Relatia Uniunii Europene cu vecinii sai are nevoie de o revizuire si o schimbare a rolului UE "din cel de platitor in intr-unul de jucator", se spune intr-un document votat miercuri de Comisia de Afaceri Externe a Parlamentului European.
Pentru prima data de la lansarea in 2004 a Politicii de Vecinatate, Parlamentul European trateaza in doua rapoarte diferite vecinatatea estica si cea sudica.
Spre deosebire de primul raport intocmit in 2004, la lansarea ENP, nici unul dintre rapoartele votate miercuri nu vorbeste despre o perspectiva a statelor respective de a deveni membri ai Uniunii Europene.
Cele doua rapoarte for fi supuse votului plenului Parlamentul European cel mai probabil in sesiunea din aprilie, urmand ca pe 20 aprilie executivul de la Bruxelles sa publice revizuirea Politicii de vecinatate.
Intr-un interviu pentru Europa Libera, Charles Tannok, membru al Parlamentului European, din partea Grupului Conservatorilor si Reformistilor si cel care a intocmit primul raport cu privire la Politica de Vecinantate, in anul 2004, explica schimbarea de viziune in raport cu vecinatatea sa a Uniunii Europene.
Europa Libera: Domnule Tannock, din informatiile pe care le avem, Comisia de Afaceri Externe a Parlamentului European a discutat saptamana acesta revizuirea Politicii de Vecinatate a Uniunii Europene. Este adevarat ca nu s-a ajuns la un consens in privinta mentinerii perspectivei celor 6 state din Parteneriatul Estic de a deveni intr-un viitor membri ai Uniunii Europene? Confirmati acest lucru?
Charles Tannock: Din nefericire asa este. Nu exista consens la nivelul Uniunii Europene, incluzand aici si Parlamentul European si Comisia de Afaceri Externe cu privire la acest subiect. In proiectul de rezolutie este mentionat articolul 49 al Tratatului Uniunii Europene care permite oricarei tari europene sa solicite acest lucru. Dar nici raportul cu privire la dimensiunea sudica nici cel care abordeaza Parteneriatul Estic nu mentioneaza vreun candidat la acest titlu. In raportul meu din 2004 erau mentionate Ucraina, Moldova si Belarus ( o data ce ar fi redevenit o tara democratica) care ar fi fost indreptatite sa aplice pentru a deveni state membre ale UE, dar pentru moment am inghetat intr-un fel acest proces. Aceste tari sunt mai degraba blocate in statutul de vecini ai UE, optiunile fiindu-le restrictionate la cele pe care le au toti vecinii UE, adica Acorduri de Asociere, Acorduri de Liber Schimb si, la un moment dat, liberalizarea vizelor. Dar dincolo de asta, mi-e teama ca potentialul de a deveni tari candidate este foarte scazut.
Europa Libera: Care ar fi argumentele pentru aceasta schimbare de viziune?
Charles Tannock: Stiti, de fapt mi-e teama ca in Parlamentul European se manifesta o lipsa de interes pentru extinderi viitoare ale UE bazata pe perceptia ca in randul europenilor se inregistreaza o oboseala cu privire la extindere. Marea provocare pentru politicieni ca mine, care cred in extindere, este sa convingem publicul nostru ca si extinderea catre Balcanii de Vest este un lucru bun. Si aceasta este o problema. Urmeaza Croatia, iar asta pare destul de sigur. Dar Bosnia Herzegovina, Macedonia si Albania pun o multime de probleme. Orice tara in afara de acestea, si ma refer la Ucraina, Moldova si tarile din Caucazul de Sud, se afla la acest moment in afara agendei politice europene. Ucraina a fost perceputa ca miscandu-se intr-o directie gresita: pozitiile guvernului sunt mai autoritare, mai putina libertate a presei, o apropiere de Moscova, acuzatiile aduse Iuliei Timoshenko. Corecta sau nu, acesta este perceptia in Vest. Intreaga mostenire a Revolutiei portocalii este oarecum amenintata.
Europa Libera: Ce se intampla cu tari ca Moldova? Dar cu acel criteriu de merit, potrivit caruia tarile care au ritmuri sustinute de reforma se vor apropia mai rapid de UE? Asa dupa cum scrie si in draftul de rezolutie perspectiva de a deveni membre ale Uniunii este forta care conduce aceste tari in operarea reformelor. Moldova este un exemplu de tara care a facut progrese uriase avand ca obiectiv integrarea, la un momentat, in Uniunea Europeana. Mai are vreo importanta acest criteriu de merit?
Charles Tannock: Criteriul de merit ar trebui sa fie criteriul principal, desigur. Dar cu totii stim ca extinderea UE nu este neaparat bazata pe merit ci pe considerente strategice luate in calcul de statele membre si exprimate in Consiliul Uniunii Europene. Parlamentul European isi exprima doar opinia. Sunt foarte familiar cu faptul ca Moldova s-a descurcat chiar bine atat din punct de vedere economic cat si din cel al stabilitatii politice. Totusi, are o mare bataie de cap cu chestiunea trnsnistreana care e nerezolvata. Ultimul lucru pe care l-ar face UE ar fi sa aduca in interior o tara al carei teritoriu este controlat partial de o autoritate independenta sau de Rusia. Am avut aceasta problema cu Cipru si nu o vom mai repeta. Nu vad Moldova in interiorul UE pana cand conflictul din Transnistria nu va fi rezolvat. Dar va pot spune ca abordarea generala pe care o au statele membre in acest moment este aceea ca nici unui stat din vecinatatea estica nu ii va fi acordat statut de stat candidat.
