Linkuri accesibilitate

Despre deportările din noapte de 12 spre 13 iunie 1941, kaghebistul de la Chişinău spune că ştie de cifra de 5000 capi de familie ridicaţi împreună cu soţiile şi copii lor.



Acum 20 de ani, săptămânalul „Literatura şi Arta” publică un interviu cu Alexandru Terichin, şef de secţie la KGB-ul din Chişinău. În contextul Perestroikăi şi a glasnost-iului, kaghebiştii sunt nevoiţi să răspundă solicitărilor presei. Interviul este acordat în legătură cu comemorarea a 50 de ani de la deportările în masă a basarabenilor şi bucovinenilor, dar întrebările lui Constantin Olteanu – corespondentul „Literaturii şi Arta” – se referă în general la represiunile din perioada comunistă şi reabilitarea victimelor.

Astfel, Terichin vorbeşte despre baza legală a reabilitării victimelor politice ale regimului sovietic, făcând referire la Decretul Sovietului Suprem al URSS din 16 ianuarie 1989, semnat de Gorbaciov. Ca urmare, s-a efectuat documentarea necesară în arhiva KGB-ului de la Chişinău şi s-a stabilit că cca. 9 mii persoane fusese condamnate la moarte de către organe extrajudiciare precum troici şi Osoboe Soveşcianie.

O comisie specială a Securităţii statului a analizat fiecare dosar în parte şi la momentul acela – 13 iunie 1991 – se reabilitaseră 7260 dintre aceştia, adică 4/5 din numărul total. Cca. 4 mii dintre aceştia fusese executaţi în timpul Marii Terori din 1937-1938 la Tiraspol, într-un loc numit Cetatea lui Suvorov, unde astăzi de află blocuri de locuit.

Despre deportările din noapte de 12 spre 13 iunie 1941, kaghebistul de la Chişinău spune că ştie de cifra de 5000 capi de familie ridicaţi împreună cu soţiile şi copii lor, dar că el nu a văzut documentul cu pricina. Nu minţea, cel puţin în acest sens – documentul a fost găsit şi publicat la Moscova câţiva ani mai târziu, în 1994. Terichin spune că în ajunul războiului germano-sovietic, autorităţile NKVD-ului au executat numeroase persoane, locul execuţiei fiind intrarea în parcul central din Chişinău, lângă cinematograful „Patria” de astăzi.

Alte detalii dezvăluite de colaboratorul KGB-ului de la Chişinău se referă la faptul că cca. 300 de persoane fusese executate după 1944, fiind condamnate de tribunalele militare. Dintre acestea, 100 erau persoane făcute vinovate de nimicirea populaţiei civile pe timpul războiului, 100 – fiind supuşi maghiari, germani sau iugoslavi, învinuiţi de spionaj şi acte diversioniste între 1941-1944, precum şi 86 de soldaţi ai Armatei Roşii care săvârşiseră crime grave. De data aceasta, locul de execuţie a fost pe strada Grenoble nr. 159 din Chişinău, locaţie luată atunci sub paza KGB-ului.

Terichin însă, ca un kaghebist adevărat, nu spunea totul până la capăt. Accesul la arhiva KGB-ului a membrilor Comisiei privind studierea crimelor comunismului ce a activat în 2010, relevă faptul că poliţia politică sovietică de la Chişinău se ocupa în ultimele luni ale existenţei URSS cu arderea a mii de dosare şi trimiterea altora peste Nistru, pentru a lichida urmele amplorii adevărate ale terorii comuniste asupra a zeci de mii de moldoveni nevinovaţi.
XS
SM
MD
LG