Linkuri accesibilitate

Campania electorală din perspectiva studentului-agitator: motivat de bani sau de sursa banilor şi de partid?


Campania electorală îi are în centrul atenţiei pe politicieni şi, desigur, pe alegători. Între cele două categorii se află însă o mică armată de lucrători care-şi fac treaba sârguincioşi, fără să le pese neapărat de politică. Cum se văd alegerile din perspectiva studentului-agitator, vom afla din relatarea colaboratoarei noastre Alla Ceapai.

Vladimir este student la ULIM şi spune că este pentru prima dată în rol de agitator. El recunoaşte că este puţin interesat de politică, ba chiar dezamăgit de prestaţia majorităţii candidaţilor, dar a acceptat oferta unui concurent pentru a câştiga nişte bani de cheltuială.


Campania electorală din perspectiva studentului-agitator



„Lucrez cîte de 3 ore pe zi şi primesc pentru asta 100 de lei. Nici mult, nici puţin, dar mai bine decît nimic. Să fiu sincer, pentru mine contează situaţia materială, dar în rest eu mi-am pierdut orice speranţă că vreo autoritate care ar ajunge la putere ar putea schimba situaţia, şi pentru mine persoanele care candidează la postul de primar nu au nici o importanţă. Nu mi-i frică de muncă, dar în acest moment nimic mai potrivit nu am găsit”

Pentru mulţi tineri, printre care şi Ana, studentă la Universitatea de Stat din Moldova, campaniile electorale au devenit o sursă regulată de cîştig. Mai ales că de trei ani Republica Moldova nu mai iese din alegeri:

„Campania electorală este o posibilitate pentru mine să câştig nişte bani. Mentalitatea noastră presupune că din orice faci trebuie să ai un anumit venit. Dar e şi o sursă foarte uşoară, pentru că tu mergi discuţi cu oamenii şi primeşti bani pentru asta. Cu echipa mobilă eu am lucrat jumătate de zi şi am primit 120 de lei, care o să-mi ajungă să-mi acopăr cheltuielile cotidiene pentru circa trei zile. Cei care nu au alte surse de venit, nu lucrează în alte parte asta este cel mai eficient mod de a câştiga nişte bani”.

Artiom Pâslari şi el student la Universitatea de Stat spune că selectează partidele pentru care să presteze servicii în funcţie de ofertele băneşti şi mai puţin de doctrine sau mesaje electorale. Chiar dacă a făcut agitaţie în această campanie pentru doi concurenţi în acelaşi timp, spune că-şi va da fără nici o ezitare votul pentru un al treilea în care are mai multă încredere:

„În campania electorală prezentă am lucrat pe două baricade, pentru un candidat independent şi pentru un partid, deoarece aveam o mare nevoie de bani. Am realizat acţiuni de scurtă durată: un miting, un flash-mob, am împărţit nişte pliante, fluturaşi, am participat la acţiuni de la uşă la uşă, am realizat un sondaj şi am câştigat pe ambele baricade în jur de 2000 de lei.”

Dar există şi studenţi pentru care contează în primul rînd să fie la unison cu viziunea partidului pentru care depune efort. Este şi cazul lui Ion Bălan, pe care l-am surprins zilele acestea împărţind trecătorilor fluturaşi electorali în favoarea unui candidat la funcţia de primar al Chişinăului:

„În campania electorală m-a motivat să lucrez atât partidul cât şi sursă de bani pe care o dau ei. În timpul acţiunilor de agitaţie discutând cu oamenii începi să înţelegi societatea ce gândeşte şi la ce viitor speră. Şi campania electorală nu presupune doar împărţirea fluturaşilor, dar şi informarea cetăţenilor despre candidat şi ofertele sale electorale”.

Chiar dacă atunci cînd îşi raportează cheltuielile de campanie, majoritatea candidaţilor tăinuiesc că-şi plătesc agitatorii, studenţii se destăinuie că ajung să cîştige de la câteva sute până la cîteva mii de lei pe parcursul unei campanii electorale.
XS
SM
MD
LG