Linkuri accesibilitate

Gheorghe Sârbu (Hâncești): „Producţia agricultorilor moldoveni este competitivă [dar] nu se comercializează, se speculează”.


Suntem o tara agricola, dar avem agricultura la pământ, a declarat Europei Libere Gheorghe Sarbu, un fermier de semisubzistenţă din raionul Hâncești, care mai spune ca el renunta la subventiile allocate din bugetul de stat
.


Despre subvenții cu un fermier din zona Hâncești: Gheorghe Sârbu



Gheorghe Sârbu
Gheorghe Sârbu:
„Orice om dacă ar avea unde să-şi vândă marfa, probabil că subvenţiile astea aproape că nu influenţează. Ce să faci cu şapte lei la un an? Asta e infim. Adică ori cu, ori fără. Liderii ăştea, care au terenurile astea în arendă, care au sute, chiar mii de hectare, aşa da, mult înseamnă. La un hectar îi dă undeva 700 de lei, dacă îi dă. Asta e foarte puţin, vă daţi seama, 700 de lei pentru tot anul de lucrări. Pe când numai arătura costă două mii la un hectar. Apoi iată ce să faci cu banii iştea? Ei mare ajutor nu-ţi dau. Mie personal, eu cred că nu mă interesează.”

Europa Liberă: Credeţi că o subvenţionare mai consistentă a agriculturii ar atrage investiţii, care ar putea crea locuri de muncă?

Gheorghe Sârbu:
„Doamnă Valentina, eu ştiu un om care are la moment o sută de tone de grăunţe şi el nu are unde să le dea. Da, lui i-ar da doi lei, dar el spune că eu nu scot nici sinecostul. Dacă i-ar da subvenţii ca, de pildă, să iasă cu producerea la zero şi după aceea să poţi să-ţi vinzi marfa, să poţi să scoţi profitul, atunci da. Dar atunci care e sensul, ca statul să dea atâţea bani, ca să produci pe banii statului, ca după aceea tu ceea ce vinzi să fie profit? Ar fi normal aşa. Dar cine face aşa? Nimeni nu face aşa.”

Europa Liberă: De ce nu este competitivă producţia agricultorilor moldoveni?

Gheorghe Sârbu:
„Producţia agricultorilor moldoveni este competitivă, chiar foarte competitivă. Numai că cei, care o preiau după aceea o speculează. De pildă, dacă ia cu 25 de lei kilogramul de carne, el costă o sută, comerciantul adaugă încă două-trei preţuri. Nu se comercializează, se speculează. Iată, ţăranul se duce şi vinde o tonă de persici cu 10 lei şi comerciantul o vinde cu 25 de lei. Are 15 lei la kilogram. Adică, ţăranul, care tot anul lucrează, are 10 lei. Ca exemplu spun, eu sunt acela care am făcut aşa ceva.”

Europa Liberă: Dar Dumneavoastră de ce apelaţi la intermediar?

Gheorghe Sârbu:
„Dar ce, eu am să stau la tarabă? Atunci cine mai lucrează livada mai departe? Fiindcă mai am alte soiuri, care se coc după. Mai am păsări, mai am porci, mai am vacă, care trebuie îngrijită. Ar fi normal ca să fie această verigă între consumator şi producător, comerciant, dar trebuie să fie tot pe bază corectă. Intermediarul acesta care achiziţionează şi acesta care prelucrează, procesatorul, de acum ei îşi pun preţurile. Noi foarte ieftin dăm. Dacă un kilogram de grâu costă doi lei, dintr-un kilogram de grîu ai 800 de grame, chiar şi mai bine de făină, faci două pîini şi jumătate aproape, ai şapte lei.”


Europa Liberă: Domnule Sârbu, dar de ce Moldova nu are o agricultură performantă?

Gheorghe Sârbu:
„Fiindcă nimeni nu se include din lumea ştiinţifică.”

Europa Liberă: Poate trebuie de creat o academie a agriculturii?

Gheorghe Sârbu:
„Da, n-ar fi rău să fie o academie agricolă. Trebuie ca oamenii de ştiinţă să vină în localităţi, să propună soluţii. Iată ştiinţa absolut ignoră omul, care produce această sfântă pîine. Plus de asta, doamnă Valentina, foarte multe resturi vegetale avem, din care poţi să faci bioenergie, sau măcar să faci nişte brichete, ca oamenii să poată să-şi facă focul, ţăranul. Paiele, hlujanii, beţele de răsărită, foarte multe resturi vegetale, care oamenii de ştiinţă habar nu au.”

Europa Liberă: Majorarea preţurilor la carburanţi?

Gheorghe Sârbu:
„Doamnă, asta e o catastrofă. Că jumătate din terenuri nu are să se prelucreze. De-acum nu-s lucrate, nu-s arate şi de-acum sunt convins, că aceste terenuri nu o să se samene, pentru că e foarte scump. Toţi se laudă că se ridică preţurile la produsele alimentare, însă pe piaţă la noi grâul e doi lei, orzul e doi lei, porumbul e doi lei şi 30 aici. Floarea-soarelui iată la noi la Bujor era cu cinci lei kilogramul. Şi ţăranii dădeau de-acum, fiindcă nu au cu ce lucra. Da în port la Constanţa un kilogram de floarea-soarelui, seminţe de floarea-soarelui e un dolar şi mai bine. Toţi îl amăgesc şi îl jăcmănesc pe ţăran. Pe dânsul toţi îl prostesc. Nimeni nu-l apără, nici ministerul. Cine şi ce vrea, aceea face. De ce trebuie toţi să se lefăiască cum doresc, da noi, înţelegi... Omul nu produce, că n-are unde să dea marfa. N-are unde s-o dea.”

Europa Liberă: Probabil de aceea în Republica Moldova fiecare a treia întreprindere agricolă este nerentabilă.

Gheorghe Sârbu:
„Iată am fost în Ciuciuleni. A fost o fabrică, făcea pastă de roşie. Pasta de roşie este valută internaţională. Poţi s-o vinzi oriunde, oricum. Iată, fabrica din Ciuciuleni au distrus-o, fabrica din Cărpineni au distrus-o, din Bujorul au distrus-o. Şi nu se prelucrează nici leguma, nici fructele. Şi iată noi stăm, doamnă, şi ne uităm. Dar trebuie de mobilizat la nivel de stat. Cum China conduce şi impune economia, aşa şi noi la momentul actual. De ce atunci oamenii de ştiinţă de ce ei primesc bani pentru asta, fiindcă statul cu oamenii de ştiinţă cheltuieşte bani. Care este randamentul, spuneţi-mi? Avem universitatea agricolă, care e randamentul? Să văd ceva, să-mi propună mie ceva, nimic doamnă. Lasă să spună: fasole-fasole, soia-soia, dar să ştim că asta am produs şi se achiziţionează. Dacă nu statul, lasă să pună firmele să achiziţioneze, dar statul să controleze, să nu fie această amăgeală.”

Europa Liberă: Domnule Sârbu, pot concluziona, că micii producători practică o agricultură de subzistenţă?

Gheorghe Sârbu:
„Da, da. De ce nu avem elaborat ştiinţific până la moment priorităţile de dezvoltare a agriculturii? Noi nu avem aşa ceva. A doua întrebare, care mă deranjează pe mine: de ce producătorul nu are informaţie de la minister, ce şi cât trebuie produs pentru consumul intern şi ce trebuie produs pentru export. A treia: de ce nu se elaborează un mecanism al relaţiilor dintre producător şi comerciant. Ultimii adaugă câte 200 şi mai bine procente la marfa procurată de la ţăran, şi lumea suferă din cauza asta. Şi ultima: de ce nu sunt achiziţionate produsele agricole de la ţăran? De ce nu avem brănduri la produsele moldoveneşti, la pasta de roşii la caşcaval, brânzeturi, mezeluri, paste făinoase, ghiveciuri din legume, ş.a.m.d. Noi trebuie să avem cele mai bune din lume, ca noi să putem să le promovăm.


Statul trebuie să ducă în aceasta o politică. Nimeni nu se interesează. Eu nu am văzut ministrul Agriculturii să vină şi să întrebe într-un raion oamenii care cunosc lucrurile acestea şi să asculte părerile noastre. Şi atunci ei o să-şi facă o concluzie şi o să zică: uite ce le trebuieşte lor. Uite de ce au ei nevoie. Doar au spus că o să fie patru zone economice: Sud, Centru, Nord şi Est. Păi, lasă să vină şi să studieze ce poate face Sudul. Iaca, voi puteţi mai mult să faceţi oierit. Doamnă, la noi nu se prelucrează lâna, la noi nu se prelucrează pelicelele de oaie, la noi nu se prelucrează nimic, doamnă. Totul se exportă prin Turcia.

La noi nimic nu se face, noi suntem nişte puturoşi, materia primă la noi e de izbelişte. Lumea produce şi prelucrează chiar şi stuful, fac dintr-însul mai ştiu eu ce. La noi peste tot e aiurea, fiindcă la noi ţăranul e scos din socialism. Da în socialism omul era un simplu pion. Îl muta pe tabla de şah – du-te acolo, fă acolo, şi el era indiferent. Aista nu era ţăran, care a transmis din generaţie în generaţie experienţa. Ăsta e alt ţăran. El e altul. El e distrus. Dacă nu înveţi, ca să înveţi pe altul, gata, noi pierim cu toţii. Chiar suntem obraznici în faţa lui Dumnezeu, că ne-a dat aşa pământ şi noi îl lăsăm aşa de aiurea.”
XS
SM
MD
LG