Linkuri accesibilitate

Corupție, „corupționeri” și „crâşă” - în căutarea unei soluții


La sfîrșit de săptămînă cu Valentina Ursu și invitații ei, Alexandru Tănase și Viorel Chetraru.




Corupţia rămâne a fi cea mai grea problemă a societăţii moldave, succesele în combaterea fenomenului fiind modeste, iar măsurile de monitorizare a punerii în practică a politicilor anticorupţie rămân a fi deocamdată ineficiente, este concluzia mai multor experţi. De ce faptele de corupţie nu stârnesc mare indignare printre moldoveni? Fie ei judecători, procurori, poliţişti, politicieni sau alegători?


La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă
La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:19:59 0:00
Link direct


Se pare că mesajul anticorupţie un pic îi sprijină pe oameni. Ei cred că dacă nu vor unge, nu vor da ciubuc, nu vor putea rezolva nimic. Mai bine să dea oleacă, unul mai mult, altul mai puţin şi aşa, în opinia lor, problemele pot fi soluţionate. Tipul acesta de mesaj arată denaturarea foarte gravă a mentalităţii unor cetăţeni. Voci culese la întâmplare:

- „În învăţământ şi medicină acestea cred că-s cele două domenii unde cel mai mult se vede corupţia. Eu? Da, am oferit, dar acum deja nu mai ofer. Pentru note.”


- „Când am oferit mită nu m-a impus nimeni să o fac, eu am ales s-o fac. Pentru că nu mai aveam altă ieşire din situaţie. Probabil mita are şi o scuză, într-o anumită măsură.”

- „De exemplu, dacă la şcoală nu dai, copiilor unii le pun note mai scăzute.”

- „Fiecare profesor cere bani pentru note mari şi asta e foarte des la noi, în Moldova. Aşa, colegii au spus că 200 de euro pentru o notă de opt.”

- „Nu vot u menea v politehe prepodovateli zahotel 800 lei. Conecino vzeatchi daval şi budu davati poca ăto budet vozmojno, nu potomu cito vo pervâh spravedlivosti net.”

- „Nivelul corupţiei procentual, dacă ţinem cont de populaţie, cred cam jumătate.”

"Пам’ятник невідомому коруанціонерові" la Cernăuți, în Ucraina. Lucrarea artistului plastic Anatol Fedirko

- „La televizor transmite – am prins un corupţioner, 700 de lei a luat un învăţător. Măi-măi-măi, ce corupţioner. Dar cei care iau cu milioanele?”

- „Conecino s ătim nado conceati. Cac ăto? Doljnî delati tolico-tolico vlasti. Doljen bîti zacon, stroghii zacon şi zacon doljen vîpolneatsea.”

- „Ar trebui de la noi să se înceapă, să nu dai, să nu permiţi să dai de două-trei ori şi atunci cred că s-ar evita.”

- „Nu am oferit mită, dar mi s-a cerut să ofer şi am zis nu categoric. Fac ce pot cu puterile mele.”

- „Dacă n-ar da nimeni, nici n-ar exista problema asta.”

- „Asta e o boală naţională. Ca să putem noi exclude problema asta trebuie să angajăm miniştri din altă ţară.”

- „Absolut unde nu te-ai întoarce în Republica Moldova corupţia este.”

*

Dacă consultăm Dicţionarul Explicativ al limbii române, observăm că noţiunea de corupţie se referă la tot ce este imoral. Guvernanţii spun că luptă împotriva corupţiei ideinice în ţară, dar mulţi demnitari plătiţi ca să stârpească acest fenomen, se numără şi ei printre cei corupţi. Este şi părerea judecătorului la Curtea Constituţională, Alexandru Tănase, fost ministru al Justiţiei.

Alexandru Tănase: „În Moldova există corupţie şi din
Alexandru Tănase

păcate în ultimii ani s-a vorbit foarte mult, dar nu s-a făcut nimic pentru a contracara corupţia. Toate măsurătorile care se fac pornesc de la percepţia fenomenului de corupţie. Dacă ar fi ca cineva din afară să urmărească ce se întâmplă în Republica Moldova în ultimele săptămâni de zile cu toate aceste interminabile reglări de conturi în mod clar va avea percepţia că Republica Moldova este un stat foarte şi foarte corupt.

