Linkuri accesibilitate

Partidele politice - oglindă a societăţii moldovene


Igor Volniţchi (stânga) şi Corneliu Ciurea

Igor Volniţchi (stânga) şi Corneliu Ciurea

Punct şi de la capăt: cu Vasile Botnaru, Igor Volniţchi şi Corneliu Ciurea.


Astăzi vom vorbi despre partide, una din oglinzile în care ne regăsim, chiar dacă nu ne place să recunoaştem aceasta. Mai cu seamă atunci când, lucru ştiut (din sondaje în primul rând) nu suntem foarte încântaţi de ceea ce vedem. Aş îndrăzni să afirm că nu e doar un subiect de şcolarizare politică, ci e o temă de maxim interes în condiţiile în care partidele impun societăţii ordinea priorităţilor, dar şi adâncimea lingurii şi frecvenţa cu care face naveta această ustensilă de la castron la gură.

Deci, invitaţii mei de astăzi sunt jurnalistul Igor Volniţchi, actualmente purtătorul de cuvânt al premierului Filat şi Corneliu Ciurea, expert la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”.


Punct și de la Capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi



Europa Liberă: Igor Volnițchi, dumneata ești autorul unui volum în care ai trecut în revistă lunga sau scurta istorie a mișcării de partid. E vorba de apariția și dispariția unor partide. Câte partide au fost în cei 20 de ani de existență a Republicii Moldova? Au fost suficient de multe partide pe cap de locuitor?

Igor Volnițchi: „Istoria partidelor din Republica Moldova a fost una destul de tumultoasă, aș zice eu. Și este un lucru explicabil, căci la începutul anilor 1990 erau primele manifestări ale democrației și pluralismul politic, făcând parte din aceste manifestări și-a regăsit și o expresie practică. Începând cu anul 1990-1991, cand au început să fie trecute în registrul de stat al partidelor, deținut de Minsterul Justiției, primele formațiuni și până în prezent am avut circa 80 de formațiuni. 77 se regăsesc în lucrarea despre care ați pomenit dumneavoastră, 3 partide au apărut ulterior. Este vorba despre 80 de entități politico-juridice. În anii de independență în Republica Moldova au figurat 104 denumiri de partide. Unele partide pe parcursul anilor și-au schimbat denumirile, altele au fuzionat, obținând alte titulaturi și astfel s-a ajuns la cifra de 104. E mult sau puțin? E greu de spus. Noi venim dintr-un trecut sovietic, dintr-un trecut totalitar și evident că la prima etapă a fost această zvâcnire, această răbufnire a dorinței de a se manifesta a oamenilor care trăiseră într-un sistem în care exista un singur partid. Multe partide din Republica Moldova au apărut în perioada 1990-1998, atunci legea era una permisivă, din acest punct de vedere. Era suficient să ai doar 300 de membri pentru a-ți creea un partid. Numărul acestor partide, care, către 1998 ajunsese deja la 60 a scăzut în mai puțin de jumătate, după cunoscuta reformă a partidelor, operată de către Parlamentul Alianței pentru Democrație și Reforme, după 1998, atunci au fost introduse noi reguli, inclusiv numărul minim de membri a fost ridicat până la 5 mii. Au fost introduse noi principii privind reprezentarea teritorială și așa mai departe.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, și-au justificat partidele menirea lor, despre care le vorbiți studenților, să colecteze doleanțele oamenilor și să le reprezinte în forurile decisive?

Corneliu Ciurea
Corneliu Ciurea: „E o întrebare dificilă, pentru că, pe lângă lucrurile bune pe care le fac partidele, ele fac si multe lucruri proaste și atunci este foarte greu sa pui în balanță unele și altele. Probabil va trebui să vorbim în primul rând despre partidele relevante pe spațiul politic moldovenesc. Bun, „Istoria Partidelor”, semnată de Igor Volnițchi, e o istorie generoasă a partidelor politice din Republica Moldova. Eu aș scrie o istorie restrictivă, în care aș include numai partidele care contează sau care au contat la un moment dat.”

Europa Liberă: Sau care au crezut că contează?

