Linkuri accesibilitate

Iuri Gotișan: „prezența unor grupuri economice de interese și marea evaziune fiscală sunt la ele acasă”.



Indiferent dacă se va găsi un compromis politic în problema transnistreană sau nu, regiunea este o problemă economică. Deşi, aparent, economiile de pe cele două maluri ale Nistrului sunt o serie de asemănări, remarcă analistul economie Iurie Gotişan într-o discuție cu Vasile Botnaru:

Comentariul politico-economic al lui Iurie Gotișan



Analistul Iurie Gotișan

Iurie Gotişan: „Dacă ar fi să comparăm economiile de pe cele două maluri ale Nistrului - mă refer aici la nivelul PIB pe cap de locuitor, la nivelul de crestere economică, nivelul inflaţiei - am putea conchide că mai mult sau mai puţin aceastea sunt similare. Spre exemplu, PIB per capita în Moldova este în jur de 1900 dolari, pe când în Transnistria, potrivit datelor băncii centrale, este de 1750 dolari.

Le fel ca şi în cazul Moldovei din partea dreapta a Nistrului, mai mult de 1/3 din populația din regiunea transnistreană muncește peste hotare. Astfel, o buna parte a sistemului economic din zonă se mentine pe banii celor din afară, care sunt directionați preponderent în consum.

Ponderea mare a comertului extern in PIB, în proportie de suta la suta, este de asemenea un factor similar ce leaga cele doua maluri ale Nistrului. Ambele economii sunt destul de vulnerabile la tot felul de șocuri din exterior. Totusi, daca e sa luăm în calcul criza economică care s-a declașant în 2009, efectele acesteia asupra regiunii transnistrene sunt mult mai pronunțate, dovadă sunt datele statistice din aceasta zona, care indică o recesiune economica până în prezent chiar.”

Europa Liberă: Economia din partea dreaptă a Nistrului a beneficiat de un colac de salvare din partea europenilor, dar și stânga Nistrului beneficiază de subvenții din partea Rusiei, deci și aici există o similitudine.

Iurie Gotişan:
„Fără îndoială că dacă regiunea n-ar fi fost subvenționată direct și indirect de către Federația Rusă, în particular prin ajutoare financiare directe, privatizări privilegiate a mai multor întreprinderi locale în schimbul unor favoruri pentru agenții economici de acolo pe piața din Rusia, economia, care avea un potential industrial de peste 40% pe timpurile suvietice, constituind 11% din teritoriul Moldovei, ar fi falimentat demult.

Or, gazele naturale furnizate Transnistriei, care este un exemplu mai mult decît elocvent în subvenționarea regiunii. Aparent, actualmente gazele naturale furnizate Transnistriei sunt achiziționate la un preț de 90 USD pentru 1000 de metri cubi, chiar mai mic decît sunt livrate consumatorilor din Federația Rusă. Pe când, pentru partea dreaptă a Nistrului acestea sunt livrate la un preț de 360 de dolari pentru mia de metri cubi.

Tiraspolul practic nu plăteşte pentru gazele ruseşti şi continuă să acumuleze datorii imense. Potrivit datelor „Moldovagaz”, în 2010, Transnistria a achitat doar 4% din cele 505 milioane de dolari pentru gazele ruseşti consumate. În plus, gazul natural este comercializat în regiune la preţuri cu mult mai scăzute decît cele de achiziţie, iar mijloacele parvenite de la populaţie pentru acesta sunt utilizate în mare parte de către autorităţile locale în alte scopuri, cum ar fi pentru acoperirea deficitului bugetar şi implementarea programelor sociale, etc.

Deseori mai multi observatori menționează că sistemul fiscal din Transnistria este destul de lejer și că percepe niște taxe modice, de altfel nu se poate explica de ce bugetul cu greu face față plăților bugetare și sociale. Or, importul automobilelor prin regiunea transnistreana și înregistreara acestora la niste tarife simbolice, vorbeste odata în plus despre capacitatea de funcționare a acestuia.

Probabil ca prezența unor grupuri economice de interese și marea evaziune fiscală sunt ca la ele acasă. Deseori am fost martorii unor situatii când Federatia Rusa a acordat tranșe financiare Transnistriei pentru onorarea unor obligațiuni sociale față de populație, pensii, indemnizații sau salarii.

Nu mai spunem despre faptul că investițiile străine sunt în cea mai mare parte pe seama oamenilor de afaceri ruși sau a unor companii și firme în care capitalul rusesc este majoritar sau deține o cotă destul de mare. Investitiile rusesti în Transnistria constituie peste 85% din totalul acestora, oamenii de afaceri din Rusia achizitionînd o serie de întreprinderi din industria textilă, metalurgică, constructoare de mașini și așa mai departe.”
XS
SM
MD
LG