Trebuie de intervenit nu doar ca instrumente pentru a combate corupţia, dar în acelaşi timp şi politicienii trebuie să fie foarte atenţi, atunci când se lansează în acuzaţii, când încep campanii publice. Deoarece aceste declaraţii şi acţiuni pe de o parte sigur că le aduc puncte electorale, dar există şi efectul advers şi anume crează impresia în opinia publică că Republica Moldova, că la noi în societate corupţia este la tot pasul.”

Europa Liberă: Domnule Tănase, unele voci spun că persistă pericolul mafiotizării şi criminalizării instituţiilor statului. Chiar se vorbeşte despre anumite instituţii, care sunt criticate pe parcursul anilor, că ar fi protejat mafia în Moldova.

Alexandru Tănase:
„Fiind jurist, încerc să utilizez altă terminologie decât mafia. În ceea ce priveşte gradul de corupţie şi criminalizare al anumitor instituţii, evident că aceste probleme există, persistă şi dacă nu se va interveni energic şi definitiv în acest sens sigur că lucrurile se vor agrava. Noi am întârziat.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă că există problema, persistă? Cum s-o înţeleagă cetăţeanul?

Alexandru Tănase:
„Păi, cum să vă spun eu? Credeţi Dumneavoastră că în Republica Moldova contrabanda, evaziunile fiscale pot avea loc fără un concurs al Ministerului de Interne? Al altor actori, care au ca şi scop şi sarcină combaterea criminalităţii? Sigur că nu. Orice persoană care comite asemenea gen de fraude de-a lungul anilor şi nu este trasă la răspundere penală în mod cert are o conexiune la sistemul organelor de forţă ale statului.

Întrebaţi şi un şofer din stradă şi un om de afaceri: cine are aşa-anumita „crâşă” nu are nici o problemă nici într-o instituţie a statului. Cine n-o are, acela este falimentat şi distrus. Reforma în acest domeniu, a instituţiilor de forţă, în mod special a Ministerului de Interne şi Justiţia este una care trebuie să aibă loc cât se poate de curând. Şi îmi pare foarte rău că s-a mers pe o idee de-a face tot felul de strategii, stratageme şi tactici de reforme, dar nu s-a recurs la cel mai eficient şi unic mijloc posibil, cum ar fi înlocuirea persoanelor corupte.”

Europa Liberă: Sunt voci care acreditează ideea unei justiţii corupte în Republica Moldova. Nu prea am auzit despre intentarea dosarelor pe numele judecătorilor.

Alexandru Tănase:
„Cât timp am fost ministru al Justiţiei şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii am depus mai multe sesizări la Procuratura generală pentru a intenta dosare penale pentru unii sau alţi judecători. Nici unul dintre ei nu a fost pornit, din păcate. Am discutat şi cu Procurorul general când eram ministru, la acea vreme am discutat cu dumnealui. Nu s-a schimbat nimic.


Este o problemă în acest sens şi cred eu că acum mai actual ca oricând se vede cât de periculoasă este o justiţie coruptă, care în realitate pune în pericol securitatea naţională a statului. Să nu uităm ce se întâmplă cu aceste matrapazlâcuri, care astăzi au loc – contestarea litigiilor electorale, unde trei patru indivizi, care doar datorită faptului că în timpul comuniştilor au fost numiţi în funcţie de judecători, au dreptul de a decide în locul alegătorilor unui oraş de aproape un milion de oameni.”

Europa Liberă: Dar de fapt în Republica Moldova cine reclamă cazurile de corupţie?

Alexandru Tănase:
„Cetăţeanul este cel care trebuie să
o componentă a fostei AIE-1 vindea funcţii şi s-a ştiut şi la nivel de ambasadori şi la nivel de instituţii ale statului, dar societatea nu a condamnat aşa ceva şi îmi pare foarte rău.

reclame, dar cetăţeanul este educat în cu totul alt stil. Încă de pe băncile facultăţii încep toate aceste fenomene absolut condamnabile în orice societate, când mai pui în matriculă un 20 de euro ca să-i dea o notă mai mare. Pe urmă când mergi să te angajezi la lucru mai dai o şpagă ca să-ţi dea o funcţie, mai apoi când ajungi în această funcţie încep să se perceapă bani de pe acei care se adresează acestui funcţionar. Şi de aici porneşte aceste acest cerc vicios.

