Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămînal al Iulianei Bogușevschi.



Luni

9 mai, zi în care ţara mea a sarbatorit Ziua Victoriei şi Ziua Europei, o punte care uneşte trecutul cu viitorul, neexplorată însă nici în acest an de politicienii care au optat să serbeze Ziua Europei pe 7 mai. Păcat. Or, eu, deşi respect foarte mult veteranii de război, sunt gata să renunţ şi la o zi liberă, căci europenii şi de 9 mai muncesc, în schimbul unui trai mai bun, mai european în Republica Moldova.

Jurnalul săptămînal redactat de o profesionistă a presei: Iulia Bogușevschi


Aş prefera ca pompa dedicată Zilei Victoriei să fie direcţionată în republică, să fie o zi a victoriei asupra sărăciei, o zi în care să se deschidă noi întreprinderi mixte şi fabrici de prelucrare în satele noastre.

De altfel, am impresia că în politica moldovenească obiectivul de eurointegrare a devenit prea comod, societatea este deja pregătită că etapele de integrare vor dura 10 - 20 de ani, timp în care politicienii vor face declaraţii despre europenizare din fotoliile moi.

Europa continuă să fie o salvare sigură pentru moldovenii dispuşi să-şi ia lumea în cap de dragul unui trai decent. Cum au plecat, aşa şi continuă să plece. Iar oficialii ne dau asigurări optimiste în declaraţii că totul va fi bine, fără reforme resimţite direct. Aştept paşi mai concreţi. Reforme ca în Germania de după război, când statul a încurajat înfiinţarea întreprinderilor populare, a contribuit astfel la crearea noilor locuri de muncă şi la relansarea economică. De ce unii pot, iar noi nu? Poate pentru că noi continuăm să trăim cu victoriile din trecut?...

După amiază am avut o întâlnire importantă, ofer mai multe sfaturi privind comunicarea politică unei persoane publice care candidează pentru Primăria capitalei. Schiţăm planul de comunicare şi problemele durute care urmează a fi abordate în discurs şi ulterior soluţionate. Sunt mulţumită, interlocutorul are o capacitate mai rară de a prinde ideile şi a le dezvolta prin prisma experienţei sale.

Marţi

Îmi încep săptămâna de muncă la Primărie, de jumătate de an fiind obligată să particip la şedinţele săptămânale ale serviciilor şi subdiviziunilor municipale, pentru a asigura comunicarea şi a oferi sprijinul informaţional colegilor jurnalişti. Primarul e degrevat, iar şedinţa e condusă de Nistor Grozavu.

În sfârşit avem şi o veste bună. A fost semnat Memorandumul şi conturile se deblochează. Mă bucur, gândindu-mă că sunt printre cei 1500 de angajaţi ai întreprinderii care îşi aşteaptă salariul.

Ziua de naştere a şefului meu. Pentru că sunt cea mai tânără în echipa managerială, am responsabila misiune de a-i dărui florile. Un buchet enorm de trandafiri, înalţi cât mine. Între urări şi felicitări, reuşesc să răspund la apelurile colegilor din presă. Sunt curioşi dacă au fost deblocate deja conturile şi dacă ne-am primit retribuţia salarială. Răspund, coordonez mai multe ştiri şi particip la o şedinţă importantă despre implementarea ISO.

Seara merg la orele de engleză. De jumătate de an m-am ambiţionat să dau un refresh cunoştinţelor mele în materie de engleză. Asta... după ce am ratat câteva oportunităţi profesionale. În cazul meu, o uşă închisă mă face să caut o fereastră întredeschisă.

Miercuri

Îmi încep ziua de lucru în Dispecerat. Aflu că peste noapte nu au fost înregistrate defecţiuni, iar colegii au avut parte de linişte. Mă bucur, deci şi chişinăuienii au beneficiat de apă caldă la robinete şi au fost mulţumiţi. Fiindcă mai am 30 de minute până la începerea oficială a programului de muncă, gospodăresc prin birou, ud florile, aranjez mormanul de hârtii adunate pe masa de birou şi conectez TV tunerul. Ascult ştirile în timp ce urmăresc fluxul de informaţii din presă.

