Linkuri accesibilitate

După închiderea fabricii de vin, oamenii din Bardar spun că nu-şi leagă mari speranţe de autorităţăile ce vor trebui să le aleagă pe 5 iunie.


Republica Moldova se pregăteşte de alegeri locale în mai puţin de o lună, iar sătenii s-au învăţat să nu-şi mai lege speranţe în mari schimbări de aleşii locali, mulţumindu-se cum spun ei cu puţinul.

Satul Bardar din raionul Ialoveni este una din localităţile moldoveneşti vestite altădată pentru vinurile produse de fabrica din localitate. Asta pînă întreprinderea a fost vîndută unor investitori ruşi, noii proprietari ajungînd în stare de faliment din cauza stopării exporturilor spre Rusia. Acum întreprinderea poate fi considerată un simbol al eşecului vinificaţiei moldoveneşti dependente de o singură piaţă, iar sfârşitul fabricii înseamnă implicit şi dispariţia singurei furnizoare de locuri de muncă pentru localnici.


Bardar: În aşteptarea locurilor de muncă




În centrul satiului, o femeie care aflu că se numeşte Vera Roşioru, spală de zor scările unui magazin de toată frumuseţea. Ea îmi spune că este angajata fratelui său care o plăteşte cu 1500 de lei pe lună pentru că face curăţenie în magazin şi alte câteva puncte de comerţ, slujbă care i-a venit exact ca un colac de salvare după ce a fost concediată de la fabrica de vin cu un an înainte de pensie:

Vera Rosioru
“Am lucrat la fabrica de vin din 1972. Făceam sorturi de vin bun, Portvein-ul cînd a ieşit şi altele. Primeam toamna poamă de la sătenii din toate localităţile vecine. Tone de poamă. Şi lucram incontinuu – ţo în zile de odihnă, şi de sărbători religioase. Eram mulţi lucrători din sat. Da acum cu ce am rămas? Ne-au dat afară pe toţi, au rămas câţiva la buhgalterie (contabilitate) şi atât.”

Femeia spune că şi-ar da votul pentru un primar care ar putea face să reînvie fabrica sau, cel puţin, să inventeze o nouă sursă comparabilă de locuri de muncă, dar nu crede că printre actualii candidaţi, şase la număr, ar exista vreunul capabil de asta. De aceea, femeia va vota după principiul – „Nu-i cum trebuie, e bun cum este”.

„De rău de bine, fostul primar care o fost o mai făcut câte ceva – a reparat poduri, fântâni, drumuri pe unde s-a putut, o mai dat ajutor pe la cei săraci. A făcut cât a putut. Dacă satu-i mare, lume e multă, neajunsuri sunt multe, d-apoi nu sunt fonduri, posibilităţi...”

Curioasă, merg spre fabrică să văd cum arată astăzi mîndria de altă dată a sătenilor. Mă opresc în faţa unor porţi zăvorîte, iar în interiorul fortăreţei stau de strajă recipientele pentru vin.

Îl întreb pe un bărbat care se numeşte Ion, ce s-ar face cu satul lui dacă n-ar fi la 18 km departare de capitală?

Ion, Bardar
„Ar fi caput cu noi. Da aşa, oamenii se duc şi lucrează la oraş. Numai că se cheltuiesc oamenii. Zilnic să faci naveta nu e ieftin.”

Dar ce aşteaptă totuşi locuitoriii satului Bardar de la cei pentru care vor vota la 5 iunie?

„Să avem apă, gaz, toate condiţiile acestea. Drumuri mai bunişoare e de dorit...Ca acesta este bun, da noi nu trăim pe drumul central, da acolo, undeva mai în sus. Şi acolo e mult mai rău. Şi mai vrem să fie cît mai binişor, să trăim cît mai binişor. Să fie o viaţă mai uşoară. Da asta depinde foarte mult de primar. Acesta care a fost a fost bun. Tragem nădejde că va câştiga. Contează şi de la ce partid este. Să fie dintr-un pardit care e la putere. Că toate îs legate. Iată cînd au fost comuniştii la putere, noi am dus-o greu. Că noi eram mai mult cu democraţii şi cînd am tras apă, gaz, ne-a costat mai mult decît pe cei ce au ţinut cu comuniştii.”

Puţin mai tîrziu voi auzi de la săteni şi critici la adresa celui pe care tocmai îl lăudaseră interlocutorii anteriori. Pensionara Pelagheia este una dintre alegătoarele nemulţumite. Ea pregătea mâncare pentru pui într-o ogradă în care se simte mână de gospodar.

Pelagheia, Bardar
„Să vă spun sincer ce mă doare pe mine? Chiar vreau să vă arăt. Uita-şi-vă, pe aici, pe sub casă trece canalizarea. Ca să nu miroase urât, uita-ţi-vă, o camuflez cu te miri ce. Da dacă se sparge... Primari au fost mulţi şi toţi au promis să rezolve. Şi cel care a fost un mandat şi acum mai vrea unul ne-a promis. Dar nimic nu a rezolvat. Noi vrem ca ei să soluţioneze lucruri elementare. Pentru ei sunt un fleac, da pentru noi acestea sunt lucruri care contează. Aşa că nu aştept nimic de la primar. Dacă munceşti, ai. Dacă nu, nu ai.”

Am revenit la Chişinău cu senzaţia pe care am trăit-o ori de cîte ori am mers în satele noastre. Oamenii nu-şi mai leagă speranţe mari cu funcţionarii publici pe care îi au de ales, ci mai curînd îi tratează ca pe un element hazardat ca şi condiţiile meteo.
XS
SM
MD
LG