Linkuri accesibilitate



Viitorul Europei a fost rescris neglijent, luni 30 mai, în condiții dictate de calcule interne germane. Cancelarul Angela Merkel a făcut un viraj derutant și a anunțat debranșarea nucelară totală a Germaniei. Planul prevede închiderea centralelor nucleare, pînă în 2022. Germania renunță, astfel, voluntar, la 28% din producția curentă de energie.

Cum va fi acoperit golul? Microprofeții ecologiști fac, deja, coadă la declarații-aberații și descriu cu convingere utopii în care tot felul de instalații, cocteiluri și raționalizări vor furniza energia pierdută, împingînd Germania pe drumul preacurat al energiilor alternative. În afara imaginației febrile, toate aceste enunțuri radicale nu pot prezenta vreo altă sursă de energie. O realitate nesuferită și sistematic ignorată spune că nu există sat, comună sau oraș alimentate cu energie alternativă. Deocamdată! - spun ecologiștii. Într-adevăr, deocamdată.

Ca orice bună utopie, viziunea alternativă a ecologiștilor are enormul avantaj de a negocia și vinde viitorul la infinit. Cîndva, energia alternativă va înlocui energia clasică și energia nucleară iar acest cîndva se rostogolește la nesfîrșit, protejat de șantaj: cine nu crede se opune progresului și e eliminat din discuție. Ceea ce nu ne face mai puternici sau mai siguri în fața realității, în primul rînd a realității politice.

Întrebarea care rămîne în urma deciziei uluitoare a Cancelarului Merkel nu e cum va fi umplut golul de energie. În lipsa unor variante clare de producție, întrebarea e: cine va umple golul de energie. Aici, răspunsul e clar și inevitabil: Gazprom. Germania importă, deja, din Rusia gazul cu care acoperă 30% din consumul intern. După decizia Cancelarului Merkel, nevoia de energie importată din Rusia va trece pragul de 50% și se va transforma, astfel, în dependență. În dependență energetică, urmată, logic, de dependență politică.

Un concurs de împrejurări administrat dezastruos de Germania, pune capăt echilbrului strategic relativ înregistrat, în ultimii cîțiva ani, și relansează capacitatea de influență și intervenție a Rusiei la nivel european. Pînă la anunțul din 30 mai, jocul european de putere și putere evolua spre reducerea progresivă a atuurilor rusești.

Scutul antinuclear american și decizia anterioară prin care Cancelarului Merkel prelungea licențele nucleare germane pînă în 2036 fixaseră o platformă strategică stabilă și echilibraseră avantajul politico-energetic rus în Europa. În septembrie 2010, Cancelarul Merkel decisese, cu un gest curajos într-o țară foarte sensibilă la cultul ecologic, să prelungească funcționarea centralelor nucleare germane pînă în 2036. Ce s-a întîmplat, între timp?

Pe 11 martie 2011, un cutremur și un tsunami au lovit Japonia. Unul din cele 55 de reactoare nucleare japoneze a fost grav avariat de șoc. Presa a speculat frenetic pe tema unui accident nuclear masiv și iminent. Pericolul a fost blocat cu eforturi extraordinare de autoritățile japoneze dar tema a penetrat adînc opinia publică, propagată de obsesia anti-nucleară și anti-occidentală a mediilor de informare.

Opinia publică germană, deja reeducată după zeci de ani de propagandă ecologistă, a suferit un puseu de panică protestatară. La două săptămîni, după avaria nucleară japoneză, alegătorii germani au reacționat cu o vehemență rară. Creștin Democrații Cancelarului Merkel au fost învinși de ecologiști în landul Baden-Wurtenberg, pe care îl cîștigaseră neîntrerupt în ultimii 58 de ani. Verzii (ecologiștii germani) au înregistrat succese substanțiale peste tot în alegerile locale dar umilința extraordinară din Baden-Wurtenberg a zdrobit bazele politice ale coaliției conduse de Cancelarul Merkel. Valul de panică populară s-a revărsat, de la urne, spre Guvern și a testat capacitatea de rezistență a Creștin Democraților.

Ca mai toate partidele clasice ale dreptei europene, Creștin-Democrații, slăbiți de o lungă coabitare cu consensul public stîngist, au cedat. Cancelarul Merkel a anunțat imediat suspendarea pe trei luni a deciziei de prelungire a licențelor nucleare. Acum, la capătul celor trei luni de reflexie, Cancelarul s-a lansat într-un salt neverosimil: de la prelungirea pînă în 2036, la suprimarea centralelor nucleare pînă în 2022. Diferența e colosală. Nu numai în ordine economică și strategică dar și în calitatea actului politic.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG