De cum m-am pomenit în New York, am remarcat că străzile şi trotuarele megalopolisului american sînt mai curate decît străzile Chişinăului. Primul lucru care-ţi sare în ochi e absenţa prafului înecăcios. Poţi să mergi zile în şir prin New York fără ca pantofii tăi să aibă nevoie de vacs. Care-i cauza acestui miracol? m-am întrebat. Mi s-au oferit două explicaţii. Prima e că în preajma oceanului praful e ca şi inexistent. A doua e că străzile sînt spălate şi curăţate temeinic. Am văzut, într-adevăr, nişte maşini care spălau eficient străzile.
Realitatea cu amănuntul și cu Iulian Ciocan
Alt fapt evident care-ţi sare-n ochi e acela că locuitorii New York-ului sînt mult mai responsabili decît chişinăuenii. La noi, să arunci chiştoace şi plasticuri pe trotuar, să-ţi înşiri flegma pe stradă, e un fapt banal, acolo – o anomalie. Fireşte că există şi acolo nişte indivizi care aruncă chiştoacele în stradă, dar numărul lor e infim mai mic, cu toate că populaţia New York-ului e mult mai numeroasă decît a Moldovei întregi.
E de-a dreptul fantastic cum aceşti oameni sosiţi de pe toate continentele au luat obişnuinţa să păstreze curăţenia. Acolo lăturile nu sînt aruncate pe trotuar. Am văzut că toate gunoaiele sînt puse în saci speciali, iar sacii aceia sînt scoşi în faţa caselor, după care Salubritatea îi ia. Şi astfel trotuarele rămîn curate.
Un alt fapt frapant, pentru mine, cetăţean al Moldovei, a fost acela că trotuarele New York-ului sînt invadate cu flori. Sînt o sumedenie de ghivece mari cu lalele de toate culorile. Aproape că nu există străzi fără flori şi ronduri. Şi ghivecele şi rondurile nu sînt pe post de coş de gunoi.
Aşadar, diferenţa dintre străzile New York-ului şi cele ale Chişinăului mi s-a părut izbitoare. Acolo se poate, aici deocamdată – nu. Şi doar nu e nevoie de bani mulţi ca să păstrezi curăţenia, ca să sădeşti lalele, ca să nu arunci bădărăneşte chiştocul în mijlocul străzii. E nevoie de o altă stare de spirit, pe care tranziţia interminabilă a cam spulberat-o.
