Ratko Mladic, unul din cei mai căutaţi oameni în Balcani a fost prins ieri în nordul Serbiei. Era căutat de aproape 16 ani. Cum au reacţionat la veste locuitorii celor două oraşe ale căror istorie recentă a fost atât de influenţată de Mladic? La Belgrad şi Sarajevo, corespondenţii redacţiei sud-slavice a Europei Libere au încercat să ia pulsul străzii. Ieana Giurchescu rezumă relatarea.
Cum era de aşteptat, reacţiile au fost pe atât de diferite pe cât de diferită a fost legătura lui Mladici cu cele două oraşe: Belgradul, oraşul care trebuia, în principiu, să-l prindă; Sarajevo, oraşul pe care l-a asediat aproape patru ani. 12 mii de oameni au murit.
Pentru mulţi locuitori din Sarajevo cum este şi Rasema Graca, vestea arestării lui Mladic este bună dar vine mult prea târziu. Mulţi sunt convinşi că putea fi prins cu ani în urmă, că autorităţile de la Belgrad au ştiut tot timpul unde se ascunde dar că numai acum au considerat că merită să-l aresteze. În schimbul statului, pentru Serbia, de ţară candidată la aderarea la Uniunea Europeană.
„S-a predat pentru ei, numai ca Serbia să poată intra în Uniunea Europeană. Pe nimeni nu interesează crimele pe care le-a comis” – remarcă Mirsad Efendic, un bosniac de 50 de ani. Pe lângă asediul de la Sarajevo, Mladic este responsabil şi de masacrul de la Srebrenica, din 1995, unde au fost executaţi aproape 8 mii de bărbaţi şi tineri bosniaci.
Ratko Mladic
În Serbia a fost arestat Ratko Mladic, fostul comandant al sârbilor bosniaci, acuzat de crime de război.
La Belgrad, mulţi au salutat vestea că Mladic a fost prins, tocmai cu gândul la şansele Serbiei de a adera la Uniunea Europeană. De ani de zile, Bruxelles-ul condiţionează negocierile de integrare cu Serbia de arestarea lui Mladic, pentru că s-a bănuit tot timpul că fostul comandant trăia liber în Serbia, sub protecţia foştilor săi camarazi.
Pentru Bruno Vekaric, procurorul adjunct al Tribunalului pentru crime de război din Belgrad, acum Serbia se poate uita în viitor, nu mai este prizoniera lui Ratko Mladic. Au fost şi voci care au vorbit de crimele comise sau comandate de Mladic. Care au văzut în prinderea lui Mladic un act de justiţie.
Sonja Birseko conduce Comitetul Helsinki pentru drepturile omului şi crede că după aproape 20 de ani de la încheierea războiului, Serbia are o şansă să-şi confrunte trecutul. Un proces dureros, recunoaşte Sonja Birseko dar necesar mai ales pentru tineri, care nu au memoria războiul.
Cum era insă de aştepta, la Belgrad au fost şi mulţi care au considerat arestarea lui Mladic un act de trădare.
Radovan Mihaijlovic crede că Mladic nu merita o asemenea soartă şi că guvernul a făcut o mare greşeală. La fel şi Sasa Jeftic care vine cu argumentul „orice a făcut, este de al nostru”. Nu sunt puţin cei care gândesc aşa, motiv pentru care s-ar putea crede că preşedintele Tadic ar putea plăti cu pierderea viitoarelor alegeri, voinţa politică de care a dat dovadă ca să fie prins Mladic.
Numai că cel mai puternic adversar al preşedintelui Tomislav Nikolic pune serios la îndoială declaraţia lui Tadic că Serbia ar fi făcut tot ce a putut ca să-l prindă pe Mladic: „Cine l-a văzut pe Mladic?”, se intreabă Tomislav Nikolic, cine l-a recunoscut si cine a decis că trebuie arestat?
Dar măcar se va face dreptate, s-ar putea crede. Pentru unii, faptul că Mladic va fi transferat la Haga nu pare neapărat un act de justiţie.
Sefet Rizic, locuitor din Belgrad a avut următorul raţionament: aşa ca mulţi alţi criminali de război înaintea lui şi Mladic se va bucura la Haga de tot confortul: „Omori opt mii de oameni şi după 16 ani de alegi cu un televizor, cu masă de ping pong, cu piscină. Te pomeneşti că va cere şi zeci de mii de euro despăgubire” remarcă ironic Sefet Rizic, făcând aluzie la Voijslav Seselj, fost comandant al trupelor paramilitare sârbe. Cum procesul lui la Haga a fost mereu amânat din motive tehnice sau de procedură, acesta a cerut despăgubiri pentru anii petrecuţi în închisoare, în aşteptare.
