Linkuri accesibilitate

Multora le convine tranziţia interminabilă în apele tulburi ale căreia ei pescuiesc cîte ceva.



Mi s-a întîmplat, în ultimele două decenii, să discut uneori cu oameni de afaceri mai mari şi mai mici. Şi iată ce mi s-a părut curios. În discuţii private, garnisite cu cafele sau beri, businessmenii aceia îmi vorbeau cu năduf, cu silă, despre sistemul economic autohton.

Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan


Reieşea din mărturisirile lor că în hăţişurile economiei moldoveneşti tronează mişmaşul, mita, favoritismul. Oamenii de afaceri sus-pomeniţi îmi povesteau, cu legitimă indignare, despre faptul că au trebuit să dea mită ca să-şi poată păstra şi amplifica businessul. Ei îmi vorbeau de existenţa unor rechini nesăţioşi şi şmecheri care dirijează din umbră firava economie moldovenească. Îmi vorbeau de exsistenţa unor funcţionăraşi care îi favorizează pe cei cu care se înţeleg. Şi toţi, la unison, mă încredinţau că aici, în Moldova, e aproape imposibil să fii un om de afaceri onest, neprihănit, corect.

Iar ideea principală pe care am desprins-o din aceste discuţii private e că afaceriştii şi funcţionarii autohtoni nici nu prea vor să intre în Uniunea Europeană, ei fiind foarte mulţumiţi de actuala stare de lucruri care nu-i obligă să dea nimănui socoteală.

La fel de curios era şi un alt fapt. În momentul în care le propuneam acestor oameni de afaceri sfătoşi să iasă la rampă în presă, să facă dezvăluiri, să aducă dovezi, ei schimbau brusc macazul. Privirile le deveneau îngrijorate, mi se explica răspicat că ale lor confesiuni nu sînt destinate presei, ele erau doar pentru uz personal-privat. Iar unii chiar îmi ziceau să le consider nişte poveşti, nişte ficţiuni şi s-o las baltă cu dezvăluirile.

În fond, neavînd argumente, dovezi, documente, eu aşa şi le consider. Toate aceste mărturisiri despre corupţie şi mişmaşuri eu le iau drept nişte braşoave şi minciuni sfruntate. Mă luau, probabil, oamenii la mişto. Un singur gînd un pic mă nelinişteşte. Dacă stau să mă gîndesc mai bine, noi deja 20 de ani ne integrăm viforos în Europa. Mare lucru nu ne-a reuşit şi se pare integrarea noastră va fi în continuare foaaaaaarte complicată.

Şi mereu ni se invocă tot felul de lucruri care ne împiedică să devenim membri ai UE: ba o parte a forţelor politice vor în spaţiul CSI, ba nu există nişte strategii economice viabile, ba realizarea lor e proastă, ba mentalitatea e de vină, ba nu sînt bani suficienţi. Şi cum timpul trece inutil, eu mă întreb: dar poate elitele autohtone nici nu vor nicăieri să se integreze? Poate multora le convine tranziţia interminabilă în apele tulburi ale căreia ei pescuiesc cîte ceva? Poate mulţi nici nu au nevoie de supervizori străini care să le bage beţe-n roate?
XS
SM
MD
LG