S-a discutat foarte mult şi în cazul guvernării AIE-1 despre faptul că la acea vreme o componentă a fostei AIE-1 vindea funcţii şi s-a ştiut şi la nivel de ambasadori şi la nivel de instituţii ale statului, dar societatea nu a condamnat aşa ceva şi îmi pare foarte rău.”

Europa Liberă: Şi atunci cum se educă societatea din moment ce în familie copilul ştie că mama sau tata rezolvă o problemă prin darea de mită?

Alexandru Tănase:
„Peştele se strică de la cap. Eu cred că trebuie început de sus. Eu îmi amintesc când am început mandatul meu de ministru, eu nu mi-am propus să elaborez strategii şi stratageme de lungă durată. Am încercat să intervin în zona cea mai sensibilă care este – substituirea persoanelor corupte. Noi ştim cine sunt aceste persoane, nu am nevoie de probe, deoarece nu suntem organ de urmărire penală, ele trebuiau demise din funcţie.”

Europa Liberă: Cine sunt aceste persoane?

Alexandru Tănase:
„Acum, în calitatea mea de judecător la Curtea Constituţională, nu ar fi corect să vin cu nume să dau ş.a.m.d. Le ştim pe toate. Când am propus lichidarea instanţelor economice toată lumea pe faţă mă susţinea, dar
Degeaba vom schimba legi, degeaba vom adopta strategii, degeaba vom face concepţii, dacă nu vom interveni în zona resurselor umane, şi anume judecătorii, procurorii, poliţiştii, toţi cei peste care planează elementariile dubii că sunt corupţi.

în realitate eram subminat. Când a început lupta pentru destituirea lui Muruianu, pe de o parte: da, domnule, că nu e corect, nu este bine ca o persoană de o aşa factură morală să fie în funcţie, dar în realitate şi colegii mei, nu vreau să le dau numele, îl chemau prin birouri şi îi ofereau sprijin şi protecţie – lasă-l pe ăsta în pace că nu-ţi face nimic.

Degeaba vom schimba legi, degeaba vom adopta strategii, degeaba vom face concepţii, dacă nu vom interveni în zona sensibilă, care este zona resurselor umane, şi anume judecătorii, procurorii, poliţiştii, toţi cei peste care planează elementariile dubii că sunt corupţi.

Nu mă interesează să fie trimişi în judecată. Este o cale lungă şi deseori imposibil de atins. Dar cel puţin înlăturaţi din funcţie. Chiar şi modificări la legile pe care le-am propus, dar din păcate la care s-a renunţat în mandatul noului ministru al Justiţiei, a fost ca sancţiunea de bază, care să fie aplicată celor corupţi, mă refer ca sancţiune disciplinară, să fie demiterea din funcţie. Mai apoi ce face procuratura cu justiţia mai puţin mă interesează. Este important să nu fie judecător, procuror sau poliţist, ca să poată în continuare să dăuneze intereselor societăţii.”

Europa Liberă: Până la urmă pot să înţeleg că Dumneavoastră spuneţi că stârpirea fenomenului corupţiei depinde de voinţa politică?

Alexandru Tănase:
„Doar de voinţa politică şi aici este un risc, pe care politicienii trebuie să-l înţeleagă şi să-l accepte: se va ajunge la o cotă, când toată această situaţie va scăpa de sub control şi ne vom pomeni cu tulburări în masă şi proteste publice, unde oamenii nu vor mai face o distincţie cine e corupt şi cine nu. Îi va da pe toţi la gunoi, fără să mai facă diferenţa. Nu poate altcineva afară decât politicul să intervină în această zonă, doar că în acest caz politicul trebuie să fie unul profund moral şi sincer în ceea ce face. Dar să nu blocheze, cum a fost în cazul instanţelor economice doi ani de zile de fapt a fost blocat şi acum când trebuie de provocat un nou scandal în coaliţie se insistă pe acest proiect.”

Europa Liberă: Vorbim despre voinţa politică a politicienilor. Dar din moment ce avem politicieni corupţi, credeţi că chiar ei sunt cei mai versaţi, care să stârpească acest viciu?

