Linkuri accesibilitate


Marile inundații au, uneori, cauze mărunte. Un paznic de stăvilar adoarme sau o ia razna și deschide digul, numai el știe de ce. Asta se întîmplă rar, foarte rar, deloc sau numai în coșamrurile sătenilor bătuți de ploi fără sfîrșit. Știm prea puțin în materie de potop. Asta înseamnă că am învățat să ne păzim bine de ape dar nu ne putem feri de celelalte mari revărsări care dau peste cap diguri și stăvilare pe care le-am crezut sigure pentru todeauna. O inundație năpădește și șterge diferențele. Și, findcă e așa, cele mai multe inundații nu au de-a face cu ploile și cu revărsările de rîuri.

Atîtea alte lucruri sînt șterse și atîtea alte limite sînt măturate de curenți puternici și neașteptați, încît ar trebui să acceptăm că inundațiile care schimbă lumea sînt, de multe ori, revărsări care nu vin pe apă. Și tocmai aceste mari nivelări care șterg rînduieli vechi sînt, spre deosebire de apele revărsate, legate de un gest și de un moment anume. Ceva și cineva le fac posibile.

De multă vreme, ceea ce, pentru viteza de depalasare spre nou a lumii noastre, înseamnă 10 ani sau chiar mai puțin, o presiune enormă apasă asupra digului care separă viața privată de viața publică. Ceea ce e al meu și numai al meu nu poate fi al nostru. Cu timpul, diferența a început să se șteargă sau să fie tot mai neclară. Am învățat, îndrumați de o presă tot mai insistentă, că se cuvine să aflăm ce se întîmplă în viața altcuiva și că e dreptul, ba chiar datoria presei, să pîndească, să caute, să cotroboie, să extragă și să dea în vileag. Ce? Orice: obiceiurile intime, amantele, viciile, necazurile cu rudele, vorbele aruncate seara la cină, mișcările de sub plapumă, bolile și șoaptele.

Totul și orice au devenit de importanță publică. Nimic nu mai e al meu pentru că a devenit - așa cum dorește presa - proprietate a cititorului (care se întîmplă să fie și cumpărător de ziar). Pe scurt, orice împotrivire și orice pretenție, orice scîncet care încearcă să spună „dar asta e viața mea!” a ajuns să semene cu un act îndreptat împotriva dreptului de a cunoaște și un atac la libertatea presei.

Nu sînteți de acord cu ziarul sau televiziunea sau site-ul de internet care tocmai a publicat eroic lista de cumpărături cu care v-ați întors de la piață sau facturile la electricitate, așa cum au fost ele recuperate în urma unei investigații în coșul de gunoi? Sînteți un monstru, un om depășit, un reacționar care vrea să țină vremurile în loc și opinia publică în beznă.
Pînă de curînd, digul care ferea viața intimă ținea cît de cît potopul departe. O făcea din ce în ce mai greu, pentru că o parte tot mai mare a publicului a acceptat jocul și a decis că, în definitiv, e plăcut să te uiți pe gaura cheii fără să te mai apleci și fără să mai cauți gaura cheii. Însă asta a trecut.

O nouă realitate psihică și tehnologică a ocupat orizontul iar paznicii au trădat. Digul s-a rupt acum o săptămînă. Totul s-a petrecut ca urmare a unui gest mărunt. Un Parlamentar englez s-a folosit săptămîna trecută de așa numitul „privilegiu parlamentar”. În tradiția parlamentară engleză, asta înseamnă că un deputat are dreptul să dezvăluie informații cu caracter secret dar de interes public, fără să riște punerea sub acuzare. Ce informație esențială era ținută sub capac și a fost dezvăluită în folosul națiunii de deputatul englez? Două cuvinte: Ryan Giggs. Cine se pricepe un pic la fotbal știe că Ryan Giggs e jucător al clubului Manchester United, nu spion, nu bază nucleară sau mină de uraniu. Și totuși, deputatul englez a decis că societatea nu mai poate trăi fără să știe ceva anume despre Ryan Giggs. Pe scurt: Giggs e persoana despre care ziarele scriu de o lună și ceva că a avut o relație extramaritală cu o mică vedetă de televiziune. Trebuie spus că Ryan Giggs însuși obținuse o decizie judecătorească finală care interzicea ziarelor să îi dezvăluie numele, tocmai pentru că episodul cu vedeta de televiziune - stabilise judecătorul - era o chestiune care îl privea numai pe Giggs și nu o informație de interes public.

Decizia judecătorească a împiedicat ziarele să scrie cine anume e fotbalistul infidel. În același timp, zeci de mii de site-uri și postări pe internet au dezvăluit fără pudoare și probleme numele jucătorului. Decizia judecătorului nu privește traficul pe internet și exact pe asta s-a bazat argumentul deputatului englez care a anunțat în Parlament că jucătorul în cauză e Giggs. Raționamentul deputatului sună în felul următor: da, e adevărat că o decizie judecătorească oprește presa să îl numească pe Giggs dar mai mult de 70000 de postări pe net au dezvăluit cine e jucătorul și, prin urmare, decizia judecătorească nu mai face două parale. Toată lumea știe! Așa că interdicția nu mai are rost! Consecințele sînt incalculabile.
XS
SM
MD
LG