Linkuri accesibilitate

„Cum e lumea acum aşa sunt şi conducătorii. Înainte era lumea omenoasă, ruşinoasă şi înţeleaptă, aveai cu cine grăi şi cu cine sta la sfat”.


Socoteala din capitală nu se potriveşte mereu cu cea de la sat aşa că Diana Răileanu s-a dus în satul Horodişte, din raionul Călăraşi, să afle ce probleme au sătenii şi ce speranţe...

Horodiştenii, la fel ca toţi sătenii, au chef de vorba abia după ce scot la liman lucrările cîmpului şi treburile de prin ogradă. Iar seara zilei de duminică este ca şi timp dăruit. Prin urmare, poate fi irosit pentru a pune ţara la cale, bunăoară lângă fântâna din centrul satului. Acolo îmi fac loc, cu microfonul, lângă mătuşa Ileana şi moş Vasile pe care îi aud vorbind „despre politică”:


Cu microfonul Europei Libere la Horodişte, r-nul Călăraşi



Mătuşa Ileana: „Cum e lumea acum aşa sunt şi conducătorii. Înainte era lumea omenoasă, ruşinoasă şi înţeleaptă, aveai cu cine grăi şi cu cine sta la sfat”.

Moş Vasile: „Eu nu-s de acord cu asta. Tu eşti om al statului, al Moldovei, dacă nu m-oi duce eu, nu te-ai duce matale la alegeri, ce fel de stat suntem noi? Trebuie să ne ducem, să ne dăm cu părerea. Votează-l pe care vrei, dar du-te, că eşti cetăţean al satului Horodişte.”

Mătuşa Ileana: „Lumea o zis că nu se duce la votare.”

Moş Vasile: „Ei îs proşti. Nu te duci la votare, apoi votează altul în locul tău.”

Moş Vasile îşi explică dezorientarea oamenilor prin dezamăgirea în politicieni:

„Cum să nu fim dezamăgiţi dacă nu avem un preşedinte al ţării la care să te duci, să te plângi, să te ajute cu ceva? Nu cum să nu fii dezamăgit? Anticipate, neanticipate, aşa, pe dincolo, nu-i chip de ales. Ce fel de conducere e asta?”

De la profesoara de geografie Vera Ciobanu aflu că fotoliul de primar de Horodişte îl râvnesc tocmai 5 candidaţi. O întreb dacă pe săteni îi interesează în egală măsura cine vrea sa fie primar şi mai ales cum şi-au adunat avuţia:

„Un primar bogat la suflet şi deştept să fie. Am în vedere bogat la suflet, ca să ţină cu toată lumea. Se duce omul la Primărie, cu o plângere oarecare, să nu fie dat afară, dar să fie ascultat până la capăt, şi să fie problema lui rezolvată pozitiv, chiar dacă nu în momentul acesta, dar să îl mângâie cumva, să se apropie sufleteşte, să fie deschişi spre comunicare cu populaţia. Iaca comunicarea asta nu este la nivel. Acum se spune cooperare, comunicare, conlucrare şi nu ştiu ce, numai termenii există, dar ca atare... nu văd nimic. Lumea nu are încredere în nimeni, ştiţi cum? S-a închis fiecare în găoacea lui şi eu nu-mi închipui care ar fi, totuşi, ieşirea din acest impas.”

Auzindu-şi vecina vorbind despre bătălia pentru fotoliul de primar, mătuşa Ioana, trecută demult în tabăra pensionarilor, insistă să îi aud părerea:

Mătuşa Ioana: „Ar trebui să mai intre şi în cuvintele bătrânilor, cred că nu grăim vorbe în deşert. Aceea ce este real grăim.”

Europa Liberă: Dar ce sfaturi aţi avea pentru ei?

Mătuşa Ioana: „Sfaturi aş avea aşa: să ne înţeleagă şi pe noi, ca să îi înţelegem şi noi pe dânşii. Să nu ne dea cu piciorul dacă am mai îmbătrânit. Chiar de nu ne-ar încălzi, dar dacă cuvintele ar fi calde, parcă te-ai mai mângâia.”

Mătuşa Ioana spune că şi-ar da votul pentru un primar cu studii, dar mai puţin avut. Iată de ce:

Mătuşa Ioana: „Bogăţia – e prostia mai mare. Iaca uitaţi-vă de ce. Omul de ce are mai mult, de aceea e mai prost, dar omul deştept merge pe drum şi stă la vorbă cu un om de rând, cum sunt eu, o femeie de rând. Mai bine om deştept, mai simplu, dar deştept. Tu trebuie să ştii să stai la vorbă şi cu acest bogat şi cu acest sărac.”

Mătuşa Ioana constată cu amărăciune că, oricum ai da, e vina sătenilor că îşi aleg primari care nu au grijă de localitate. Dar mai ales, îmi spune mătuşa Ioana, al celor care dau a lehamite din mâini lăsîndu-i pe alţii să decidă în locul lor.
XS
SM
MD
LG