Alexandru Tănase:
„Societatea trebuie să-şi asume o parte din responsabilitate, deoarece alegătorul este cel care propulsează toţi politicienii în viaţa politică activă. Şi este foarte bine ca cetăţenii când merg la vot să fie la fel de atenţi ca şi atunci când merg la piaţă şi cumpără nişte roşii – să nu le aleagă pe cele stricate. Dar să încerce să aleagă oameni oneşti, oameni sinceri, care în trecutul lor nu au fost legaţi cu scandaluri de corupţie, contrabandă, multe, multe alte acţiuni, care nici pe departe nu sunt compatibile cu acele standarde morale, de care avem noi nevoie pentru a ne mişca spre Europa.”

Europa Liberă: Bine, dacă alegătorul se lasă el singur corupt de policitician, cum poate cetăţeanul să se sensibilizeze?

Alexandru Tănase:
„Dacă alegătorul votează politicieni corupţi, avem ceea ce avem în Republica Moldova. Şi iată aici cercul vicios s-a închis. Nu putem absolvi cetăţeanul de responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă în ţară. Despre foarte multe persoane s-a vorbit, au fost probe, au fost dosare penale, au existat mai multe situaţii, care permit alegătorului să-şi contureze un punct de vedere obiectiv şi raţional. Dacă acest lucru nu este făcut, înseamnă că cetăţeanul acceptă aşa ceva şi trebuie să suporte consecinţele de a trăi într-un stat unde se vinde şi se cumpără absolut orice.”

Europa Liberă: De cât timp ar avea nevoie Moldova să scape de acest flagel – corupţia?

Alexandru Tănase:
„Dacă am avea o clasă politică, care realmente ar dori acest lucru, este posibil în câţiva ani de zile de a închide acest subiect. Este un teren sănătos pentru a putea schimba ceva, doar că avem nevoie de oameni care să dorească acest lucru, dar nu în toiul campaniilor electorale să lupte cu mafia, în momentul când vor să provoace anumite scandaluri şi turbulenţe în viaţa publică să invoce acest argument, dar să-l dorească sincer.”

*

Şi dacă domnul judecător Alexandru Tănase spune că anume corupţia este generată de politic şi guvernanţii sunt responsabili, Europa Liberă a căutat să afle mai multe despre incapacitatea autorităţilor de a combate corupţia de la directorul Centrului anticorupţie, Viorel Chetraru.

Viorel Chetraru

Viorel Chetraru: „Procesul de combatere a corupţiei trebuie să fie privit în primul rând sub aspectul condiţiilor care sunt create de către elita politică pentru neadmiterea fenomenului corupţiei.”

Europa Liberă: Sunt create aceste condiţii?

Viorel Chetraru:
„Nu sunt create. Dar în ultima perioadă elita politică moldovenească discută foarte insistent despre fenomenul corupţiei. Când elita noastră politică va ajunge la o maturitate de înţelegere a tot ce înseamnă fenomenul corupţiei în interiorul sistemului, atunci noi vom înregistra succese. Cadrul legislativ este asigurat, mă refer la Legea cu prevenirea şi combaterea corupţiei, la conflictul de interese, etc, dar mecanismul de realizare din interior el nu este funcţional.


Instituţia a făcut foarte multe demersuri prin intermediul Guvernului, prin intermediul societăţii civile, este foarte important să avem un sprijin şi un fundal social social, care să ne sprijine în această problemă, în care am atenţionat politicul despre ineficienţa mecanismului de monitorizare, pe interior de monitorizare din partea societăţii, a funcţionarilor.

Chiar dacă noi avem proiectele respective înaintate în Parlament, ele nu au fost adoptate. În Parlamentul nostru se află legea cu privire la instituirea comisiei principale de etică, o autoritate care va avea sarcina de a monitoriza funcţionarii din punctul de vedere al neadmiterii situaţiilor de conflict pe intereselor şi asigurarea unui mecanism de monitorizare şi control a veniturilor funcţionarilor. Fiindcă este mult mai greu să asiguri o urmărire generală a tot ce face funcţionarul zi de zi, şi aici mă refer la funcţionarii de nivel înalt, care au şi un sprijin politic corespunzător, fiindcă de aici încep toate problemele.

