Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Vreau sa fiu mințit zilnic; păzește-mă, Doamne, de tentația transparenței totale


„Vreau să trăiesc într-o lume în care atit guvernul cît și iubita mă mint dragastos în lucruri mici, ca să-mi permită să mă bucur de virtuțile cele mari. "


Ma minunez – infiorandu-ma zilnic -, cand vad cu cata usurateca inconstienta oameni, altminteri intregi la minte, lasa pe internet urme ca niste labe de elefant despre cel mai mic gest pe care l-au facut si cel mai neinsemnat loc pe care l-au vizitat.

„Sint la terasa cutare si beau asa si pe dincolo”… informeaza ei planeta pe Tweeter si Facebook, fara sa se gandeasca ca au pierdut deja viitorul proces – inca virtual - in care li se va reprosa alcoolismul si dezinteresul fata de serviciul de care erau presupusi a fi acaparati in acel moment al zilei.

Nu, nu e vorba aici de lipsa lor de pudoare, de care n-ar trebui sa ne pese, ci de a cauta sa intarziem, cit mai e vreme, aplicarea ingrijoratoarei noi ideologii a transparentei totale. Aceea care cauta sa ne convinga ca atit in viata privata cit si in politica totul trebuie facut pe fata, in cea mai mare claritate.

Relitatea este exact inversa, si atit in viata privata cit si in politica, micile minciuni duc la marile virtuti. Minciunile ajuta sa supravietuiasca cuplurile si statele. Nici o diplomatie internationala nu poate functiona in ipocritele conditii de transparenta trambitate de Wikileaks. Nici un cuplu nu poate supravietui fara ca fiecare din cei doi sa dispuna de zona lui opaca de mici minciuni cotidiene.

In realitate, era transparentei totale e pe cale de a deveni o era a banuielii. O societate in care fiecare se simte obligat sa pretinda ca nu disimuleaza nimic ajunge sa semene cu acele sate olandeze din zonele calviniste ultrareligioase, unde o sufocanta idologie a transparentei ii impiedica pe oameni sa aiba perdele la ferestre. Toti vecinii trebuie sa-ti vada in permanenta interiorul casei, pentru ca altfel inseamna ca ai avea ceva de ascuns. Iar ceva ascuns nu poate fi decit ceva vinovat.

“Nu-ti voi ascunde niciodata nimic”, mi-a susurat mie odata o ipocrita cu care am trait… putina vreme… pentru ca nemintitul ei permanent era sufocant, o chinga de autocontrol care nu lasa loc pentru amorul de celalalt.

Minciuna e viata. Fara minciuna nu am avea arta; literatura nu e decat o nascocire. Transparenta totala nu inseamna comunicare, iar un zid de sticla va ramane tot un zid. Vreau sa traiesc intr-o lume in care atit guvernul cit si iubita ma mint dragastos in lucruri mici, ca sa-mi permita sa ma bucur de virtutile cele mari.
XS
SM
MD
LG