Linkuri accesibilitate

Deşi plătisem pentru facerea certificatului într-o oră, funcţionara jovială îmi propunea să revin peste... 4 ore şi 40 de minute!!!


Ieri dimineaţa a trebuit să merg la un Oficiu al Stării Civile ca să-i fac fiului meu un certificat de naştere nou. Înăuntru atmosfera era plăcută. Pe pereţi era afişată informaţia necesară clienţilor. Paznicul era jovial, lucrătorii păreau şi ei plini de solicitudine şi munceau repede, aşa că nu am făcut coadă multă vreme.

De aceea, cînd mi-a venit rîndul şi m-am pomenit în faţa unei funcţionare tinere,cu zîmbetul pe buze, mi-a trecut prin minte gîndul că sloganul vestit al premierului Vlad Filat – Europa, aşteaptă-ne, că noi venim! - conţine şi un dram de adevăr. Da, la început, vizita mea la Oficiul Stării Civile corespundea întru totul standardelor europene, era confortabilă şi plăcută.

Prima nedumerire s-a iscat atunci cînd am zis că aş vrea să mi se facă certificatul într-o zi. „Din păcate, lucrul ăsta e imposibil”, mi-a explicat funcţionara tînără şi zîmbitoare. „Puteţi obţine certificatul într-o oră sau peste 10 zile, dar peste o zi nu se poate…” Aşadar, într-o oră se poate, dar într-o zi nu se poate. Mărturisesc că faptul acesta mi s-a părut ciudat. Păi, de ce facerea certificatului într-o oră, deşi e mai complicată, e posibilă, pe cînd facerea într-o zi, fiind mai lejeră, nu e posibilă?

În fine, nu aveam de ales. Să fie într-o oră! Am plătit taxa cuvenită – 260 de lei – şi funcţionara zîmbitoare mi-a spus să revin la ora 14.00. Am dat să ies din încăpere şi brusc... mi-a picat fisa. M-am uitat la ceas. Era ora 9.20. Deşi plătisem pentru facerea certificatului într-o oră, funcţionara jovială îmi propunea să revin peste... 4 ore şi 40 de minute!!! Chestia asta m-a mirat şi mai mult. Am revenit la ea şi i-am spus că intervalul ăsta de timp e prea mare. Funcţionara a acceptat observaţia mea, dar a insistat să vin totuşi un pic mai tîrziu, la ora 11.00, adică peste 1 oră şi 40 de minute. Am fost de acord, zicîndu-mi că ora 11.00 e mai acceptabilă decît ora 14.00.

Altminteri, amănuntul ăsta mi-a spulberat niţel euforia iniţială. Iată dacă funcţionara îmi spunea să vin exact peste o oră, aş fi rămas cu senzaţia că am frecventat un vagon al trenului care goneşte spre Europa. Aşa însă, reflexul atît de familiar al funcţionarei m-a descumpănit uşor. Nu-i vorbă, noi ne mişcăm spre Europa, doar că sosirea noastră acolo ar putea să se producă mai tîrziu decît ne dorim...
XS
SM
MD
LG