Elita noastră politică nici nu ascunde aceste lucruri, fiindcă observaţi care sunt cele mai interesante domenii, pentru care se dau lupte politice la nivel local? Comisiile cu privire la buget, comisiile funciare. Interesează pe toţi drumuri, transporturi, agricultură, domenii unde se învârtesc sume enorme. Situaţii de conflict de interese avem practic în fiecare minister.”

Europa Liberă: Domnule general, dar putem vorbi de incapacitatea autorităţilor de a combate corupţia?

Viorel Chetraru:
„Nu, autorităţile trebuie să asigure fundalul corespunzător prin cadrul normativ şi trebuie să asigure funcţionalitatea instituţiilor. Procesul acesta nu este simplu deloc. Aceste decizii trebuie să treacă printre nişte frământări enorme. Nimeni nu-şi doreşte, din cei care se află la putere, să existe o autoritate independentă în promovarea [combaterii] corupţiei.

Fiecare vrea să aibă un procuror, care să ia decizii aşa cum le vrea, un centru în care să existe posibilitatea să intervii atunci când consideri necesar, în interesul ţării sau în interesul nu ştiu cui. Dar există convenţii importante la nivel internaţional, în care sunt stabilite principiile de bază, ce ţin de asemenea instituţii – independenţa şi integritatea instituţiei.

Autoritatea naţională şi-a asumat nişte responsabilităţi pentru a asigura independenţa pentru asemenea instituţii, cum este Centrul, cum este Procuratura generală, şi totodată integritatea în funcţie pentru cei care sunt implicaţi în aceste procese. Acest lucru trebuie să fie realizat pentru poliţie, acest lucru trebuie realizat pentru tot ce înseamnă autorităţi publice, care au sarcina de a asigura interesul legitim al cetăţeanului şi promovarea legii în primul şi primul rând.”

Europa Liberă: Domnule general, cum să se dezmeticească un cetăţean simplu că anume clasa politică e cea care doreşte stârpirea acestui flagel, corupţia, dacă de pe micul ecran, din presă în fiecare zi se vede cum se luptă două clanuri politice, despre care se spune că ar fi şi mafiote?

Viorel Chetraru:
„Este bine că au loc aceste discuţii, este bine că sunt scoase la iveală toate lucrurile murdare, fiindcă omul îşi cunoaşte elita politică. Din această posibilitate a cetăţeanului de a înţelege, de a trece prin simţul lui de percepţie fenomenul respectiv vom avea o societate matură, care poate lua decizii atunci când îşi alege elita politică, care o consideră el că va asigura o funcţionalitate normală a statului şi va asigura o prosperitate pentru el personal, în primul şi în primul rând.

Pentru moment înţelegerea necesităţii de stârpire a
Viorel Chetraru într-o dezbatere cu Lilia Carasciuc, director la Transparency International Moldova

fenomenului corupţiei este foarte şi foarte evazivă. Fiindcă ce avem noi? Pe de o parte fiecare cetăţean vorbeşte conştient, de pe ecrane condamnăm fenomenul corupţiei, suntem nemulţumiţi de acest lucru. S-a terminat emisiunea şi fiecare merge să-şi hotărască problema. Trebuie să-şi aranjeze fiul să-şi dea ok bacalaureatul şi merge la orice ca să-i asigure acestuia în viitor o notă bună, o notă maximă, prin orice forme şi metode.

Eu am rămas surprins de oamenii care au fost implicaţi în procesul ăsta de încercare de „a hotărî întrebări”, de nivelul lor de maturitate civică. În calitatea mea de ofiţer în cadrul unei asemenea instituţii avem posibilitatea de a monitoriza aceşti cetăţeni şi îi cunoaştem cine sunt, cum au ajuns ei până aici, prin ce forme şi metode a fost realizat acest parcurs. Şi când îi văd în discuţie, eu nu îmi găsesc o linişte şi o împăcare. Dar pe de altă parte odată şi odată în aceste lupte şi frământări va fi adoptată o decizie corectă.”

Europa Liberă: Deşi lumea cam s-a săturat de multă vorbe şi de puţine fapte. Domnule general, pe de altă parte sunt voci care acreditează ideea că în ultimul timp s-ar criminaliza structurile statului. Au temei de îngrijorare aceşti oameni, care spun despre aceste lucruri?

Viorel Chetraru:
„Cu siguranţă toate aceste mesaje nu trebuie trecute cu vederea. Ele trebuie examinate foarte atent, ele trbuie examinate prin prisma persoanelor despre
Nu avem domeniu social care să nu fie afectat de corupţie – fie că e vorba de învăţământ, medicină, serviciul public, organe de drept, serviciul fiscal, etc.

care se vorbeşte, prin prisma examinării trecutului acestora, prin prisma activităţilor zilnice pe care le desfăşoară, prin prisma eficienţei intituţiilor pe care ei le reprezintă.”

Europa Liberă: Cine trebuie să reclame cazurile de corupţie şi câte dosare aveţi Dumneavoastră astăzi?

Viorel Chetraru:
„Noi pentru moment avem peste 500 de dosare de corupţie. Noi nu avem domeniu social care să nu fie afectat de corupţie – fie că e vorba de învăţământ, medicină, serviciul public, organe de drept, serviciul fiscal, etc. Fiecare domeniu este afectat în egală măsură de fenomenul corupţiei.”

Europa Liberă: Cum îl sfătuiţi Dumneavoastră pe cetăţeanul care este dispus să plătească neapărat, să dea mită, să corupă pe cineva pentru a-şi rezolva problema?

Viorel Chetraru:
„Asta este problema cea mai gravă. Din astea 500 de cazuri de corupţie, pe care le-am investigat noi, doar 25 la sută din reclamaţii sunt făcute de bună voie de către cetăţeni. Asta vorbeşte despre cum cetăţenii au încredere în instituţiile publice. Fiindcă chiar dacă el reclamă cazul respectiv, până la urmă situaţia nu este rezolvată.

Noi am fost nevoiţi să mergem cu studenţii care au reclamat cazuri de corupţie până la examen, să mergem cu el alăturea, să nu-l pună în situaţie incomodă pentru faptul că a reclamat. Sau a trebuit să mergem cu cetăţeanul care trebuia să-şi rezolve problema la un minister trebuia să
Chiar dacă noi avem 500 de acte de corupţie constatate, pentru moment avem doar 25 de persoane care sunt în puşcării şi îşi ispăşesc pedeapsa.

mergem cu el de minuţă din birou în birou până nu i-am hotărât problema prin forme şi metode legale. Fiindcă una e să se constate aceste cazuri şi foarte important e până la urmă să avem o decizie definitivă de condamnare a acestui funcţionar, care a fost implicat în acte de corupţie.

Fiindcă chiar dacă noi avem 500 de acte de corupţie constatate, pentru moment avem doar 25 de persoane care sunt în puşcării şi îşi ispăşesc pedeapsa. Restul au fost amendaţi administrativ, sau au primit închisoare condiţionată. Despre ce noi vorbim?

Cât de eficient este sistemul ăsta, dacă nu există o finalitate pe potrivă pericolului social al corupţiei. Primul lucru care şi-l spun acuma ofiţerii, când stabilesc un act de corupţie, se întreabă: da a cui este ăsta? Ce culoare politică are şi care vor fi efectele pentru cariera mea dacă eu voi merge până la capăt în cazul ăsta? Colaboratorul încă se gândeşte: dar care va fi mîine formatul politic? Este bine cunoscut pentru toată lumea, ca să poţi avea carieră trebuie să ai acoperire politică.

Principiul ăsta de independenţă pe care noi îl promovăm, a subordonării în continuare este cel mai tare discutat la nivel politic. Fiindcă pentru moment nu interesează pe nimeni cu ce se va ocupa Centrul, pe toţi îi interesează cui va fi subordonat Centrul mîine, după reforme? Unii vor să fie subordonat Guvernului, alţii vor să fie subordonat preşedintelui, alţii vor să fie subordonat Parlamentului, etc. Din punctul meu de vedere Centrul trebuie să fie absolut independent şi să fie subordonat societăţii. Picătură cu picătură se sparge piatra. Exact aşa este situaţia în zilele pe care le trăim.

Această presiune socială fără precedent va avea efecte, inclusiv şi asupra proceselor care au loc în justiţie şi în tot ce înseamnă autorităţi publice din domeniul ocrotirii normelor de drept. Un ciclu de patru ani eu cred că este suficient pentru a asigura un fond corespunzător şi social, şi politic, şi legislativ ca fenomenul corupţiei să fie stârpit.”
Previous Next

XS
SM
MD
LG