Linkuri accesibilitate

„La noi este un sistem de administraţie publică locală şi finanţe locale foarte, foarte injust, incorect, absolut rupt de realitate...”



Până la alegerile locale generale din 5 iunie au mai rămas două săptămâni. Pe mulţi îi frământă gândul: eu cu cine votez? Oferte sunt multe, doar că se doreşte un primar pentru oameni şi nu pentru primărie. Cum arată acest primar ideal?

*

În cele două săptămâni, care au mai rămas până la 5 iunie, data alegerilor locale generale, în toate localităţile Moldovei se caută câte un om, care să reuşească să rezolve în scurt timp cele mai grave probleme, cum ar fi drumurile, apeductele, iluminarea străzilor, cîinii vagabonzi ş.a.m.d. Chiar dacă nu există perfeţiune, e cert că alegătorii vor un primar cu viziune. Să ştie de la bun început, cum vrea el să arate localitatea peste patru ani, să ştie să-şi aleagă în echipă doar oameni competenţi pentru a-şi duce la bun sfârşit proiectele. Şi chiar nu-i prea interesează pe alegători din ce partid este candidatul, deşi susţinerea politică este foarte importantă. Un primar cu viziune este un primar deştept şi inteligent, iar dacă este deştept şi inteligent, din planurile lui va face parte şi cultura neapărat, ceea ce este foarte important.

La Comrat mulţi dintre cetăţenii cu drept de vot au spus la microfonul Europei Libere că vor participa la alegerile locale din 5 iunie. Vor merge la vot, pentru că mai au încă, aşa cum spun ei, acea mult hulită conştiinţă civică. Deşi printre localnici am cunoscut şi dintre cei, care spun că nu vor participa la scrutinul local.

Imagine din Comrat

- „Nu, mă duc la mare.”

- „Nu am dorinţa de a vota nici pentru comunişti, nici pentru liberali.”

- „Nu mă încălzeşte nici aiştea, nici aceia.”

- „Trebuie să alegem pe cineva.”

- „Primarul ar trebui să fie un bun manager. Ar trebui să ştie cum să conducă mai bine, da politica o lăsăm pentru altă zi.”

- „Să fie şi politician, şi manager, în primul rând. Una la alta nu strică.”

- „Şi politician, şi manager, şi diplomat. Calităţi diplomatice să aibă.”

- „Ăta odhi iz samîh vajnîh vîborov v avtonomii.”

- „Ulucişenie jdiom, a to umriom ili s golodu, ili s holoda. I citobî stalo lucşie jiti. Citobî bîl nastoiaşcii rucovoditeli.”

Europa Liberă: A cito oznoceaet nastoiaşcii rucovoditeli?

- „Citobî ne obmanîval, ne davali obeşcianii, a delo delali.”

Europa Liberă: Pentru cine veţi vota?

- „Of, nu ştim, iaca aşa suntem într-o... nu ştiu.”

Europa Liberă: Sunteţi responsabilă că votul Dumneavoastră totuşi decide soarta?

- „Fiecare vot e la socoteală. Da. Numai cinstit să fie.”

Europa Liberă: Da ce înseamnă să fie cinstit?

- „Nu cum se mănîncă acolo, la Chişinău. Tot ne gândim să ieşim din groapa asta.”

Europa Liberă: Dar când vă spune despre integrare europeană ce îneţelegeţi?

- „Of, nu înţeleg nimic din asta.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ce îneţelegeţi?

- „Tot aşa, ce să înţeleg?”

- „Dacă nu vor ei cu Rusia, ce facem noi mai departe? Ce,
Statuia lui Lenin la Comrat

asta-i viaţă?”

Europa Liberă: Copiii s-au dus să câştige un ban peste hotare?

- „Da, da. Că n-a ajunge. Ce pensie am? 560 de lei. Cum de trăit mai departe?”

- „Ce, pensia e mică. Cum pot aşa şi mă descurc.”

Europa Liberă: Copii Dumneavoastră unde sunt plecaţi peste hotare?

- „La Piter. Câştigă.”

- „Al meu băiat tot e la Moscova.”

Europa Liberă: Aici în Găgăuzia nu prea aud să se vorbească decât ruseşte.

- „Da, de-atâta noi ne străduim să fie a doua limbă de stat rusa.”

Europa Liberă: Cito vî jdiote ot ătih vîborov?

- „Ulucişenie jizni. Oceni mnogo let obeşceaiut uje vse.

