„Hai Moldova!” Isi titreaza editorialul Vsevolod Ciornei in Saptamâna. Dar încotro? se intreabă el. Unele figure politice, inainte de alegerile locale se patrund de o religiozitate brusca, alţii prind frica de pasapoartele biometrice.
Despre partidele-cartel scrie Vasile Ernu in Timpul. Nu intamplator, cand are loc schimbarea de putere, se schimba nu numai functionarii publici dar şi directorul de spital sau uneori chiar portarul unei scoli.
În editorialul lui, Constantin Tănase scrie ca este sigur ca Filat, Lupu şi Ghimpu, creştini activi, inaintea Sfintelor Paşti se vor ierta reciproc. Si luminoasa noapte a invierii va deveni luminosul inceput al invierii ţării.
Constantin Cheianu scrie tot in Timpul ca moldovenii sunt un popor atipic, tot aşa ne sunt şi protestele. Este de imaginat aşa ceva? Comuniştii, odata ajunsi in opozitie nu sunt pedepsiti nici macar pentru multiplele cazuri de coruptie si abuzuri de pe timpul guvernării lor.
Iar în Adevărul, Vitalie Ciobanu se intreabă ce facem cu 7 aprilie? Daca ar exista voinţa politica, cercetarea martorilor si analiza imensului material video acumulat – ar fi permis judecatorilor sa pronunţe nişte sentinţe.
Dupa vizita lui Joe Biden la Chisinau, politicienii moldoveni par sa aibă nu principii ci gusturi, scrie Nicolae Negru in Jurnal de Chisinau. Iar gusturile nu se discuta. Iata de ce disputele lor par fara sens, ca intre muţi şi surzi.
