Linkuri accesibilitate

Şapte capitole asemenea celor şapte păcate fundamentale, având (unele) titluri de nepronunţat în public.


Cine are curajul să afirme, cu cărţile pe masă – în primul rând Trage-mi-o, iar acum şi Teoria King Kong, Pandora M, 2009 – că „a fi Virginie Despentes e o chestie mai tare decât orice” nu va ezita să-i arunce societăţii contemporane în obraz cuvinte pe care majoritatea abia dacă îndrăznesc să le şoptească pe de la spate. În plus, o va face pe faţă, de la persoana întâia singular, într-un stil abrupt ce nu lasă loc echivocului: „Am început să merg la partide de sex la sfârşitul lui ’91, am scris Trage-mi-o în aprilie ’92. Nu cred că a fost doar o întâmplare. Între scris şi prostituţie a existat o legătură. Trebuia să depăşesc limitele, să fac ceea ce nu se face, să mă arăt în toată intimitatea mea, să mă expun primejdiilor judecăţii tuturora (…). Şi, mai ales, să devin o femeie publică”. Şapte capitole asemenea celor şapte păcate fundamentale, având (unele) titluri de nepronunţat în public, şi care vorbesc despre Pornoscorpii, King Kong Girl, Ofiţerese naşpa ş.a.m.d.


Cartea la pachet cu Emil Galaicu-Păun: Virginie Despentes, Teoria King Kong



Trauma se produce la 17 ani, când cea care-şi va zice Virginie Despentes e „bumbăcită” şi violată (capitol intitulat, în răspăr: „Este imposibil să violezi o tipă atât de perversă”); felul în care ulterior îşi exorcizează răul, într-un studiu de 150 pag., mai şi teoretizând din mers, iată un adevărat parcurs de combatantă. „În cazul meu, prostituţia a fost o etapă crucială în restabilirea de după viol. Un proces în cursul căruia am fost despăgubită, bancnotă cu bancnotă, pentru tot ceea ce mi-a fost luat cu brutalitate. Căci ceea ce-i puteam vinde fiecărui client se păstrase intact. (…) Acest sex nu-mi aparţinea decât mie, nu-şi pierdea din valoare pe măsura folosirii şi putea fi rentabil”. Şi cât de convingător sună, în lumina ultimelor scandaluri sexuale de pe mapamond, această constatare: „Fiindcă sexualitatea masculină trebuie să rămână criminală, primejdioasă, antisocială şi ameninţătoare. Acesta nu e un adevăr în sine, ci o construcţie culturală. (…) Avem de-a face aici cu o dublă constrângere: în oraş, toate imaginile excită dorinţa, dar potolirea ei trebuie să rămână problematică şi culpabilizantă”.

Dacă-i adevărat că nu poţi semna nepedepsit Virginie Despentes, citirea acesteia (Teoria King Kong) te deculpabilizează!
XS
SM
MD
LG