Europa Liberă: Nu a vî verite v ăti obeşcianii?

- „Hocetsea veriti.”

- „Liudi v osnovnom, bolişenstvom nahodeatsea za graniţei na rabotu. Zdesi, v Moldavii netu rabotâ. V Turţii, v Italii, i v Ghermanii, esti vezde.”

- „Eu n-am idee ce probleme sunt. Eu am problemele mele. Primarul nu mi le rezolvă.”

Europa Liberă: Dumneavoastră pentru care candidat o să votaţi?

- „Eu mătincă pentru cel care ne crede şi ne ajută, pentru dânsul am să dau votul.”

*

De 20 de ani administraţia publică locală este „Cenuşăreasa” Republicii Moldova. Fără resurse financiare şi fără împuterniciri, mulţi primari regretă chiar că au ajuns în fotoliul de edil al localităţii. Alţii înscrişi în cursa electorală nici nu ştiu ce-i aşteaptă.

Când va începe demontarea verticalei puterii în ţară, este una din întrebările, pe care Europa Liberă a adresat-o lui Viorel Furdui, directorul executiv al Congresului autorităţilor locale.

Viorel Furdui

Viorel Furdui: „Verticala puterii absolut se menţine. Probabil foarte greu doreşte să se refuze de pârghiile acestea de a ţine sub control teritoriile. Pentru a schimba situaţia spre bine este nevoie de timp, de stabilitate şi este nevoie de o viziune clară în ce direcţie trebuie să ne mişcăm. Dar aceste neajunsuri ale situaţiei care există sunt folosite pentru a tergiversa reformele în domeniul dat.

În rezultat suferă administraţia publică centrală, că se ocupă cu lucruri, care nu trebuie să se ocupe şi mai bine le-ar transmite administraţiei publice locale. Suferă administraţia locală că nu are nici pârghii, nici competenţe, şi cetăţenii suferă.”

Europa Liberă: Ce ar trebui să fie transmis autorităţilor locale? Ce împuterniciri?

Viorel Furdui:
„Lor pur şi simplu trebuie să le fie transmise resurse şi posibilităţi de a soluţiona singuri problemele la nivel local.”

Europa Liberă: Când e vorba de resurse se zice că identificaţi-le acolo, în teritorii.

Viorel Furdui:
„Absolut greşită abordare. Dar ce s-a întâmplat pe parcursul ultimilor 20 de ani? De fapt, în mare parte administraţiei publice locale i s-a transmis o serie, o grămadă, să spunem aşa, de atribuţii, competenţe, dar fără ca ele să fie acoperite cu resursele necesare. Şi mai mult ca atât – din resursele care erau la început au fopst luate toate, care aduc anumit venit şi au fost înlocuite cu nişte dotaţii din partea statului, transferuri, pe care statul foarte uşoir le reglează şi întotdeauna sunt insuficiente.”

Europa Liberă: Să ne oprim la câteva domenii concrete.

Viorel Furdui:
„De exemplu, Legea privind

descentralizarea administrativă zice care sunt domeniile de competenţa administraţiei publice locale – serviciile de gospodărire comunală, drumurile, apeductele, iluminarea stradală, amenajarea teritoriilor, acestea fiind domeniile proprii de competenţă.

Însă în fapt când veţi analiza pe ce se duc banii din bugetele locale, o să vedeţi că de fapt administraţia publică locală nu se ocupă cu ceea ce trebuie, adică ceea ce am menţionat mai sus, dar se ocupă cu nişte sarcini ale Guvernului. Anume: educaţia, protecţia socială. Bani pentru altceva practic nu au suficienţi. Pe parcursul ultimilor ani în genere capacitatea administraţiei publice locale de a soluţiona problemele s-a redus, deoarece au fost permanente reduceri de unităţi.

S-a mers numai unilateral – pe reducerea posibilităţilor financiare a administraţiei publice locale, deşi s-ar putea de mărit şi numărul de venituri la bugetele locale, de clarficat problemele legate de proprietatea administraţiei publice locale, de a oferi mai multă libertate în ceea ce priveşte dezvoltarea economică, ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Persoanele, care s-au înscris în această cursă electorală pentru a ajunge primar de comunităţi, cunosc aceste probleme?

Viorel Furdui:
„Când analizăm toate aceste dezbateri electorale, noi vedem că de fapt în mare parte candidaţii, concurenţii abordează problemele fie la nivel de emoţie, fie la nivel de anumite probleme izolate şi superficiale. Sunt cazuri, când se vorbeşte despre drumuri rele, dar nu se vorbeşte de ce primăriile nu au posibilitatea să se implice şi să repare drumurile.”

Europa Liberă: Chiar dacă impozitul rutier este perceput la nivel de localitate.

Viorel Furdui:
„Da, din impozitul rutier al comunităţilor locale nu primesc absolut nimic. Vreo 30 de procente
la noi este un sistem de administraţie publică locală şi finanţe locale foarte, foarte injust, incorect, absolut rupt de realitate

rămâne doar la municipii şi la raioane, dar în rest, cu mici excepţii, depinde de relaţiile pe care le au administraţiile publice de nivelul întâi cu cea raională şi aşa mai departe, ei pot să beneficieze de anumiţi bani, dar surse sunt foarte limitate în acest sens. Şi atunci noi întrebăm de ce nu-s drumuri, de ce nu avem apeducte, nu avem canalizare, iluminaţie stradală, ş.a.m.d.

De fapt, la noi este un sistem de administraţie publică locală şi finanţe locale foarte, foarte injust, incorect, absolut rupt de realitate şi necesităţile reale ale colectivităţilor. Deaceea nu trebuie să ne mire faptul, de ce serviciile publice la nivel local sunt inadecvate, nu se îmbunătăţesc. Iar lumea pleacă, pleacă din sate la oraşe, sau pleacă peste hotare.”

*

O speranţă mare pentru administraţia publică locală a reprezentat venirea la putere a unei noi guvernări, care a promis şi chiar a inclus în programul ei de activitate ca prioritate consolidarea autonomiei locale şi descentralizarea puterii. O nouă guvernare, dar aceeaşi verticală a puterii. E constatarea făcută de către Vladimir Ciobanu, preşedinte al executivului raional Criuleni în 1990-1998, preşedinte al Comisiei parlamentare pentru administraţia publică pe timpul guvernării comuniste, actualmente ocupă funcţia de consilier în domeniul agroindustrial şi al administraţiei publice.

Europa Liberă: Domnule Ciobanu, au trecut doi ani de la schimbarea puterii, dar guvernarea nici măcar nu a iniţiat reforma administraţiei publice locale. De ce nu se doreşte această descentralizare?

Vladimir Ciobanu

Vladimir Ciobanu: „Iată aici e şi întrebarea – de ce nu vrea? Deoarece pachetul de legi este şi noi putem astăzi, din 20 de ani chiar să aducem exemplele unor situaţii pozitive în procesul reformării administraţiei publice centrale cu scopul de a descentraliza şi a asigura, conform Constituţiei, drepturile autonomie ale administraţiei publice locale şi unele părţi negative.”

Europa Liberă: Haideţi să vorbim şi despre unele, şi despre altele. Pozitiv:

Vladimir Ciobanu:
„ Pozitiv? În 1998-2001 s-a lărgit considerabil baza fiscală în reforma administraţiei publice locale şi constituirea unei administraţii publice locale funcţionale din punct de vedere financiar. Mărind baza fiscală a judeţelor, atribuind dreptul acumulării veniturilor, afară de impozitul funciar, dar şi impozitul pe profit şi o parte din impozitul, taxa pe valoare adăugată, şi o parte din impozitul chiar rutier, a dat posibilitate considerabil să se shimbe situaţia financiară în cadrul judeţelor. Anume în perioada anului 2000 judeţul Chişinău din veniturile proprii a plătit suplimentar 20 de procente la lucrătorii din sfera bugetară. Da, a fost şi partea negativă.”

Europa Liberă: Care e partea negativă?

Vladimir Ciobanu:
„Serviciile mai mult birocratice, decât servicii comunale ş.a.m.d. s-au transferat de la raion la judeţ.”

Europa Liberă: Şi atunci distanţa era o povară pentru cetăţeni.

Vladimir Ciobanu:
„S-a creat o incomoditate pentru cetăţeni la aspectul serviciilor birocratice. Dar am avut exemple şi pozitive, şi negative. Avem posibilitatea să pornim un proces nou, asta am şi făcut-o.”

Europa Liberă: Dar acestă reformă teritorial-administrativă într-un fel a jucat festa şi a influenţat negativ asupra unei buni activităţi a administraţiei publice?

Vladimir Ciobanu:
„Da, de atâta că din punct de vedere a interesului electoral şi structural partiinic pentru 2001, cei care au fost la guvernare le-a fost mai convenabil să structureze partidul pe baza structurii administrativ teritoriale cu mult mai largi, cum ar fi raioanele şi satele. De atâta şi numărul de primării s-a mărit, că în fiecare primărie, primarul imediat devenea şi secretarul organizaţiei de partid. Dar tragedia e că s-a luat anume partea negativă şi s-a speculat în toţi anii ăştia.

Şi acum, cu apariţia strategiei naţionale pentru descentralizare, din tot pachetul de documente a proiectului se ia numai reforma administrativ teritorială. Iarăşi se ia aceea, ce poate a fost ca o parte negativă în prima reformare. Din ʼ96, când s-a adoptat Legea cu privire la descentralizare până în ziua de azi afară de seminare, rapoarte, strategii nu s-a făcut nimic.”

Europa Liberă: Întrebarea firească – nici puterea comunistă, guvernarea comunistă, şi nici cea democrat-liberală nu vrea să descentralizeze?

Vladimir Ciobanu:
„În primul rând cu strategia se adoptă şi planul calendaristic pentru implementarea strategiei date. Deci, Guvernul îşi asumă toată responsabilitatea pentru implementarea procesului de descentralizare. Guvernul şi deputaţii, în special deputaţii Alianţei, trebuie să se implice în examinarea strategiei, şi adoptarea ei.”

Europa Liberă: Să ne referim un pic şi la experienţa Dumneavoastră de preşedinte de raion. Aţi fost câţiva
La Porumbeni în raionul Criuleni

ani în fruntea raionului Criuleni. Ce poate face un preşedinte de raion?

Vladimir Ciobanu:
„Eu să vă spun: atunci avea chiar mai multe posibilităţi decât acum.”

Europa Liberă: Atunci când?

Vladimir Ciobanu:
„Atunci, până în ʼ98. Autoritatea era
primarii promit în cadrul programelor electorale şi când vin în funcţie încep a se jelui că ei nu au capacităţi financiare, nu au capacităţi administrative, nu au patrimoniu. Este rezultatul unui sistem hipercentralizat în R. Moldova.”

mai mare a preşedintelui executivului raional. Din păcate, astăzi funcţia preşedintelui raional şi în genere executivului raional s-a redus la redistribuirea finanţelor, care sunt atribuite de către Ministerul de Finanţe, dar competenţa primarului în genere e redusă.

De atâta noi suntem martori, când primarii promit în cadrul programelor electorale şi când vin în funcţie încep a se jelui că ei nu au capacităţi – ei nu au capacităţi financiare, ei nu au capacităţi administrative, ei nu au patrimoniu. Deci, este rezultatul unui sistem hipercentralizat în Republica Moldova.”

Europa Liberă: E o constatare gravă.

Vladimir Ciobanu:
„Constatarea e gravă. Noi nu implicăm pe cei care sunt aproape de populaţie în toate aspectele rezolvării necesităţilor cât a populaţiei, atât şi a aspectului economic, social. Noi nu implicăm nu-i atribuim responsabilitatea asta, de atâta că nu este implementată strategia de descentralizare a procesului de descentralizare. Oamenii n-au domenii proprii, oamenii n-au delegate, dar cel mai straşnic – oamenii n-au bază financiară.”

Europa Liberă: Pentru ce să lupte un candidat la funcţia de primar, dacă lui îi sunt mîinile legate?

Vladimir Ciobanu:
„Ei ştiu un lucru: că trebuie să obţină funcţia de primar.”

Europa Liberă: Cu orice preţ?

Vladimir Ciobanu:
„Cu orice preţ. Dar mai departe este o realitate. Şi n-o să treacă o lună-două-trei şi lumea o să-i întrebe şi nu numai oamenii din localitate, dar o să-i întrebe şi structurile ierarhic superioare. Problema e în altceva – cei care sunt la guvernare – Parlamentul, cei care şi-au asumat responsabilitatea politică pentru activitatea actualei guvernări, trebuie să asigure o autonomie funcţională a administraţiei publice locale.”

Europa Liberă: Domnule Ciobanu, cât costă astăzi o promisiune electorală? Şi nu în zadar vă adresez această întrebare – mai toţi cei, care aspiră la funcţia de primar, promit drumuri bune, infrastructură, iluminarea străzilor. Toate problemele sociale promit că îşi vor găsi soluţia în mandatul pe care-l vor câştiga pe următorii patru ani. Cât valorează o promisiune electorală?

Vladimir Ciobanu:
„Valorează susţinerea alegătorului. Problema e altceva – că tot ce promit se încadrează în programul electoral, este necesitatea localităţilor pe care o cunosc candidaţii şi este o realitate pentru a fi îndeplinită în patru ani.”

Europa Liberă: Care e realitatea, dacă nu sunt bani în primării?

Vladimir Ciobanu:
„Bani sunt în primării, doar baza fiscală este nu numai în Chişinău, nu numai la minister. Baza fiscală e spaţiul administrativ al Republicii Moldova, baza fiscală e acolo. Acolo lucrează agenţii economici, acolo este patrimoniul care se impozitează.

Dar la participarea dezvoltării bazei fiscale şi acumulării nu sunt încadraţi cei care activează în adminbistraţia publică locală. Asta şi are ca scop descentralizarea. Nu sunt promisiuni, sunt angajamente care pot fi pe parcursul a patru ani de zile îndeplinite. Cum se poate de făcut? Candidaţii cunosc lucrul ăsta. Guvernanţilor le revine să le atribuie condiţiile astea.”

Europa Liberă: Responsabilitatea alegătorului este foarte mare şi trebuie să cântărească foarte bine, atunci când aruncă buletinul de vot în coş. Pe de altă parte, dacă un primar nu îndeplineşte bine ceea ce a promis în campania electorală, de ce legea nu ar stipula că el poate fi revocat de către cetăţenii alegători?

Vladimir Ciobanu:
„Legea stipulează dreptul de revocare, dar procedura de revocare practic este imposibilă. Iarăşi e o temă pentru legiuitori, ca să revină la Legea cu privire la administraţia publică locală. În condiţii când alegătorul şi-a asumat responsabilitatea, tot alegătorul să aibă dreptul să-l sancţioneze. E o temă la care trebuie să revenim.”

*

Să revenim la discuţia cu directorul executiv al Congresului autorităţilor locale, Viorel Furdui, pentru a afla cine merită să ajungă primar.

Viorel Furdui: „Cei mai buni. Cei care au o înţelegere a problemelor foarte bună, cei care abordează problemele nu în mod simplist şi superficial.”

Europa Liberă: Alegătorul ia în calcul aceste spuse ale Dumneavoastră?

Viorel Furdui:
„Nu întotdeauna alegătorul ia în consideraţie anume aceste calităţi şi de aceea deseori scandalurile domină.”

Europa Liberă: Iată că de la o vreme încoace cetăţeanul e pus în situaţia să aleagă între al meu şi al tău, între al puterii şi al opoziţiei.

Viorel Furdui:
„Cine este cu cine, aceasta e un rezultat al politizării excesive a problematicii administraţiei publice locale. În loc ca oamenii să discute despre problemele concrete cu care se confruntă administraţia publică locală, precum sunt finanţele publice locale, competenţele administraţiei publice locale, capacităţile lor de a rezolva problemele administraţiei publice locale. De obicei toate discuţiile aceste se orientează într-o direcţie personală mai mult şi denigratoare, care poartă mai mult un caracter denigrator.

Când vedem că foarte mulţi noi condidaţi vin cu nişte promisiuni absolut ireale, ca micşorare de tarife, reparare peste noapte a drumurilor, care necesită investiţii, îmbunătăţirea substanţială a calităţii serviciilor publice – toate acestea fără a înţelege foarte bine că fără schimbarea la nivel de finanţe publice locale, la nivel de legislaţie, la nivel de strategie pe viitor este practic imposibil de a atinge aceste lucruri.”

Europa Liberă: Nu prea am auzit primari, care să spună că nu are mîinile legate. În primul rând, atunci când vine vorba despre finanţele publice locale se cunoaşte foarte bine că bugetul e foarte sărac sau e orientat strict pentru a acoperi salariile bugetarilor în teritoriu, în cele mai dese cazuri. Şi totuşi avem mulţi aspiranţi, care vor să ajungă în fotoliul de primar.

Viorel Furdui:
„Există o categorie anumită de primari, care prin nişte eforturi deosebit de mari realizează anumite succese şi asta se datorează în primul rând capacităţilor lor de muncă şi pregătirii lor. Dar cu ce efort toate acestea se obţin nimeni nu ştie. Iar numărul acesta mare de candidaţi vorbeşte despre faptul că pur şi simplu mulţi din ei nu-şi dau seama unde vin şi la ce vin.

