Aşadar, alegerile s-au încheiat. Bineînţeles că undeva va mai fi turul doi, dar concurenţii electorali pot deja să-şi numere bobocii. Iar presa să tragă nişte concluzii. Mai multe agenţii de presă s-au grăbit luni să anunţe că 99% din voturi au fost numărate şi că Igor Dodon a învins în Chişinău din prima încercare. Apoi am aflat că cele 99% din voturi numărate nu includeau buletinele din suburbii. A fost o gafă şi eu unul nu am înţeles cine a greşit – CEC-ul sau ziariştii.
Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan
Asta s-a întîmplat însă după ce duminică seara exit poll-ul comandat de Publika TV îl dădea drept cîştigător, cu 52%, pe actualul primar Dorin Chirtoacă. Dimineaţa, din cauza neatenţiei ziariştilor, lider incontestabil era deja Dodon. Unii ziarişti au fost speriaţi de posibilitatea cuceririi primăriei capitalei de către PCRM. Cunoscutul publicist Constantin Tănase a şi scris că, în cazul în care candidatul comunist va învinge, vina va fi a guvernanţilor democraţi „rînzoşi”, preocupaţi de politicianism. Şi asta pentru că electoratul, în opinia publicistului de la Timpul, votează întotdeauna corect şi are dreptate.
Nu ştiu dacă sînt de acord cu această aserţiune curioasă cei care au pierdut categoric alegerile. Chiar dacă admitem că şi ei consideră opţiunea electoratului perfectă şi infailibilă, presupun că sînt un pic dezamăgiţi. Mie, bunăoară, mi s-a părut tristă, decepţionată şi chiar tulburată candidata Partidului Democrat Valentina Buliga pe care am văzut-o duminică seara la Publika TV. Doamna Buliga n-a spus nici un cuvînt rău despre electorat, ba chiar i-a mulţumit acestuia pentru responsabilitate, dar mie ea mi s-a părut un pic răvăşită. Se prea poate să fi fost oboseala la mijloc. Cum însă cea mai scumpă campanie, conform presei, a fost cea a Partidului Democrat, înclin să cred că pe chip i se aşternuse decepţia.
Eu unul am fost decepţionat profund de schimbul de replici dintre premierul Filat şi fostul său coechipier Mihai Godea. Presupun că aceşti politicieni s-au despărţit din cauza unor divergenţe mari, dar mi se pare inadmisibil ca un premier pro-european să-l numească pe oponentul său „un individ cu bărbuţă”. Şi asta în văzul tuturor.
Sînt primele reflexe post-electorale pe care le-am remarcat. Vor veni negreşit şi altele. Campaniile electorale sînt în Republica Moldova esenţa politicii. Gîndindu-mă la ultimii 20 de ani, mi se pare uneori că fără campanii electorale nici nu ar mai exista aici viaţă politică.
