A devenit WikiLeaks inamicul statelor? Tot ce se poate, cred Holger Stark si Marcel Rosenbach, jurnalişti la revista germană Der Spiegel, una dintre instituţiile de presa alese de Julian Assange să împărtăşească publicului secretele marii politici. Cei doi autori de la Spiegel care au lucrat împreună cu Juliane Assange au publicat recent o carte care descrie aceasta experienţă. Mai multe, de la Iolanda Bădiliţă:
Julian Assange, luptător pentru libertate sau inamic public?
In cadrul unui eveniment de promovare a cartii, organizat de Institutul germano- american din Freiburg, Germania, Holger Stark, care conduce biroul din Berlin al der Spiegel si urmarea de multi ani activitatea Wikileaks, ofera o imagine unica a evolutiei Wikileaks de la un grup de hackeri entuziasti la vanatoarea lui Julian Assange de la sfarsitul lui 2010.
„Daca il intrebi pe Julian Assange: Ce esti tu? Jurnalist sau ce? El raspunde: Sunt de toate, sunt un pic jurnalist - am scris sute de documente in trecut, om de stiinta - am facut cercetare, iar in ultimul timp publicist. Oricum, avand in vedere faptul ca libertatea de exprimare si libertatea presei sunt garantate de primul amendament al Consitutiei, el isi bazeaza mult activitatea pe acest argument. Oricum, in cazul WikiLeaks nu vorbim de un jurnalism traditional. Perioada pe care am petrecut-o impreuna cu Assange, in care am discutat despre valoarea si insemnatatea a sute de documente am inteles ca Assange nu este doar depozitarul unor baze de date tehnice, ci si un fin analist, un fin evaluator al informatiilor de tip breaking news”, spune Holger Stark.
Vehemenţa cu care SUA il vor pe Assange la racoare demonstreaza cat de periculos poate fi un individ care vine cu o idee ce ii da puteri mondiale. Cartea autorilor de la Der Spiegel il situeaza pe Julian Assange intre statutul de luptători pentru libertatea digitala libertate si cel de inamic public.
Holger Stark crede ca este greu de imaginat WikiLeaks fara Juliane Assange.
„Imi este greu sa imi imaginez asa ceva, desi s-a coagulat un grup de 9-10 persoane apte de a colaboreaza foarte strans si foarte eficient. Cu toate acestea, cred ca Julian Assange este cel care tine grupul unit. Este vizionar, tine situatia in mana si gruparea activa. Anul trecut, cand s-a despartit de un islandez membru al WikiLeaks, Assange a spus niste vorbe care m-au pus pe ganduri: eu sunt fondatorul, finantatorul, filozoful, programatorul, capul WikiLeaks”.
Multi s-au intrebat cine este in spatele WikiLeaks. Cine finanteaza o astfel de organizatie. „Marele avantaj pentru WikiLeaks este ca nu este finantat de organizatii mari, spune Holger Stark. „WikiLeaks traieste din un numar foarte mare de donatii mici. Ca sunt multi o demonstreaza si faptul ca s-a ajuns ca donatiile catre WikiLeaks sa ajunga la 1 milion 300 de mii de euro. Am aflat ca cea mai mare donatie lunara pe care au primit-o a fost de 15.000 de euro, de la un simpatizant. Oricum, totul este foarte transparent si toate donatiile respecta reglementarile legale.
Organizatia a devenit din ce in ce mai profesionala, are cinci sau șase angajati permanenti, pe care ii plateste inspirandu-se de la salariile oferite de Greenpeace. Asta daca vorbim de organizatie in ansamblu. Daca vorbim de Assange, va pot spune ca este foarte modest. L-am urmarit o perioada indelungata pe parcursul diverselor noastre intalniri din ultimul an de multe ori purta acelasi pulover si aceeasi haina. Nu e interesat de moda, de se poarta, si traieste foarte minimalist, rudimentar, chiar as zice.”
Putin probabil ca vreuna dintre publicatiile care au preluat informatii de la WikiLeaks sa fi platit. Spiegel, in nici un caz, spune Holger Stark. „La Spiegel suntem foarte stricti. Nu s-au platit nicioadata bani functionarilor din institiutii publice sau celor care detin informatii. La fel s-a intamplat si cu WikiLeaks. Totul a avut loc in baza unui gentlement agreement.
As vrea sa mai spun ca daca ne uitam la politica americana de dupa 11 septembrie 2001, intelegem ca traim o adevarata explozie a secretomaniei. In SUA se produc anual milioane de documente secrete. Dati-mi voie sa ma indoiesc ca administratia publica are timp sa citeasca atatea documente. Cand se produc atatea documente secrete care de multe ori sunt si tinute sub preș, pentru democratie nu este sanatos. Cred ca WikiLeaks a pus o presiune asupra celor responsabili pentru ca lucrurile sa se schimbe. Sigur ca exista cateva domenii cheie sau situatii cheie in care este necesara discretia, cand secretul este absolut necesar. Dar excesul de secretomanie face rau democratiei”, spune Holger Stark de la Der Spiegel.
