Londra, Angus Deaton de la Princeton University. Într-un interviu acordat corespondentului EL, profesorul de economie şi relaţii internaţionale a făcut trimitere la istoria Marii Britanii pentru a-şi argumenta teza.

În secolul 18, societatea britanică a trecut printr-o schimbare progresistă în ceea ce priveşte dreptul indivizilor de a-şi făuri propria viaţă, de a se îmbogăţi şi trăi în fericire.

Această schimbare este cunoscută ca Iluminism şi descrisă de Deaton drept o decizie deliberată a intelectualităţii de atunci să renunţe la obişnuinţa seculară de a privi individul prin prisma statutului său social de la naştere, cu obligaţia strictă de a-şi cunoaşte şi respecta locul în societate.

„După un secol de războaie religioase şi civile între rege şi popor, se ajunge într-un punct în care oamenii încep să meargă pe cont propriu şi să-şi facă o situaţia personală mai bună”, spune profesorul Deaton. „Este, crede el, esenţa Iluminismului care se reflectă în creşterea economică la care s-a ajuns astăzi, speranţa de viaţă mai mare şi oameni mai sănătoşi”.

Iluminismul britanic şi modelele asemănătoare din ţările occidentale i-au încurajat pe indivizi să-şi pună întrebări şi să caute soluţii cu scopul precis de a-şi îmbunătăţi viaţa proprie şi prin aceasta a întregii societăţi. S-a deşteptat un interes enorm pentru educaţie, inovaţie, ştiinţă şi tehnologie, având printre rezultate revoluţia industrială şi salturi uriaşe în medicină.

Astăzi, sociologii care studiază factorii care fac unele societăţi mai prospere decât altele sunt departe de a afirma că orice societate care îşi doreşte cu tărie să reuşească va reuşi cu adevărat. La fel ca în cazul indivizilor, în joc se află mult mai mulţi factori ca resursele disponibile sau piedicile puse de rivali şi vecini.

Dar ceea ce găsesc intrigant cercetătorii este că societăţile cele mai prospere sunt astăzi cele care pun mare preţ pe drepturile şi libertăţile individuale, aspiraţia către bunăstare şi guverne reprezentative. Împreună aceşti factori îi ajută pe cetăţeni să-şi dezvolte întregul potenţial şi odată cu el potenţialul societăţii întregi, scrie corespondentul EL, Charles Recknagel în urma recentei conferinţe de la Londra.
XS
SM
MD
LG