Ca să înţelegi ce înseamnă administraţie publică locală, noi mai glumim, trebuie să fii primar cel puţin patru ani, ca să înveţi. Ca ulteriorul termen să poţi activa în mod normal şi să realizezi anumite lucruri. Şi faptul că poate mulţi candidaţi sunt impuşi să candideze din diferite raţionamente şi mai mult politice.”

Europa Liberă: Ca de exemplu care ar fi?

Viorel Furdui:
„De exemplu politice – partidul numaidecât trebuie să-şi aibă un candidat. Şi se caută, orice
Dacă la cel mai înalt nivel noi vedem atâta neînţelegere între diferite părţi politice şi atâta dorinţă de a se manifesta în sens negativ, atunci ce putem vorbi la nivel local?

candidat n-ar fi. Chiar dacă nu are calităţile necesare, chiar dacă nu este pregătit, chiar nici nu-şi închipuie unde se duce. În această situaţie sunt totuşi aceste persoane nevoite sau impuse să candideze anume din cauza acestei politizări. Desigur, aici nu putem să excludem, în unele cazuri, şi anumite interese.”

Europa Liberă: De ce partidul insistă să promoveze o persoană care nu neapărat face faţă funcţiei?

Viorel Furdui:
„Partidele, promovând astfel de persoane, dăunează imaginii partidului. Dar răspunsul trebuie de căutat în acest sens la mentalitatea şi relaţiile care există între partide. Dacă la cel mai înalt nivel noi vedem atâta neînţelegere între diferite părţi politice şi atâta dorinţă de a se manifesta în sens negativ, atunci ce putem vorbi la nivel local? Toată aceasta se răsfrânge şi la nivel local.”

Europa Liberă: Această campanie electorală locală parcă s-a axat mai mult pe municipii – Chişinău, Cahul, Bălţi, poate Ungheni. Mai puţin aud să se vorbească de concurenţa pentru obţinerea fotoliului de primar la Taraclia, la Basarabeasca, la Vulcăneşti. Sunt atâtea alte localităţi.

Viorel Furdui:
„Aceste oraşe din punct de vedere politic, din punct de vedere economic şi din punct de vedere financiar reprezintă un interes mult mai mare, pentru că este vorba de un anumit număr de populaţie, un volum mai mare de resurse financiare şi economice, ş.a.m.d.”

La Taraclia

Europa Liberă: Bine, dar Taraclia, unde populaţia preponderent e de etnie bulgară, Comrat, unde avem mai mulţi găgăuzi, problemele lor nu sunt şi problemele Chişinăului? Problemele administraţiei centrale?

Viorel Furdui:
„A întregii ţări, a administraţiei publice centrale. Sigur, că în mod normal ar trebui să fie aşa, însă în ultimii chiar câteva zeci de ani activitatea Chişinăului în acest sens a fost destul de limitată. Şi în consecinţă noi avem mai multe probleme în aceste teritorii, legate de înstrăinarea lor de procesul decizional din Republica Moldova, chiar de însăşi de administraţia publică centrală.”

Europa Liberă: De ce lumea trebuie să iasă la vot?

Viorel Furdui:
„Numaidecât trebuie să iasă la vot şi este important, pentru că de ei depinde cine va administra localitatea lor, ce fel de echipă va veni în localitate şi care va fi viitorul acestei localităţi. Ori stăm pe loc, ori iarăşi după patru ani ajungem la constatări că am dat votul în vânt. Sau ieşim la vot şi alegem pe cei care considerăm că o să contribuie la dezvoltarea localităţii noastre.”

Europa Liberă: Câţi primari au fost revocaţi, pe motiv că au promis şi nu au onorat promisiunile electorale?

Viorel Furdui:
„Revocarea primarilor în genere este o procedură foarte dificilă. După ce un primar este ales practic nu poate fi revocat. Personal consider că nu este corect să existe o astfel de procedură de a revoca, pentru că aceeaşi întrebare poate fi adresată: da câţi deputaţi au fost revocaţi pentru faptul că au promis multe lucruri? Avem şi la nivel local parlament care este consiliul local. Asta şi e temei pentru a responsabiliza oamenii – când iesă la vot, ei trebuie să-şi dea foarte bine seama pentru cine dau votul său.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG