Linkuri accesibilitate

Tendinţa noastră, nu tocmai lăudabilă de a prefera postura de victime ale istoriei îndreptăţile să dea vina pe soartă, pe străini, ba chiar şi pe Dumnezeu pentru tot ce se întimplă rău, ne poate juca feste urîte.



6 iunie 2001

Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu: Octavian Paler).

Lupta cu standardele.

O dată mai mult, se vede că din păcate la noi geografia produce uneori istorie. Cronicarul nu se înşela prea tare lamentîndu-se că suntem aşezaţi în calea „răutăţilor”. Dinspre Est ne vin de la o vreme semnale şi atenţii îngrijorătoare. Cică n-ar trebui să vrem să ajungem sub umbrela NATO. Asta ar clasa defintiv, ni se sugerează, chestiunea Basarabiei. Ca şi cum autorităţile de la Moscova de abia aşteaptă să anuleze consecinţele Pactului Ribbentrop Molotov.

Cu pierderea altor zone de influenţă din Est, Rusia s-a consolat, se pare. la calculele legate de noi n-a renunţat. Si tocmai asta ar trebui să ne determine să fim mai atenţi cu standardele pe care trebuie să le atingem pentru a ne mări şansele de a fi acceptaţi în NATO.

Pericolul mare e să ne purtăm purtaţi de nişte inerţii vechi. Să lăsăm pe seama norocului ceea ce ar trebui să depindă de noi. Or, să mizăm doar pe interesele Vestului. Tendinţa noastră, nu tocmai lăudabilă de a suporta resemnaţi istoria fiind sceptici că o putem face, de a prefera postura de victime ale istoriei îndreptăţile să dea vina pe soartă, pe străini, ba chiar şi pe Dumnezeu pentru tot ce se întimplă rău, ne poate juca, în clipa de faţă, feste urîte. [...]

Aderarea la Uniunea Europeană nu e pentru Romania o chestiune facultativă. De ea, ca de accesul în NATO sunt legate multe speranţe. Un eşec al integrării ar fi, fără îndoială, dezastruos. Toate acestea le înţeleg. Ceea ce am înţeles mai puţin e tendinţa de a împinge emoţia prea departe pînă la datul „cu tifla”.

Oricît de mult ar fi exagerat baroana [Emma Nicholson], oricît de mult s-ar fi grăbit să tragă concluzii drastice din nişte situaţii incomplet cunoscute sau din detalii supra dimensionate,un lucru mi se pare cert: de mulţi ani la noi se face un trafic neruşinat cu drama copiilor abandonaţi. De multi ani s-au banalizat imaginile cu copii fără copilărie.

De mulţi ani politicienii ştiu asta şi totuşi, rămîn indiferenţi. Or, dacă vrem să ne integrăm în Europa nu trebuie să ne îngrijim şi de ceea ce îi irită pe Occidentali ?
Mai mult, să ne întrebăm de ce ar trebui să ne atragă alţii atenţia că negoţul cu copii abandonaţi e un negoţ scîrbos? Ce scuze pot exista pentru el ?

Eu nu cred că sărăcia e cauza cea mai importantă care explică de ce sunt copii maltrataţi sălbatic sau părăsiţi. Am cunoscut medii sărace şi foarte sărace unde instinctul matern nu era de loc ştirbit. Există azi forme de abrutizare care nu pot fi justificate de mizerie. Ele, mai mult decît acuzaţiile baroanei Nicholson ar trebui să ne dea de gîndit.
XS
SM
MD
LG