Vorbind despre Timpul de mâine o să încep de la coadă şi vă zic că în pagina opt puteţi afla despre ce mai face actorul Andrei Sochircă, mai exact despre minunatele spectacole de poezie pe care el în fiecare săptămână le prezintă la casa actorului din Chişinău. Astfel, dacă săptămâna trecută el a revenit cu spectacolul „De la întuneric la lumină”, un spectacol care ne catapultează în anii 30 ai secolului trecut, în Transnistria literară, mâine, 24 mai, Andrei Sochircă ne va propune un meniu de post pe versuri de Gheorghe Topârceanu. Este o experienţă absolut inedită şi sunt invitaţi toţi cititorii şi iubitorii de poezie să meargă să-l asculte pe acest actor fascinant.
Pagina de opinii, de mâine, a Timpului, colega Tatiana Corai, revine la subiectul anului 1812, probabil ascultătorii Europei Libere ştiu despre faptul că acum o săptămână un grup de istorici şi de personalităţi din cultura din R.Moldova au publicat declaraţia „Grupul de iniţiativă 1812” privind împlinirea peste un an, la 16 mai, a două sute de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus. Acest grup de iniţiativă şi-a propus ca, în anul ce urmează, în R.Moldova, dar şi în România să fie organizate diverse manifestări artistice, culturale, dar şi dezbateri publice în spaţiul mediatic la tema anului 1812 şi ce a însemnat acest an pentru destinul Basarabiei. Concluzia Tatianei Corai este una veche, într-un fel, dar foarte actuală: atâta timp cât nu o să ne asumăm istoria şi nu o să ne asumăm probleme identitare cu care suntem „blestemaţi” să trăim, nu vom reuşi să mergem spre viitor, nu vom reuşi să ne făurim viitorul aşa cum au reuşit s-o facă Ţările Baltice, de exemplu.
Printre alte subiecte din Timpul de mâine este scandalul de la Chişinău Gaz, escrocheriile care s-au întâmplat la Chişinău Gaz. Este conferinţa de presă a mamei lui Damian Hâncu, pe care a ţinut-o în faţa monumentului lui Ştefan cel Mare şi în care l-a atacat foarte dur pe Igor Dodon.
La fel, în Timpul de mâine puteţi afla un fel de reportaj de deasupra norilor, i-am zis eu. Este vorba despre un reportaj scris cu tristeţe, este vorba despre corespondenţa unui cititor care ne povesteşte despre sentimentele pe care le-a trăit zburând din Europa spre casă. Despre faptul că a vrut să citească în avion un ziar românesc inclusiv Timpul, dar i s-a spus că „nu ţinem aşa ziare”. Despre impresia pe care continuă să o facă în Europa Compania de Stat a R.Moldova.
