Linkuri accesibilitate

Tot ele, gunoaiele


Majoritatea cetăţenilor e iresponsabilă şi pofighistă, cu un cuvînt frecvent pe palierul cotidianului, şi doar o mînă de oameni se comportă civilizat.


Să vorbeşti despre mormanele de gunoaie care au năpădit Republica Moldova a devenit deja un fapt banal, pe care mulţi nici nu-l mai bagă în seamă. Gunoaiele oricum proliferează, oricît s-ar discuta. Murdăria a devenit demult aici o fatalitate. Iar să înfrunţi fatalitatea e ca şi cum ai face munca lui Sisif.

Şi totuşi reportajele care scot în evidenţă mizeria autohtonă continuă să apară. Probabil, autorii lor mai au un dram de speranţă că patria poate deveni cîndva curată. Deunăzi am văzut, la un post de televiziune, un reportaj intitulat Moldova plină de gunoaie! S-a vorbit acolo despre lucruri cunoscute de toată lumea, despre faptul că albiile rîurilor, curţile blocurilor de locuinţe şi marginile drumurilor sînt presărate cu gunoaie.

Două lucruri din acel reportaj însă m-au făcut să ridic din sprîncene. În primul rînd, constatarea că oamenii înţeleg că gunoiul nu trebuie aruncat alandala şi sînt miraţi de existenţa unor răuleni care nu păstrează curăţenia. Constatarea asta m-a mirat profund şi în acelaşi timp m-a amuzat enorm. E ca şi cum ai acredita ideea că cetăţenii noştri sînt foarte responsabili şi grijulii şi doar nişte indivizi excentrici, debusolaţi, ciudaţi, care formează un soi de minoritate inconştientă, fac toată murdăria. Ei bine, asta mi se pare o cacealma ordinară! Eu cred că lucrurile stau invers.

Majoritatea cetăţenilor e iresponsabilă şi pofighistă, ca să folosesc un cuvînt frecvent pe palierul cotidianului, şi doar o mînă de oameni se comportă civilizat şi urmăresc cu ochii boldiţi dezmăţul din jur.

Al doilea amănunt care mi-a sărit în ochi în reportajul cu pricina era acela că muncitorii de la Asociaţia de Gospodărire a Spaţiilor Verzi sînt şocaţi de murdăria din oraş. Ideea asta e mai credibilă, fireşte. Numai că ar trebui niţel dezvoltată, fapt care nu e prea făcut. Aş remarca, în această ordine de idei, că viaţa lucrătorilor de la Asociaţia sus-pomenită e foarte grea, aproape imposibilă. Eu sincer nu înţeleg cum poţi lucra cu un salariu de rîsul curcilor în condiţii extreme. Eu am văzut, nu o dată, cum aceşti lucrători sărmani adună mormanele de gunoaie lăsate în parcuri de hoardele de tineri petrecăreţi. E o muncă sisifică, infernală! Păi, oamenii ăştia ar merita nişte salarii comparabile cu ale parlamentarilor. Ei ar trebui trimişi în fiecare an, pe banii statului, pe Coasta de Azur!

Altminteri povestea gunoaielor e lungă aici. Eu, la drept vorbind, nu ştiu dacă o să apuc vremurile în care patria va fi curată...
XS
SM
MD
LG