Linkuri accesibilitate

În cazul muncii comunitare, prin contribuţia adusă societăţii cel pedepsit poate într-un fel să ispăşească paguba produsă şi la partea materială dar şi la acea morală.


Lucrările de salubrizare demarate de autorităţi înainte de sărbători au fost o bună oportunitate de a implica la muncile comunitare persoanele condamnate pentru infracţiuni minore. În unele parcuri sau în apropierea clădirilor publice puteau fi văzuţi maturi sau minori măturând sau văruind copaci. Unii dintre ei executau cele 4 ore pe zi de muncă în folosul comunităţii, stabilite de instanţa de judecată pentru că au comis o infracţiune nu foarte gravă.

Atât reprezentanţii instituţiilor de stat, cât şi cei ai societăţii civile, susţin că practica aplicării pedepsei alternative detenţiei capătă teren în Republica Moldova, chiar dacă numărul categoriilor de infracţiuni pentru care pot fi aplicate asemenea măsuri este mai mic decât în statele europene.

Victor Zaharia
Victor Zaharia, expert la Institutul de Reforme Penale: „În situaţia în care în multe familii defavorizate copii comiteau o infracţiune – o amendă pentru o aşa încălcare era o problemă - lipsirea de resurse de existenţă şi atunci se aplica privarea de libertate. În aceste situaţii este posibil de aplicat munca comunitară sau probaţiunea.

Persoana se află în continuare în familie, continuă să lucreze la locul de muncă, să plătească impozite. Dar mai are şi obligaţii, datorită faptului că a fost condamnat, trebuie să ispăşească un număr de ore în folosul comunităţii, la acele locuri de muncă de care are nevoie comunitatea, de genul – curăţenia în parcuri sau dacă cantina din sat nu are suficienţi angajaţi, el poate să curăţe cartofi”.

În Moldova primele pedepse cu muncă în folosul comunităţii au început să fie aplicate în 2004, iar experţii spun că în 2010 ponderea acestei măsuri în numărul total de condamnări a crescut substanţial. Aproape fiecare al cincilea condamnat în cauze penale primeste ca pedeapsa munca comunitara.

Ofiţerul de Presă al Departamentului Instituţii Penitenciare,
Ana Racu
Ana Racu: „Trebuie să ţinem cont de efectul pedepsei în sine, în ultimul timp se pledeză tot mai mult pentru justiţia restaurativă, deci simpla condamnare nu aduce satisfacţie nici morală, nici materială victimei, pe când în cazul muncii comunitare, persoana, cel putin, prin contribuţia adusă societăţii poate intr-un fel să ispăşească paguba produsă, mă refer şi la partea materială dar şi la acea morală.

Şi societatea a devenit mai tolerantă la asemenea măsuri, constată expertul în probleme juridice, Victor Zaharia: „Din fericire, totuşi, societatea noastra şi-a schimbat atitudinea, nu este atât de punitivă, dacă ne uităm după evaluările pe care le-am făcut în ultimii ani lucrurile merg în direcţie pozitivă, nu se mai doreşte atâta sânge, lumea îşi dă seama că pentru un simplu furt nu trebuie să trimiţi omul în puşcărie. Asta nu înseamnă că persoana nu trebuie să fie pedepsită, dar vorbim de pedepse eficiente”.

Pe lângă faptul că sporeşte şansele persoanei de a redeveni nondelicventă, condamnarea la pedepse neprivative de libertate scuteşte statul de mari cheltuieli de întreţinere, în cazul unei condamnări cu detenţia. Datele Departamentului Penitenciare arată că în jur de 40 % dintre deţinuţi comit repetat infracţiuni şi revin în închisori. Această cifră este dată deseori drept argument în favoarea pedepsei alternative atunci când persoanele sunt la prima abatere. În primul trimestru al anului 2011în evidenţele Departamentului Penitenciare figurau 541 adulți şi 12 minori, care îşi ispăşesc pedepsele, prestând munci în folosul comunităţii.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG