Linkuri accesibilitate

A venit timpul ca ONG-urile să pună presiune pe organele de drept şi instituţiile publice ca să obţină eficientizarea acţiunilor de combatere a traficului.



Ultimul raport anual al Departamentului de stat american a scos R. Moldova de pe lista ţărilor care nu depun suficiente eforturi pentru a combate traficul de fiinţe umane. Alla Ceapoi trece în revistă situația.

Şeful Secţiei urmăririi penale a Centrului pentru combaterea traficului de persoane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Iurie Podarilov, susţine că în ultimii trei ani fenomenul traficului de fiinţe umane este în descreştere. Drept dovadă Podarilov invocă statisticile: „În perioada
Iurie Podarilov

anului 2008 au fost pornite 215 cauze penale, în anul 2009 - 180 de cauze penale, iar în 2010 - 140 de cauze, adică se vede clar dinamica de descreştere a acestor infracţiuni. Descreşterea acestui flagel este determinat şi faptului că traficanţii de bază actualmente se află la locuri de detenţie.”

Experţii independenţi nu împărtăşesc însă estimările optimiste ale organelor de drept. Valentina Seuţa, asistent social la Centrul de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane, consideră că în R. Moldova există mari carenţe în identificarea numărului real de victime. Şi asta pentru că traficanţii anticipează acţiunile poliţiei antitrafic şi schimbă tacticile de racolare.

„Atîta timp cît victimele nu sunt identificate ele rămîn să fie exploatate. Nu sunt identificaţi şi traficanţii, care trebuie să fie pedepsiţi. În urma depoziţiilor victimelor se pedepseşte traficantul. Fără aceste depoziţii noi nu putem face nimic cu traficantul, şi el îşi continuă meseria.”

Valentina Seuţa spune că un nou sistem naţional de acordare a asistenţei va viza şi potenţialele victime ale traficului: „Combatem acest fenomen prin acordarea asistenţei persoanelor care se află pe muchia de risc, adică potenţialelor victime.”

Ion Oboroceanu

Procurorul în domeniu combaterii traficului ilicit de fiinţe umane, Ion Oboroceanu, este de părere că statul continuă să fie vulnerabil în ceea ce priveşte combaterea traficului din mai multe motive. După un deceniu de perfecţionări ale actelor normative acţiunile practice, investigative, rămîn în urmă, conchide Oboroceanu.

„Iată cu implimentarea stăm foarte prost, ceea ce ţine de penalizarea traficanţilor, pentru că anchete comune nu se fac schimbul şi analiza informaţiilor operative nu se face, bunurile dobîndite de traficanţi în mod ilegal nu sunt monitorizate. Traficanţii găsesc metode mult mai active de a reacţiona.”

Iar vinovaţii de acest lucru se fac nimeni alţii decît organele de drept şi instituţiile publice, susţine Oboroceanu: „Noi trebuie să recunoaştem ceea ce se întîmplă, cînd infractorii practică această activitate ilegală pe parcursul mai multor luni sau ani, aceasta ţine de inactivitatea şi inacţiunea organelor de drept adică a noastră.”

După o experienţă îndelungată de expert în combaterea traficului de fiinţe umane, Ion Oboroceanu a ajuns la concluzia că ONG-urile sunt mai active şi mai insistente în informarea populaţiei cu privire la riscurile traficului şi în acordarea de suport social şi psihologic victimelor. Numai că a venit timpul ca ONG-urile să pună presiune pe organele de drept şi instituţiile publice ca să obţină eficientizarea acţiunilor de combatere.
XS
SM
MD
LG