Corneliu Ciurea: „Nici măcar pe ele, pentru că foarte multe partide au fost create doar așa, dintr-un îndemn al inimii, crezând că poporul le va înțelege, or poporul n-a înțeles partidele naive, partidele nostime. Iar partidele cu adevărat relevante, în care poporul a crezut, au fost partide care nu doar au lansat anumite mesaje credibile pentru populație, dar au fost și partide care au exploatat resursele statului, de multe ori de o manieră nepermisă. Deci partidele cu adevărat serioase din Republica Moldova au făcut lucruri bune, pentru că au magnetizat populația, le-au insuflat încrederea în democrație, le-au dat speranța zilei de mâine, pentru că au ajuns în Parlament și au fost votate. Pe de alta parte aceleași partide au făcut lucruri proaste, pentru că au privatizat, pentru ca au folosit resursele statului, s-au finanțat de o manieră netransparentă și au adus în prim-plan politicieni despre care în ultimul timp se vorbește că sunt oligarhi, or în politică acest lucru este de multe ori taxabil.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, dar au fost partide care au însumat o pornire sinceră pe vectorul renașterii naționale și au sucombat până la urmă. Despre asemenea partide ce putem spune?

Corneliu Ciurea: „Avem datoria să avem un cuvânt de bine pentru aceste partide, pentru că nu le mai avem astăzi, partide care au crezut sincer într-o idee. Partidele au crezut, oamenii mai puțin, pentru că astăzi regăsim foarte mulți oameni din aceste foste partide în diferite alte partide și deja au un alt gen de discurs.”

Europa Liberă: Vă referiți la lideri sau la suporteri?

Corneliu Ciurea: „Mă refer la eșalonul doi. Bine, au plecat liderii acestei mișcări naționale, și tocmai pentru că au plecat trebuie să vorbim despre ei cu respect, pentru că cel puțin în fața inițială au avut aspirații nobile și au crezut într-un crez, chiar dacă acel crez nu s-a materializat întru totul, pentru că ideea renașterii naționale are niște consecințe logice. Or realitatea politică a Republicii Moldova nu permite să ajungem la acele consecințe logice pe care ei rareori le-au enunțat, dar totuși de câteva ori le-au spus.”

Europa Liberă: Deci, după două decenii totuși partidele au ajuns la concluzia ca trebuie să fie mai pragmatice, să-și propună sarcini concrete, și una din sarcini întotdeauna este venirea la putere, intrarea în Parlament ca să pună mâna pe funcții. Domnule Volnițchi, s-a terminat iremediabil perioada romantică?

Igor Volniţchi
Igor Volnițchi: „Eu cred că romantism în politică a existat și va exista tot timpul. Cel puțin această caracteristică o au două segmente ale spectrului politic autohton. Eu m-am surprins la gândul, când lucram asupra acestei lucrări, că de obicei marile schimbări au loc pe centru-dreapta și pe centru-stânga, este cazul Republicii Moldova, desigur, nu pot să mă refer la cazul altor țări. Și iată că exponenții segmentelor de extremă folosesc aceste termen chiar și cu riscul de a provoca nemulțumirea cuiva, ei sunt într-un fel romantici, ei și-au stabilit niște idealuri, care mai departe nu prea au nimic în comun cu pragmatismul și aceste extreme sunt relativ mai stabile, inclusiv și în baza romantismului de care dau dovadă. Cele mai mari schimbări, practic unicele schimbări care au loc pe arena politică din Republica Moldova de obicei vizează segmentul de centru-dreapta și centru-stânga. Aici se substituie partidele, aici au loc mișcările de fuziune, aici au loc și cele mai multe scandaluri politice. De fapt aici este adevărata viață politică.”

Europa Liberă: Micile rocade aici se produc...

Igor Volnițchi: „Câteodată sunt chiar foarte mari, este suficient să ne amintim anii de cotitură pentru istoria partidelor din Republica Moldova. 2005, 2007, 2009 - vedeți că aceste două segmente ale spectrului politic autohton suferă mici cutremure cam o dată la doi ani. Și chiar anul 2011 este destul de semnificativ, aș zice eu, din acest punct de vedere. În același timp extremele sunt mai conservate, ca să nu zic „mai conservatiste”. Mă refer atât la extrema stângă, cât și la extrema dreaptă. Acolo într-adevăr a mai rămas loc de romantism și acest romantism, cât nu ar părea de straniu este o forță.”

