Linkuri accesibilitate

Poziția stranie a României în criza libiană


Transport de ajutoare umanitare la Tobruk
Transport de ajutoare umanitare la Tobruk

Bucureștiul nu pare să țină seama de crimele împotriva umanității comise de regimul Gaddafi.

Relatiile dintre Romania si Libia, desi nu au revenit la dinamismul dinainte de 1989, au fost cordiale in ultima perioada, iar presedintele Traian Basescu a facut o vizita la Tripoli in 2006. Seful statului roman a fost in Libia pentru a debloca proiectele de infrastructura pe care Romania le abandonase dupa caderea comunismului, pentru recistigarea pietelor pentru utilaje petroliere, dar si pentru recuperarea unor datorii, care ar fi de pina la 100 de milioane de dolari. La intilnirea pe care a avut-o cu Mohamar Gaddafi in 2006, presedintele Basescu l-a invitat pe omologul sau intr-o vizita oficiala in Romania, unde acesta mai fusese in 1981 si 1983.

Totusi nu aceasta normalizare a relatiilor politice dintre Libia si Romania l-a determinat pe Traian Basescu sa se opuna unei interventii militare, asa cum preconizau Franta si Marea Britanie. Primele argumente ale neinterventiei ridica problema legalitatii: Traian Basescu a spus ca e nevoie nu doar de un mandat al Natiunilor Unite, ci si de acceptul Ligii Arabe. Mai mult Romania “este total impotriva asumarii de catre Uniunea Europeana a initierii si realizarii unei zone in care sa nu se zboare, asa numita no fly zone, prin care comunitatea europeana ar putea sa-i protejeze pe civilii libieni de atacuri armate la scara larga. Intre timp Liga Araba a precizat ca regimul libian si-a pierdut legitimitatea si ca s-ar impune zona de interdictie aeriana.

Presedintele roman a explicat clar ca problema este cel mult de competenta NATO,
nu a Uniunii Europene, dar a subliniat ca Romania nu este de acord cu nici o interventie militara, pe care considera-o "o eroare". Pe de alta parte Traian
Basescu s-a declarat si impotriva recunoasterii Consiliului national de Tranzitie din Libia motivind ca in fruntea acestei institutii creata ad hoc se afla fostul ministru al justitiei al dictatorului libian.

In cadrul intrunirii sefilor de stat si de guvern ai comunitatii europene, Romania nu a avut insa o pozitie singulara, ci doar o pozitie diferita de a Frantei si Marii Britanii, dar similara de pilda cu a Germaniei si a Bulgariei. S-ar putea interpreta ca Bucurestiul s-a plasat deci in tabara anti-franceza si pentru a plati in acest fel o polita Parisului, care s-a opus intrarii Romaniei si Bulgariei in Spatiul Schengen.

O alta explicatie a pozitiei Romaniei, oferita de aceasta data de un fost ministru socialist al apararii, Ioan Mircea Pascu, actualmente europarlamentar, este chiar mai siibilinica. “Daca sansele ca regimul libian sa infranga rebeliunea sint in crestere” atunci decizia Romaniei este buna crede domnul Pascu, adaugind ca fara ajutor militar dinafara nu exista sanse ca rebeli sa preia conducerea Libiei.

Asadar pozitia Romaniei ar putea sugera atit o atitudine de revansa la adresa Frantei, cit si optiunea spre pastrarea status quo-ului. Cele doua posibile explicatii nu corespund insa ideii de aparare a drepturilor omului in conditiile in care crimele impotriva umanitatii care au loc in Libia nu par sa poata fi oprite fara sprijinul democratiilor vestice.

Politigraf

XS
SM
MD
LG