Am o ştire interesantă pentru jurnalişti, dar pentru că e campanie electorală, încerc să o „ambalez” nepretenţios, fără să stârnesc spiritele politicului moldav. În ţara asta totul se politizează. Fiecare informaţie e receptată prin prisma politicului, iar pentru un furnizor de ştiri e destul de complicat să menţină echilibrul pe o balanţă care înclină adesea către subiectivism. Scriu, revin, fac calcule şi expediez comunicatul. Avalanşa de apeluri nu întârzie să apară.

Ziua continuă cu un boom de interviuri şi reportaje, sfârşind hăt târziu când finalizez Revista presei şi mă las prinsă în dansul de cuvinte al cărţii care mă aşteaptă cuminte pe noptieră.

Joi

M-am trezit mai de dimineaţă şi merg să alerg în parcul de lângă casă. După ploaia de aseară, oraşul pare mai curat, iar mirosul de iarbă proaspătă îmi umple plămânii. Constat cu plăcere că nu sunt singura care jertfeşte o oră din somn pentru a face puţină mişcare. Energizată, revin acasă, după care la serviciu.

O zi grea. Un individ care a ajuns din întâmplare şefuleţ otrăveşte aerul din jur. Cât de insistenţi sunt unii în promovarea propriei nimicnicii.

E dificil să fii doamnă într-o lume a bărbaţilor, să-ţi păstrezi
„E greu să fii doamnă într-o lume a bărbaților...”
calmul, toleranţa şi să excelezi. Rezist cu stoicism. Trebuie! Studenta care pe parcursul unei luni ne-a fost alături îşi încheie stagiul de practică. Îi scriu caracteristica şi semnez portofoliul. Apoi aranjez câteva interviuri, discut cu jurnaliştii şi completez agenda cu reportaje pentru săptămâna următoare, când „Termocom” va realiza lucrările promise blocurilor locative răsPLĂTITE pentru achitarea integrală a datoriilor.

Seara merg la orele de engleză, după care am o întâlnire de lucru în oraş. Definitivăm tezele electorale şi, deşi e o oră târzie, încă mai reuşesc să aranjez desfăşurarea unei conferinţe de presă. Spre final, facem un schimb de impresii despre situaţia din ţară. Politica a devenit cu certitudine sportul naţional al moldovenilor.

Vineri

E 13 mai. Nu sunt superstiţioasă. Postul de televiziune pe care obişnuiesc să-l urmăresc şi acasă, şi la serviciu, anunţă că, potrivit tradiţiei, dimineaţa sunt 3 ore nefaste. Zâmbesc. La câte am astăzi de făcut, sunt convinsă că aceste 3 ore eu le-am trăit deja în somn.

La birou mă aşteaptă un document voluminos, dar extrem de important. Trebuie să-l redactez. Îmi ia mai mult timp, dar sunt satisfăcută de varianta finală, aerisită de limbajul de lemn pentru care au o predilecţie unii colegi.

Vinerea e şi ziua unui clit mare de ziare. Le parcurg, mă reţin asupra unor articole, scanez şi expediez prin poşta electronică textele care ar prezenta interes şi pentru colegii mei, apoi pregătesc Revista presei.

Sunt singură în birou. De două zile colegul meu este captivul unei viroze acute. Noroc că boala nu i-a afectat şi simţul umorului, discutăm la telefon şi ne amuzăm copios. Ca toţi bărbaţii, nu înţelege ce m-o fi apucat să-mi programez o vizită la cosmetolog?!

*Născută la 4 decembrie 1984 în mun. Chişinău. A absolvit Colegiul Pedagogic „Alexei Mateevici” şi Facultatea de Litere a Universităţii de Stat. Timp de patru ani a fost comentator la Ziarul „Făclia”. Din 2008 activează în cadrul SA „Termocom”. Actualmente este şef al Serviciului de presă.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG