Linkuri accesibilitate

„O Europă divizată sporește riscul scindării Libiei” – scrie Timothy Garton Ash în ”The Guardian”.


„Când vine vorba de Franţa, nu este greu să înţelegem motivele personale ale preşedintelui Nicolas Sarkozy. Evident că jucând pe eroul internaţional, el speră să-şi îmbunătăţească imaginea şi să-şi mărească şansele de a fi reales anul viitor. Faptul că acum acţionează cu hotărâre pentru a apăra drepturile omului în lumea arabă este şi un mod de a face uitate gafele ministrilor săi în timpul revoltelor din Tunisia şi Egipt.

În cazul premierului britanic David Cameron, lucrurile stau, politic văzut, diferit: cu toate acestea a ajuns la aceeaşi concluzie. Motivele oamenilor sunt complexe dar ce contează sunt argumentele pro şi contra unei cauze şi realitatea de pe teren”.

Garton Ash argumentează însă că şi Naţiunile Unite şi Liga arabă au fost motivate să acţioneze din cauza durităţii regimului Gaddafi, a ameninţărilor deschise la adresa propriului popor. La baza deciziei de a acţiona, crede istoricul britanic, a stat o logică simplă: dacă intervenim ar putea să fie rău dar dacă nu intervenim o să fie cu siguranţă un dezastru.

Cazul Germaniei, care în Consiliul de Securitate ONU s-a abţinut de la votul pentru rezoluţia privind zona de non-survol asupra Libiei, este pentru Garton Ash dovada că nu există nici o politică externe europeană comună; şi că motorul franco-german al Uniunii Europene este rău gripat:

„Există mai multe explicaţii pentru atitudinea Germaniei: Westerwelle este unul din cei mai slabi miniştri de externe iar ca lider al partidului liberal are de înfruntat în scurt timp o serie de alegeri regionale importante. La fel şi cancelara Angela Merkel. La fel ca mulţi politicieni europeni contemporani, ei urmează opinia publică, nu încearcă să o formeze. Se pare că Germania vrea din nou să fie numai „o mare Elveţie”. Iar interesele economice sunt oricum alături de Brazilia, Rusia, India şi China şi tot alături de acest grup s-a plasat Germania şi la Naţiunile Unite”.

Misiunea din Libia ridică o mulţime de semne de întrebare, recunoaşte Garton Ash. Iar rezultatul ei este incert. Cea mai bună soluţie ar fi „ca intervenţia să fie condusă logistic de NATO dar politic de alianţa ţărilor care au lansat-o. Restul o să depindă de libieni. Desigur, există riscul ca totul să se sfârşească foarte rău, ca Libia să se rupă în două. Dar o Europă divizată nu face decît să mărească acest risc” avertizează istoricul Timothy Garton Ash în încheierea articolului din cotidianul The Guardian.
XS
SM
MD
LG