Linkuri accesibilitate

Există localităţi cu un număr de navigatori mult peste medie, dar şi zone în care internetul continuă să fie un tărîm exotic.


Internetul a intrat în ultimii ani cu paşi siguri în casele moldovenilor, asa cum demonstrează statisticile. Aceleaşi statistici surprind însă şi o discrepanţă enormă între orăşeni şi săteni în ceea ce priveşte accesul la această sursă modernă de informare. Stagiarul Europei Libere, Nicolae Vascauţan, a căutat să afle motivele:

Departe încă de media europeană, rata de accesibilitate a internetului, sau de penetrare cum spun expertii în domeniu, a crescut rapid în ultimii ani, astfel încât acum fiecare al treilea cetăţean a obţinut acces la acest serviciu. Cum însă este vorba de o rată medie, există localităţi cu un număr de navigatori mult peste medie, dar şi zone în care internetul continuă să fie un tărîm exotic. E şi cazul raionului Ocniţa, unde doar unul din 20 de locuitori se poate lăuda cu internet în casă.

Sătenii cu care am stat de vorbă spun că ceea ce îi determină să ezite cînd au de ales între un abonament pentru Internet şi o carte, să zicem, sunt tarifele exagerate pentru navigarea pe reţea, dar şi calitatea proastă a serviciilor pe care le oferă operatorii din zonele rurale.

„Plăteşti în fiecare lună câte două sute de lei pentru noi e scump cu leafa asta pe care o avem de o mie jumate.”

„N-are nimeni internet. Noi suntem de muncit, nu de uitat la internet”.

„Care-s cu copii plecaţi peste graniţă au internet, au posibilitatea de a se uita unul la altui să nu le fie dor”.

„Greu, greu, cu internetul la noi. Trebuie să mergem pe deal cu notebook-ul. Cerere am scris, dar peste un an jumătate au spus că o să fie internet”.

„De 150 de lei îi mai performant, dar de 80 - e foarte slab”.

Expertul în telecomunicaţii, Dumitru Terzinov, înclină să le dea dreptate sătenilor pe care tocmai i-aţi auzit, dar spune că şi operatorii ar avea motive justificatoare:

„În sate, densitatea populaţiei este foarte mică, deci e clar că operatorul va merge doar acolo unde sunt 20 de doritori, nu unul. În caz contrar, va suporta pierderi. Ş-apoi, în sate internetul vine prin liniile de telefonie moştenite încă din timpurile sovietice, care nu sunt în stare să asigure un internet calitativ.”

O soluţie ar fi internetul prin radio, mai spune Dumitru Terzinov, tehnologie mai ieftină şi mai rapidă. Ministrul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, Pavel Filip, promite să pună în aplicare o astfel de tehnologie chiar spre sfârşitul acestui an:

„Vom organiza un concurs, pentru eliberarea unor licenţe pentru utilizarea frecvenţelor disponibile în vederea dezvoltării serviciilor de comunicaţie electronice cu radio acces de bandă largă.”

Cum ministrul Pavel Filip ţine la reputaţia sa de ieftinitor de paşapoarte, plăcuţe de înmatriculare, se poate presupune că şi în cazul serviciilor de internet pentru săteni se va ţine de cuvînt.

Acum în localităţile rurale un abonament costă în medie cîte opt euro lunar, atît cît achită pentru acest serviciu de exemplu un britanic care, se ştie, are un salariu la care moldovenii ar putea doar să viseze. În consecinţă, Internetul continuă să fie utilizat în satele moldoveneşti mai degrabă ca un mijloc de comunicare cu rudele aflate peste hotare şi mai puţin ca o sursă de informare. Acest lucru îl confirmă pensionara Maria Iacubovscaia din Teleneşti:

„Este destul de scump - 150 de lei. Am o fiică peste hotare cu care vreau să discut tot timpul. Este mai convenabil pe Internet decât la telefon. Anterior, pentru telefon plăteam şi trei, şi patru sute de lei.”

Sau profesorul de informatica de la Liceul Constantin Stere din Soroca, Vasile Baş, care spune că a ajuns să-i vadă pe părinţii unora dintre copii doar prin Skype:

„Eu în calitate de director discut cu părinţii care mă întreabă cum se comportă care sunt rezultatele, etc., De aceea, vreau să zic că astăzi Skyp-ul şi alte tipuri de chat-uri sunt o necesitate şi nu ceva de lux”.
XS
SM
MD
LG