Pentru prima data de la lansarea in 2004 a Politicii de Vecinatate, Parlamentul European trateaza in doua rapoarte diferite vecinatatea estica si cea sudica.
Spre deosebire de primul raport intocmit in 2004, la lansarea ENP, nici unul dintre rapoartele votate miercuri nu vorbeste despre o perspectiva a statelor respective de a deveni membri ai Uniunii Europene.
Cele doua rapoarte for fi supuse votului plenului Parlamentul European cel mai probabil in sesiunea din aprilie, urmand ca pe 20 aprilie executivul de la Bruxelles sa publice revizuirea Politicii de vecinatate.
Intr-un interviu pentru Europa Libera, Charles Tannok, membru al Parlamentului European, din partea Grupului Conservatorilor si Reformistilor si cel care a intocmit primul raport cu privire la Politica de Vecinantate, in anul 2004, explica schimbarea de viziune in raport cu vecinatatea sa a Uniunii Europene.
Europa Libera: Domnule Tannock, din informatiile pe care le avem, Comisia de Afaceri Externe a Parlamentului European a discutat saptamana acesta revizuirea Politicii de Vecinatate a Uniunii Europene. Este adevarat ca nu s-a ajuns la un consens in privinta mentinerii perspectivei celor 6 state din Parteneriatul Estic de a deveni intr-un viitor membri ai Uniunii Europene? Confirmati acest lucru?
Charles Tannock: Din nefericire asa este. Nu exista consens la nivelul Uniunii Europene, incluzand aici si Parlamentul European si Comisia de Afaceri Externe cu privire la acest subiect. In proiectul de rezolutie este mentionat articolul 49 al Tratatului Uniunii Europene care permite oricarei tari europene sa solicite acest lucru. Dar nici raportul cu privire la dimensiunea sudica nici cel care abordeaza Parteneriatul Estic nu mentioneaza vreun candidat la acest titlu. In raportul meu din 2004 erau mentionate Ucraina, Moldova si Belarus ( o data ce ar fi redevenit o tara democratica) care ar fi fost indreptatite sa aplice pentru a deveni state membre ale UE, dar pentru moment am inghetat intr-un fel acest proces. Aceste tari sunt mai degraba blocate in statutul de vecini ai UE, optiunile fiindu-le restrictionate la cele pe care le au toti vecinii UE, adica Acorduri de Asociere, Acorduri de Liber Schimb si, la un moment dat, liberalizarea vizelor. Dar dincolo de asta, mi-e teama ca potentialul de a deveni tari candidate este foarte scazut.
Europa Libera: Care ar fi argumentele pentru aceasta schimbare de viziune?
Charles Tannock: Stiti, de fapt mi-e teama ca in Parlamentul European se manifesta o lipsa de interes pentru extinderi viitoare ale UE bazata pe perceptia ca in randul europenilor se inregistreaza o oboseala cu privire la extindere. Marea provocare pentru politicieni ca mine, care cred in extindere, este sa convingem publicul nostru ca si extinderea catre Balcanii de Vest este un lucru bun. Si aceasta este o problema. Urmeaza Croatia, iar asta pare destul de sigur. Dar Bosnia Herzegovina, Macedonia si Albania pun o multime de probleme. Orice tara in afara de acestea, si ma refer la Ucraina, Moldova si tarile din Caucazul de Sud, se afla la acest moment in afara agendei politice europene. Ucraina a fost perceputa ca miscandu-se intr-o directie gresita: pozitiile guvernului sunt mai autoritare, mai putina libertate a presei, o apropiere de Moscova, acuzatiile aduse Iuliei Timoshenko. Corecta sau nu, acesta este perceptia in Vest. Intreaga mostenire a Revolutiei portocalii este oarecum amenintata.
Europa Libera: Ce se intampla cu tari ca Moldova? Dar cu acel criteriu de merit, potrivit caruia tarile care au ritmuri sustinute de reforma se vor apropia mai rapid de UE? Asa dupa cum scrie si in draftul de rezolutie perspectiva de a deveni membre ale Uniunii este forta care conduce aceste tari in operarea reformelor. Moldova este un exemplu de tara care a facut progrese uriase avand ca obiectiv integrarea, la un momentat, in Uniunea Europeana. Mai are vreo importanta acest criteriu de merit?
Charles Tannock: Criteriul de merit ar trebui sa fie criteriul principal, desigur. Dar cu totii stim ca extinderea UE nu este neaparat bazata pe merit ci pe considerente strategice luate in calcul de statele membre si exprimate in Consiliul Uniunii Europene. Parlamentul European isi exprima doar opinia. Sunt foarte familiar cu faptul ca Moldova s-a descurcat chiar bine atat din punct de vedere economic cat si din cel al stabilitatii politice. Totusi, are o mare bataie de cap cu chestiunea trnsnistreana care e nerezolvata. Ultimul lucru pe care l-ar face UE ar fi sa aduca in interior o tara al carei teritoriu este controlat partial de o autoritate independenta sau de Rusia. Am avut aceasta problema cu Cipru si nu o vom mai repeta. Nu vad Moldova in interiorul UE pana cand conflictul din Transnistria nu va fi rezolvat. Dar va pot spune ca abordarea generala pe care o au statele membre in acest moment este aceea ca nici unui stat din vecinatatea estica nu ii va fi acordat statut de stat candidat.
