Linkuri accesibilitate

Ne mişcăm în realitate cu paşi liliputani spre Europa. Integrarea noastră europeană e mai degrabă verbală şi ţine de domeniul retoricii.


Republica Moldova e o ţară care, iată, se integrează vijelios în Europa în toţi ultimii 20 de ani. Din clipa proclamării independenţei, toţi guvernanţii ne-au bombardat cu sloganuri pro-europene, toţi ne-au descris perspective europene, toţi ne-au vorbit despre locul Moldovei în familia europeană. E adevărat, uneori guvernanţii construiau cu zel statalitatea suficientă sieşi, ba chiar porneau spre imensul spaţiu CSI-ist, dar chiar şi atunci Europa era mereu în cuvîntările lor.

Realitatea cu amănuntul și cu Iulian Ciocan


Partea proastă e că în ciuda acestei orientări eterne, ne mişcăm în realitate cu paşi liliputani spre Europa. Drumul care trebuie parcurs pare uneori lung cît călătoriile intergalactice, ba chiar, dacă te uiţi mai bine, şi paşii liliputani spre Europa devin ca şi inexistenţi. Mai curînd batem pasul pe loc. Integrarea noastră europeană e mai degrabă verbală şi ţine de domeniul retoricii.

Pe parcursul ultimilor 20 de ani au fost suficiente momente cînd ieşeau la rampă nişte oficialităţi europene care încurajau Moldova să persevereze, ba chiar oficialităţile europene lăudau Moldova pentru eforturile depuse pe calea integrării. La început, mesajele astea erau receptate cu speranţă şi emoţie de simplii muritori dornici de Europa. Cu timpul, mesajele laudative ale europenilor şi-au pierdut niţel farmecul. Şi asta pentru că al nostru car stă cam pe acelaşi loc.

Ultimul mesaj de acest fel a fost lansat recent de şeful delegaţiei Uniunii Europene, Zsolt Nemeth. Domnia sa a spus: „Sîntem norocoşi că astăzi în Parteneriatul Estic există o ţară numită Republica Moldova, ce reprezintă succesul pe care ni-l dorim”. Frumoasă declaraţie, fireşte. Dar ea nu ne ajută prea tare, dacă nu schimbăm realmente ceva în ţară.
Iar o schimbare reală nu se face în doi timpi şi trei mişcări.

Moldova e plină de probleme, de stereotipuri şi reflexe vechi, care numai europene nu sînt. Ele au ieşit la iveală chiar de 9 mai. Unii au ieşit ostentativ la paradă cu însemnele altei Uniuni, ale celei sovietice. Nu au fost la înălţime nici unii dintre fanii Uniunii Europene, care i-au beştelit pe pro-sovietici într-un fel deloc european.

Pe palierul cotidianului, problema cea mai mare rămâne corupţia, a cărei suprimare e o condiţie primordială pentru integrarea în Europa. Iar corupţia, se ştie bine, nu se teme de sloganuri pro-europene.
XS
SM
MD
LG