13 mai 2001
Interviul săptămînii.
Realizator : William Totok
Invitat : Premierul Adrian Năstase
W. Totok: In calitate de preşedinte al PDSR, domnul Năstase a participat la Congresul Partidului Social Democrat European care s-a desfăşurat la Berlin. Cu acest prilej primul ministru ne-a acordat interviul pe care vă invităm să îl ascultaţi în continuare.
Europa Liberă: Ce semnificaţie are eliberarea lui Ilie Ilaşcu, tinînd cont de faptul că acest „erou incomod” cum l-a numit presa romanească, totuşi este un adversar politic al PDSR-ului, fiind că este senator al unui partid de extema dreapta, PRM.
A. Năstase: „Înainte ca Ilaşcu să fie senator, începînd de la sfîrşitul anului trecut pe listele PRM-ului, au fost înainte opt ani în care forţele politice din Romania, inclusiv PDSR s-au preocupat de modul în care Ilaşcu ar putea să fie eliberat. Nu vreau acum să fac istoria acestor lucruri, mi se pare jenantă aceasta concurenţă pe piaţa mass-mediei în care fiecare să încerce să arate că el a făcut mai mult şi să şi-l atribuie, să-l ia sub umbrelă pe Ilie Ilaşcu.
Ilie Ilaşcu ar trebui totuşi să rămînă în spaţiul responsabilităţii naţionale comune, pentru că toate partidele, intr-un fel au participat şi atunci cînd a trebuit date declaraţii în Parlament, şi atunci, la Consiliul Europei s-au semnat diverse moţiuni. In general nu cred că un partizanat aici ar avea un rost extraordinar. Sigur, PRM a avut un rol special punîndu-l pe liste. Este adevărat, dar tot ce a însemnat, chiar chestiunile legate de obţinerea cetăţeniei romane şi aşa mai departe, nu PRM a clarificat aceste lucruri. Au fost alte partide.
Atunci, cînd de exemplu, de curînd, partidul s-a implicat in procesul de la Strasbourg legat de Ilaşcu, vorbesc de guvernul Romaniei. Nu PRM s-a ocupat de aceste lucruri, dar cred că este jenant să discutăm în aceşti termeni. Ilie Ilaşcu trebuie să ramînă, repet intr-un spaţiu al responsabilităţii comune. Ceea ce noi încercam să facem şi sper că asta, aşa cum au fost instrucţiunile mele, este gata un apartament de patru camere pe care i-l punem la dispoziţie, din rezerva bugetului îi vom da o sumă de bani, ca să poată să se descurce puţin, şi el şi cu familia lui, pînă va intra în aceasta viaţa normală... Sunt cîteva noţiuni, poate mărunte, dar în care, sigur că guvernul trebuie s se implice.
În rest, Ilaşcu şi toate poveştile vor trebui să fie analizate cu mare atenţie pentru că aici este vorba şi de anumite semnale pe care va trebui să le vedem în sensul cel mai profund.”
Europa Liberă: Credeţi că reacţiile faţă de respingerea activităţii CNSAS şi aşa numitul caz Priboi care a făcut mare vîlvă în Romania, dar şi în afara ţării, a dpunat oarecum imaginii Romaniei ?
A. Năstase: „Nu. N-aş vrea să legăm cele două lucruri. Si, în ceea ce priveşte CNSAS-ul, punctul meu de vedere încerca într-un fel să explice - şi poate că nu am fost suficient de explicit în acest efort -, încerca să arate de ce este nevoie să ne concentrăm mai mult pe problemele viitorului. Pentru cei care au participat, de exemplu, la aceasta reuniune, la Berlin, temele au fost foarte clare şi din discuţiile pe care le-a avut la începutul acestui interviu, este foarte clar că preocupările în Europa, în acest moment, sunt legate de aceste teme: federaţia europeană, dumpingul social, problemele de deplasare, temerile care exista...; nu am văzut în aceste dezbateri probleme legate de, ştiu eu, al doilea război mondial, legate de, ştiu eu, Zidul Berlinului, deci, aceste chestiuni în aceste ţări sunt finalizate.
Ideea mea era că în măsura în care energia pe care o avem o vom folosi pentru a tratat problemele trecutului, nu vom fi capabili să ne concentrăm pe problemele importante ale viitorului. Si iată, suntem în coada listelor pe absolut tot ce ţine de informaţia economică, deci, de aici, şi preocuparea mea. Si s-a văzut foarte bine, au venit temele legate de Biserica ortodoxă, sunt sau nu sunt, sau c-au fost informatori, au fost deci, temele legate de felul în care se interpretează chiar anumite lucruri ale unora dintre cei consideraţi informatori, unele erori care au apărut, faptul că nu mai este foarte clar, după 10 ani cine anume a făcut dosarele, dosarele dinainte de ʼ89.
Sunt dosarele pe care le-a făcut SRI-ul pînă în ʼ96, sunt dosarele care s-au făcut între ʼ96-2000? S-a putut umbla şi au fost şi scandalurile cu Berevoieşti, dosare luate, plimbate, rescrise, foi înlocuite, deci practic vom intra într-un război din acesta de gherilă în care mulţi vor trebui să-şi petreacă timpul aparîndu-se faţă de tot felul de atacuri de acest gen.
Şi vreau să se înţeleagă foarte bine: demersul meu era un demers mai curînd de eficienţă socială. Nu spun că nu este important, în cazurile foarte grave să se ia măsurile reparatorii necesare, dar atunci cînd cineva, pus într-o situaţie cu totul specială, s-au făcut probabil acţiuni în instanţă, s-au cerut documente, bănuiesc că lucrurile acestea s-au realizat în aceşti 10 ani...
Iată spre exemplu, cum a fost cazul cu Dan Amedeo Lăzărescu. Nu ştiu dacă, nu ştiu cum poate fi judecat foarte echilibrat acest caz. Un om care a stat foarte mulţi ani în închisoare. Mie mi-e foarte greu să judec. sa spun dacă a făcut rău sau dacă a făcut bine. N-am trecut prin suferinţele lui. L-am cunoscut pe domnul Lăzărescu pe vremea cînd eu eram student la Facultatea de Drept şi cred că ieşise din închisoare de mai demult. Era bibliotecar la Facultatea de Drept. Ştiu că era un om extraordinar şi l-am cunoscut şi după aceea. Un om extraordinar din punct de vedere intelectual, un istoric deosebit, un om... De multe ori n-am fost de acord cu ceea ce a propus în Parlament, dar am avut şi am în continuare un respect deosebit pentru el şi nu îndrăznesc să îl judec.
Aşa cum nu l-am judecat şi nu îl judec pe Corneliu Coposu. Nu ştiu daca a trebuit sau n-a trebuit, dacă a lucrat la un moment dat cu Securitatea, dacă a fost forţat, dacă a fost şantajat.. Este o perioadă extrem de complicată. Ne apucăm acum să o vedem, să o radiografiem; am unele rezerve. [...]
