Linkuri accesibilitate

La dispariția Elenei Bonner (1923-2011)


Elena Bonner la o ceremonie de acordare a Premiului Saharov la Strasbourg

Elena Bonner la o ceremonie de acordare a Premiului Saharov la Strasbourg

O viață închinată respectării drepturilor și a demnității omului.



Cunoscuta disidentă rusă Elena Bonner a murit sâmbătă, în Statele Unite. După o slujbă de comemorare în America, Elena Bonner va fi înmormântată la Moscova, alături de soţul ei, renumitul fizician Andrei Saharov şi de părinţi. Bonner avea 88 de ani.

O voce cunoscută ascultătorilor postului de radio Libertatea, în limba rusă, Elena Bonner critica în decembrie anul trecut decizia Rusiei de a boicota ceremonia de decernare a premiului Nobel pentru Pace, disidentului chinez Liu Xiaobo. A fost şi ultima ei contribuţie pentru Radio Svoboda.

Elena Bonner s-a născut în 1923, în Turkmenistan, într-o familie de comunişti. Părinţii ei au fost victimele marii terori staliniste din 1937. La 18 ani, Elena Bonner a plecat pe front, ca soră de caritate, a scăpat din asediul de la Stalingrad, în care a murit bunica ei, iar după război, a început să studieze medicina.




A fost exmatriculată pentru că a protestat împotriva aşa-numitului complot al medicilor (înscenat de Stalin unor medici evrei). Şi-a reluat studiile după moartea lui Stalin.
În 1965 a devenit membră a Partidului Comunist, cum ar mărturisit ulterior, cea mai mare greşeală din viaţa ei.
Dar a ieşit din partid in 1972, când şi-a început activitatea de activist pentru drepturile omului. În acelaşi an s-a măritat cu renumitul fizician Andrei Saharov, altă figură emblematică a luptei pentru drepturile omului din era sovietică.

Elena Bonner a participat a scoaterea în Occident a jurnalului lui Eduard Kuzneţov, motiv pentru care în 1973 a fost anchetată, de repetate ori. În acelaşi an, a creat o fundaţie pentru copiii deţinuţilor politici, finanţată cu banii pe care Saharov îi primise odată cu premiul Cina Del Duca.

În 1975 a primit, în numele soţului ei, Premiul Nobel pentru Pace şi un an mai târziu s-a numărat printre fondatorii Grupului Helsinki pentru Drepturile Omului. La începutul anilor ʼ80 a urmat exilul intern la Gorki, alături de Saharov de unde s-a întors în 1986, după venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov.

A continuat să lupte activ pentru drepturile omului şi după destrămarea Uniunii Sovietice. În 1994 a acceptat să facă parte din comisia prezidenţială pentru drepturile omului, comisie din care s-a retras pentru că, a declarat Elena Bonner, nu a vrut să lucreze pentru un regim care conducerea un război în Cecenia.

În ultimii ani ai vieţii, petrecuţi în Statele Unite, a condus Fundaţia Saharov. A rămas mereu interesată şi preocupată de situaţia din Rusia şi s-a numărat printre criticii de primă ora ai preşedintelui şi ulterior, ai premierului Vladimir Putin.

La începutul lui martie 2010 a fost prima care a semnat petiţia opoziţiei ruse, intitulată simplu „Putin trebuie să plece”. Liudmila Alexeieva, actuala preşedintă a Grupului Helsinki, crede că Elena Bonner a dus o viaţă de invidiat, o viaţă plină, activă. A fost respectată şi admirată pentru că s-a implicat, pentru faptul că mereu a apărat cauza justă – este de părere Liudmila Alexeieva.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG