Linkuri accesibilitate

Forța vine din capacitatea de comunicare colectivă permanentă a acestei echipe care greșește foarte puțin pentru că e, practic, un organism integrat.



E deja limpede că sezonul s-a încheiat repetînd ierarhia cunoscută: Barcelona e cea mai bună echipă a lumii, fie în varianta care a cîștigat Liga Campionilor, acum o săptămînă, fie în varianta care poartă tricoul
Naționalei Spaniei.

Barcelona a jucat finala de pe Wembley în fața celeilalte mari echipe europene a momentului - Manchester United. Însă meciul a arătat ca o corecție aplicată unei echipe de amatori mediocri. Succesul englezilor s-a restrîns la onestitatea cu care au primit o înfrîngere severă.

Dealtfel, după meci, Sir Alex Ferguson a făcut, poate, cea mai bună analiză a fenomenului Barcelona. Înțelept și lucid, după un eșec grav, Ferguson a vorbit de calitatea fără comparație a Barcelonei și a recunoscut că Manchester n-a mai fost vreodată pusă într-o situație de inferioritate atît de serioasă. Ferguson a remarcat că Barcelona va continua să domine fotbalul mondial, atîta timp cît va putea conta pe mijlocașii perfecți care fac structura de pase a echipei: Iniesta, Xavi și Messi. A doua remarcă importantă a lui Ferguson scoate din circulație un mit. Astfel, Ferguson a vorbit de forța colectivă a Barcelonei.

În genere, admiratorii și comentatorii se lasă seduși de tehnicitatea excepțională a jucătorilor și conchid că Barcelona face un joc de strălucire individuală. Ferguson a observat, însă, că forța vine din capacitatea de comunicare colectivă permanentă a acestei echipe care greșește foarte puțin pentru că e, practic, un organism integrat. Calitățile individuale ale lui Messi, a explicat Ferguson, devin o putere fără antidot, pentru că Messi știe cu ochii închiși unde se vor afla Pedro sau Iniesta sau Xavi. De aici, senzația de joc telepatic pe care o dau manevrele Barcelonei. Numai că acest fel de a juca e doar indirect o consecință a nivelului tehnic individual. Coerența de joc e, în primul rînd, o consecință a capacității Barcelonei de a fi și de a face o echipă.

După finala de pe Wembley, nucleul Barcelona a reluat demonstrația, într-un meci amical, jucat departe, în Venezuela. Spania a învins categoric cu 3-0 o echipă modestă sau mai degrabă o echipă paralizată de capacitatea de joc spaniolă. A fost un meci instructiv. Venezuela a dat impresia unei echipe penibile dar asta numai și numai pentru că Spania s-a mișcat impecabil. Formula combinatorie a Barcelonei, întărită de Alonso de la Real Madrid, a distrus posibilitatea oricărei replici.

Concluziile acestui sezon scriu, foarte probabil, istoria viitoarelor cîteva sezoane. Într-adevăr, atîta vreme cît Barcelona va putea intra în teren cu oamenii de la mijloc - Xavi, Iniesta, Messi, Busquets - schimbările de ierarhie sînt puțin probabile. Lăsîndu-l la o parte pe Messi, același nucleu va susține Naționala Spaniei și asta face din Europenele de la anul cea mai previzibilă competiție a ultimilor decenii. Fotbalul european e condamnat la ani buni de dominație spaniolă.
XS
SM
MD
LG