Europa Liberă: Privind la acest spectru care-l avem astăzi sedimentat, urmare a acestor mici sau mari rocade, putem spune că partidele reprezintă, de o manieră relevantă, spectrul populației sau spectrul de idei care circulă, care bântuie, ca să folosim formula lui Marx, în societate?

Igor Volnițchi: „Indiscutabil, așa este. Această polarizare excesivă a societății din punct de vedere politic este o dovadă în acest sens. Lucrurile s-au așezat pe arena politică autohtonă și partidele și-au găsit nișa, alegătorii în linii mari s-au orientat, desigur dacă facem abstracție de numărul relativ mare de alegători indeciși care sunt de la un scrutin la altul, dar în linii mari lucrurile s-au așezat.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, de regulă despre polarizarea societății se vorbește cu semnul minus, dar polarizarea este de fapt o urmare a acestor bătălii pe eșichierul politic. Și atunci, nu cumva este absolut natural să fie polarizată societatea, inclusiv în baza criteriilor etnice, în baza criteriilor de înavuțire, și așa mai departe?

Corneliu Ciurea şi Igor Volniţchi
Corneliu Ciurea: „Sunt absolut de acord cu ceea ce spuneți. Polarizarea este firească pentru Republica Moldova, și cei care vor s-o anuleze greșesc amarnic, pentru că există ceva natural în actul politic. Polarizarea este o chestiune care derivă, în mod firesc, din starea lucrurilor. Dar nu sunt de acord cu ideea ca lucrurile s-au sedimentat în spațiul nostru politic. Partidele noastre nu sunt nici măcar instituționalizate. Ele pot dispărea la orice adiere de vânt. Chiar partidele pe care le credem astăzi solide, PD, PLDM, PL sunt de fapt apariții, aș spune pasagere, care au venit de nicăieri și ar putea să dispară în niciunde. De aceea, pretenția de a le crea o aură de partide venerabile, partide cu șanse pe termen lung este un pic exagerată și cred că asta este o mare provocare pentru aceste partide. Eu mă întreb în ce măsură partidele acestea din Alianță vor rezista în doi-trei ani. Eu pot să pun și altfel problema: în ce măsură PCRM-ul va păstra configurația actuala în doi-trei ani? Deci ne aflăm astăzi pe un teren cu nisipuri mișcătoare. Partidele nu stau pe loc, ele se duc, și uneori se duc la vale, nu la deal.”

Europa Liberă: Dar o condiție primordială pentru existența partidelor este să fie la putere sau într-o alianță de guvernare? Sau să fie pur și simplu? Și aici mă gândesc la social-democrați, care există de foarte multă vreme, au o lungă istorie de prezență pe arena politică, dar nu prea participă la guvernare.

Corneliu Ciurea: „Justificarea primordială pentru orice partid este de a se afla la guvenare, dar există partide care au alt gen de justificări. Anumite partide pot să fie partide cu potențial de șantaj. Și pentru asta ele sunt plătite. Ele șantajează o anumită parte a spectrului politic. Alte partide pot să apară în urma unor rupturi. Scopul lor este să disloce, să rupă, să desfacă alte partide importante. Chiar aș da anumite exemple, dar mă tem că voi fi imediat acuzat de subiectivism, dar în ultimul timp au existat asemenea apariții de mișcări politice care au rupt, au sfâșiat spectrul politic. Deci, să nu ne gândim doar la scopul primordial al partidului politic de a guverna. Sunt partide manevrate, partide trase de sfori, pentru asta ele primesc bani.”

Europa Liberă: Seamănă cu grupuri de fani ai unor echipe de fotbal?

Corneliu Ciurea şi Igor Volniţchi
Corneliu Ciurea: „E mult mai rău, sunt partide create cu un scop anume, create în urma unor manevre politice și polit-tehnologice, partide care nu au nici o șansă de a ajunge la putere, dar care primesc bani pentru asta, de a nu ajunge la putere, dar de a strica jocul altora.”

Europa Liberă: Adică de a da senzația că există un curent politic important, de exemplu anti-NATO bunăoară, ca să schimbe configurația celorlalți?

Corneliu Ciurea: „Aveți perfectă dreptate, e o chestie de virtualitate politică, dar care strică procesul fundamental din spațiul nostru politic, de instituționalizare a partidelor. Vreau să vă spun că noi avem nevoie de câteva partide, dar pe termen lung. Dar noi, deocamdată, nu avem această fericită ocazie de a ști care sunt aceste partide, poate cu excepția PCRM-ului, dar și în cazul lor lucrurile sunt neclare. Deci, avem câteva partide importante astăzi, în politica moldovenească, dar ele mâine vor putea dispărea.”

Europa Liberă: Domnule Volnițchi, iarăși mă întorc la dumneavoastră, autorul acestei cercetări despre istoria partidelor. În ce măsură aderenții, susținătorii, simpatizanții acestor partide sunt conștienți de reprezentarea lor, dacă sunt trup și suflet cu partidul și, mai ales, participă de bună seamă la luarea deciziilor?

Igor Volniţchi
Igor Volnițchi: „Eu aș vrea să amintesc aici de unele noțiuni mai puțin populare, dar totuși caracteristice mediului politic. Este vorba în primul rând de noțiunea de mercenariat politic și de noțiunea care i se atribuie omului politic, nu partidului politic, ostatic al funcției, ostatic al conjuncturii. Aceste două noțiuni explică, în mare parte, ceea ce spunea și Corneliu, ca și răspuns la întrebarea precedentă. Din păcate trebuie să constatăm că multe din partide, și nu mă tem să spun acest cuvânt „multe”, sunt partide care practică mercenariatul politic. Ele nu-și propun numaidecât scop să ajungă la guvernare, ele nici nu-și propun măcar un scop ceva mai mic, cum ar fi de exemplu promovarea unor anumite persoane, lideri, personalități pe listele unui altui partid la o funcție careva în stat. Aceste partide au fost din start concepute ca și SRL-uri, și ele se simt foarte bine în această postură, aducând anumite beneficii unui grup de persoane. Nu voi da nume și denumiri, dar este suficient să aruncăm o privire asupra spectrului politic autohton, pentru a ne da seama că acest fenomen din păcate există și el este unul destul de periculos, care împiedică cristalizarea spectrului politic, care împiedică instaurarea unei culturi și unor tradiții politice de genul celor care sunt în occident. Acum, la întrebarea ce vizează unii membri de partid care vin și ridică carnetele, cotizanții, dacă doriți, să știți că în cazul lor am folosit expresia „ostatici ai conjuncturii” sau „ostatici ai funcțiilor”. Sunt mulți, cât n-ar părea de straniu, care se complac în postura de a avea o funcție cât de cât răsunătoare într-o formațiune politică. Pe ei nu-i interesează dacă vor avea sau nu viitor. Pe ei îi interesează însăși procesul politic, însăși modul în care ei se vor manifesta în interiorul acestei formațiuni la ședințele de partid. În cariera mea de jurnalist specializat în teme politice am văzut acest lucru destul de frecvent. Mergeam pe la ședințe pe la unele partide, nu vreau să ofensez pe nimeni, dar este această noțiune de „partid mic” și vedeam cât de vehemenți se manifestau unii membri. Ei pur și simplu nu se regăsesc în partidele care se zice că sunt mari și mai serioase, este mediul favorabil lor pentru a se manifesta. Alții desigur vin cu speranța că totuși, aici revin la noțiunea de romantism, romantismul le spune că poate se întâmplă o minune peste noapte și prind și un tren mai bun spre o gară unde câmpiile sunt mai mănoase din punct de vedere politic.”

Europa Liberă: Eu mai am o nedumerire, toate partidele se jură că vor binele poporului, că doar ei știu cum să îl atingă și în numele acestui bine de fapt se răfuiesc cu adversarii politici. Adică în numele păcii se dă un război că se nimicește întreaga populație. Pana la urmă cine ar trebui și cum ar trebui să dea note, domnule Ciurea?

Corneliu Ciurea
Corneliu Ciurea: „Eu cred ca dezbaterea publică, comentatorii politici, oamenii care analizează lucrurile dar și oamenii simpli, și politicienii. Aici este într-adevăr o mare vrăjitorie. Pe de o parte partidele politice întotdeauna vorbesc în numele interesului național, interesului public și vreau să vă spun, chiar din interior, am fost membru al partidului, că ei chiar cred în aceste lucruri.”

Europa Liberă: Adică nu-s farisei?

Corneliu Ciurea: „Parțial sunt farisei, dar revin. Ei cred în ceea ce spun, doar că priviți din afară, spusele lor nu par a fi sincere, pentru că ei văd doar o parte a adevărului, ei văd adevărul care se află în zona lor îngustă a partidului politic. Atunci când se bate Plahotniuc cu Filat, ambii au dreptate, dar au doar o parte a adevărului, pentru ca văd doar ceea ce au făcut bun pentru țară sau pentru partid, și nu văd ceea ce au făcut rău, și uită foarte ușor, și asta este important. Dar ei chiar uită lucrurile rele pe care le comit, or oamenii care stau în afara partidului, comentatorii, oamenii simpli, jurnaliștii, ei au ținere de minte și își amintesc că dacă păpușar în anumite situații a fost unul, să nu uităm că păpușarul un an în urmă a fost altul. Aceste lucruri echilibrează balanța, și oamenii care privesc din afară înțeleg foarte bine că nu există partid bun și partid rău. Există partide care fac și lucruri bune și lucruri rele. Să nu catalogăm, să nu împărțim lumea în bine și rău, în Filat bun sau rău, și Plahotniuc bun sau rău. Toate partidele își au partea lor de vină, dar au și contribuția, de exemplu, la progresul nostru în ceea ce privește negocierile cu UE.”

Corneliu Ciurea şi Igor Volniţchi
Igor Volnițchi: „Ocup o funcție la guvern și văd lucrurile din interior. Vreau să vă spun că într-adevăr sunt situații când cuțitul ajunge la os. Atunci când declari că vrei binele poporului, atunci când te angajezi ferm să asiguri un anumit nivel de bunăstare, o anumită calitate a vieții în Republica Moldova, și toate acțiunile tale sunt subminate atunci când tu ți-ai luat câțiva parteneri și mergi înainte spre atingerea unor obiective, și vezi ca unul dintre parteneri nu numai că nu vâslește, dar nici n-a ridicat macar vâsla ca să nu te împiedice să vâslești tu. Din contra, pune vâsla în apă și încearcă să oprească barca. Ce faci atunci? Ieși și începi a spune lucrurilor pe nume. Altfel oamenii nu vor înțelege de ce, pe de o parte, declari că le dorești binele, că acționezi pentru a asigura acest bine, dar rezultatele nu se văd. Dacă doriți, este și o datorie morală a unui politician responsabil să spună lucrurilor pe nume.”

Europa Liberă: Domnule Volnițchi, cine să dea dreptate? Cine să facă arbitrajul? Pentru că la fel de credibil spune și un lider politic și altul și toți au funcții, toți au galoane, deci ab initio trebuie să-i credem pe toți laolaltă. Și, de fapt, în felul ăsta se produce scurtcircut în capul alegătorului.

Igor Volnițchi: „Tocmai alegătorul este cel care trebuie să dea verdictul și eu cred că misiunea lui nu este grea deloc. Trebuie doar să compare, să analizeze care este discrepanța dintre acțiuni și realitate, niște situații care stau la suprafață, nici măcar nu trebuie să faci mari investigații. Pui lucrurile cap la cap, vezi care și ce a făcut, și atunci vii cu un verdict. Măria Sa alegătorul este unicul, cu excepţia cazurilor când este vorba de ceva cu caracter penal sau contravențional și așa mai departe, când trebuie să se expună organele abilitate, dar oricum, chiar și atunci când se expun organele abilitate, ultimul judecător, cel care dă verdictul politic este cetățeanul.”

Europa Liberă: Cetățeanul are suficient discernământ să înțeleagă, să vadă cine e rău și cine e bun?

Corneliu Ciurea şi Igor Volniţchi
Igor Volnițchi: „Da, greșesc amarnic acei politicieni care cred ca nivelul de maturitate politică în societatea moldovenească este unul scăzut. Nu este adevărat. Oamenii în Republica Moldova sunt destul de deștepți, din punct de vedere politic, au deja această abilitate care le permite să facă alegeri în linii mari corecte. Pentru că oricare ar fi alegerea, există regula de aur, el oricum are dreptate, ca și consumatorul, ca și clientul, de altfel. Ultimele rezultate ale scrutinelor, nu mă refer numai la alegerile din acest an, au demonstrat că, cu mici excepții, pentru că au mai fost și manipulări și alte procedee mai puțin democratice și străine de fapt regulilor de joc politic într-un stat democratic, dar, cu mici excepții, alegătorii totuși fac o alegere corectă, conștientă.”

Europa Liberă: Uneori în mediul oamenilor simpli apare întrebarea firească: după ce ne convingem că partidele nu sunt ideale, și sondajele confirmă acest lucru, la ce ne mai trebuiesc ele? Le ce ne servește acest „rău necesar”?

Corneliu Ciurea: „Ați răspuns la această întrebare. Partidele există pentru că deocamdată societatea n-a inventat nimic mai bun, la fel ca și democrația. Sigur că ele sunt de multe ori ridicole, de multe ori sunt infecte, corupte și venale. În scurt timp vom da un raport al finanțării partidelor politice care va proba încă o dată acest lucru, dacă mai este nevoie. Dar, dacă le scoatem de pe scena politică, ce rămâne? Vă spun că va rămâne un singur lider, dacă vreți, un partid-stat, care va ține sub stăpânire întreaga lume. Acest lucru nu ni-l dorim, și aceasta este marea viclenie a politicului, să păstreze lucruri rele, dar, pe care dacă le arunci în aer obții un dezastru. Deci scopul politicului, din punctul de vedere al unui politolog cinic este de a nu face bine, dar a te feri de rău, de răul cel mare. Partidele politice, de bine de rău, îndeplinesc această funcție minimă, de a păstra viața politică în limitele unei decențe acceptabile.”

Europa Liberă: Dar finanțat de la buget nu este prea din cale-afară? Să existe cele care sunt în stare să-și hrănească aderenții.

Corneliu Ciurea: „Problema nu se pune chiar așa, pentru că dacă e vorba să adaugi banii statului banilor pe care-i dau oligarhii, atunci sunt de acord cu dumneavoastră, nu are rost. Problema este că în momentul în care dăm bani de la stat partidelor politice, înăsprim regulile de finanțare, pentru că acum aceste reguli sunt extrem de laxe. Acum partidele politice nu trag răspundere pentru nimic. Or, în momentul când acceptăm și facem primul pas, dăm bani de la stat. Următorul pas este absolut justificat: avem dreptul să supraveghem și să-i tragem la răspundere pentru banii pe care-i cheltuiesc în mod ilicit. Eu vreau să vă spun că partidele cheltuiesc enorm ilegal, dar nu există măsuri pentru a-i trage la răspundere. Or, dacă dăm bani de la stat, următorul pas este să introducem în lege sancțiuni clare pentru partide, ca ele să fie sancționate pentru aceste acțiuni reprobabile. Și dacă se va da și morcovul, dar se vor da și bicele, atunci cred ca partidele vor putea intra treptat în normalitate.”

Europa Liberă: Să se dea bani în locul banilor dați de oligarhi sau alăturea, sau echitabil, sau proporțional la numărul de membri?

Igor Volnițchi: „Legea pe care o avem în acest sens, mă refer la legea partidelor, și în special la capitolul „finanțare” este destul de bună, din punctul meu de vedere și corespunde rigorilor europene. Eu nu știu dacă putem vorbi acum că în condițiile în care partidele vor fi finanțate de la stat va dispărea dependența lor de anumite cercuri de influență care vin cu bani în aceste partide. Legea prevede o finanțare mixtă. Dacă vin bani de la stat nu se exclude posibilitatea ca formațiunile politice să fie finanțate adițional. Vorba este cât de mari sunt poftele unui partid și cât de mari sunt reușitele lui, pentru că această lege prevede că finanțarea se face în dependență de reușite. Dacă ai susținere populară, dacă ai un rezultat bun în alegeri și sumele pe care le primești din buget sigur că sunt mai mari, și în acest caz scade dependența de potențiali finanțatori, mai mult sau mai puțin dubioși. Iar dacă nu ai această susținere, nu ai rezultate, nu-ți rămâne altceva decât să apelezi la mijloacele venite pe alte căi decât cele bugetare.”

Europa Liberă: Grija mea este că partidele cu oligarhi pe liste întotdeauna vor găsi atu-uri. Vedeam deunăzi un reportaj la Discovery, există un foarte bun business pe litoralul american, la Miami, există avioane care poartă după ele niște cozi cu publicitate, o publicitate de asta costă enorm de mult. Adică un partid întotdeauna va găsi să aibă ceva pe deasupra normei finanțate de la buget. Va fi întotdeauna o competiție inegală, nu?

Corneliu Ciurea şi Igor Volniţchi
Corneliu Ciurea: „Cu siguranță că va fi o competiție inegală. Grija noastră este să asigurăm în primul rând o competiție egală între partidele relevante, mai mult sau mai puțin egală, și în același timp să dăm șanse partidelor mici, pentru că dacă un partid mic, care nu are resurse, totuși obține ceva datorită performanțelor sale politice, el are șanse. Banul nu rezolvă totul în politică. Uneori convingerea liderului, perseverența lui poate să compenseze lipsa banului, dar important e să aibă și anumite resurse. Din acest punct de vedere cred că legea cu privire la finanțarea publică este bună și trebuie să fie implimentată, dar ar trebui să ne întrebăm de ce până acum nu a fost implimentată? Pentru că din 2009 discutăm despre asta și au fost întârzieri repetate. La început au preferat să întârzie aplicarea ei comuniștii. Acum întârzie democrații, și au amânat până în 2015. Este un paradox, pentru că, pe de o parte, ar trebui s-o accepte, că vin niște bani în plus. Pe lângă banii pe care ți-i dă oligarhii mai ai și bani care ți-i dă statul.”

Europa Liberă: Dar vine și controlorul.

Igor Volnițchi: „Nu e vorba numai de controlor. Eu am participat la discuțiile care au precedat acea hotărâre cu începerea finanțării partidelor de la buget mai târziu, din anul 2015, și atunci argumentul a fost unul foarte clar: era vorba că țara se afla în profundă criză economică. În momentul în care venisem la guvernare deficitul bugetar pentru anul 2009 constituia 15% din PIB. Această gaură bugetară era egală cu 8 miliarde, în timp ce bugetul statului constituia 17 miliarde.

Corneliu Ciurea: „Asta în 2009, dar acum, în 2011?”

Igor Volnițchi: „Noi am depășit recesiunea în prima jumătate a anului 2010. Am reușită să redresăm starea economică, dar oricum deficitul bugetar este unul care mai persistă. În condițiile în care ai deficit bugetar și abia-abia ai depășit recesiunea nu cred ca oamenii ar fi înțeles de ce banii, eventual să le spunem suplimentari, nu au fost direcționați spre plata pensiilor, salariilor, asta e nivelul de mentalitate, dar trimiși partidelor politice, cu atât mai mult că știți care este nivelul de percepere al politicului în Moldova în ultimii 2 ani, când am avut 5 campanii electorale.”

* Doamnelor si domnilor, am ajuns la finalul emisiunii de astăzi la care au participat jurnalistul Igor Volniţchi, actualmente purtătorul de cuvânt al premierului Filat, şi Corneliu Ciurea, expert la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”.

Ne reauzim duminica viitoare. Până atunci ne puteţi asculta zilnic dimineaţa şi seara, sau citi şi eventual vedea pe Internet, iar sâmbătă o să vină invariabil ziua de bilanţ a Valentinei Ursu, după care eu, Vasile Botnaru, o să vă invit să o luăm de la capăt. Pe curând.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG