Linkuri accesibilitate

Deportările în Bărăgan (2)


Familie deportată din Cenad în Bărăgan (Foto: colecția Johann Wunder/Proiectul Banaterra)

Familie deportată din Cenad în Bărăgan (Foto: colecția Johann Wunder/Proiectul Banaterra)

60 de ani de la trimiterile forţate. Desfăşurarea operaţiunii în Banat.



Operaţiunea de deportare în masă a cetăţenilor consideraţi „suspecţi” şi „periculoşi” urma să fie pusă în practică în vara anului 1951. În acest scop autorităţile locale coordonate direct de funcţionari ai Ministerului de Interne urmau să organizeze în cea mai strictă taină acţiunea de dislocare. Secretomania bolnăvicioasă a regimului, care în permanenţă s-a văzut înconjurat de „duşmani” imaginari (dar şi reali), bineînţeles, s-a manifestat din plin şi-n cazul dislocărilor.

Numai activiştii superiori de partid au fost informaţi în prealabil asupra hotărîrii secrete de a „curăţa” zona de frontieră cu Iugoslavia pe o adîncime de 25 de km. Cetăţenii vizaţi trebuiau luaţi prin surprindere. Întreaga operatiune urma să nu dureze mai mult de 48 de ore şi trebuia să se declanşeze concomitent în ziua X cunoscută numai de conducerea superioară de partid şi de Ministrul de Interne.

Organele de securitate au avut sarcina de a sonda în prealabil terenul. Cu ajutorul retelei de informatori, Securitatea a întocmit rapoarte amănuntite despre starea de spirit a populaţiei. Valoarea istorică a acestor rapoarte este incontestabilă. Din ele rezultă că aproape întreaga populaţie din zona de frontieră cu Iugoslavia a fost intimidată de măsurile represive anterioare deportărilor.

Efectele psihologice nefaste ale arestărilor politice abuzive din perioada 1948-51 potenţate de zvonuri întreţinute conştient de aparatul poliţienesc au stîrnit panică. Atmosfera de suspiciune generalizată a contribuit la anihilarea treptată a spiritului combativ.

Într-o „Notă” a Securităţii se reţine faptul, că în mai multe comune bănăţene vizate pentru viitoarele deportări, delegaţi ai Miliţiei au fost însărcinaţi să întocmească liste cu locuitorii satelor respective, stabilind şi categoriile „sociale” ce urmau a fi deportate. Unii dintre delegaţii respectivi nu au fost informaţi asupra scopului acestor liste negre. Întocmirea listelor nominale s-a desfăşurat pe parcursul unei săptămîni.

În „Nota” amintită, redactată cu două zile înaintea declanşării dislocărilor, deci la 15 iunie 1951, se subliniază faptul că „vizita acestor delegaţi a stârnit panică în rândurile populaţiei”. „La unele familii, delegaţii au spus că este vorba de buletinele de identitate, la alţii în mod brutal au spus că vor vedea ei pe pielea lor proprie, deoarece nici naziştii n'au spus celor deportaţi unde vor fi duşi sau ce va fi cu ei.”

Secretul despre acţiunea planificată, deci, a fost dezvăluit chiar de activişti mai zeloşi ai Ministerului de Interne. Cu toate că nimeni nu trebuia să ştie nimic despre dislocări, în „Nota” Securităţii se mai reţine şi starea creată în cadrul minorităţii sîrbe, calificată drept „agitată”. Zvonurile care circulau spuneau că sîrbii şi germanii vor fi duşi la Canal, iar „coloniştii basarabeni (...) vor fi trimişi în U.R.S.S.”

Vagoanele staţionate între timp în gările localităţilor vizate au contribuit la creşterea temerilor populaţiei. Oamenii din unele sate chiar au început să facă planuri cum ar putea să scape de acţiunea bănuită, dar neconfirmată oficial. În „Nota” amintită se vorbeşte şi despre încercarea unora de a se sustrage unei eventuale deportări, prin plecarea în alte zone ale ţării.

Cu trei zile înaintea declanşării deportărilor Ministerul Afacerilor Interne a emis trupelor de grăniceri „ordinul de intrare în dispozitiv” şi închiderea totală a frontierei. Totodată s-a dat ordinul în vederea instructajului echipelor ce vor efectua dislocările şi care vor prelua bunurile deportaţilor. În acest scop la regionala P.M.R. din Timişoara au fost convocaţi „toţi activiştii” de partid cărora primul secretar Isac Martin le-a făcut „instructajul”. Nimeni nu a avut voie să părăsească regionala pînă în momentul începerii acţiunii şi plecării celor desemnaţi în localităţile indicate.

Planul regimului a fost pus la punct în cele mai mici amănunte. Superficialitatea activiştilor a provocat, pe alocuri, lacune organizatorice şi deraieri administrativ-politice. Astfel, în multe localităţi s-a creat o stare haotică. Amestecul între incompetenţă, delăsare şi corupţia tradiţională, ignorarea legilor, ordinelor şi regulamentelor existente, cît şi abuzurile de putere conferă acestor dislocări de masă o dimensiune singulară în contextul stalinismului românesc.
XS
SM
MD
LG