Linkuri accesibilitate

Vitalie Ciobanu: Asistăm la o solidaritate transpartinică împotriva justiției, la un troc insalubru care nu mai invocă „interesul național”.


Justiția moldoveană a primit zilele acestea o grea lovitură de imagine printr-o declaraţie-şoc a ministrului Alexandru Tănase. Acesta a afirmat că: „Momentul adevărului despre 7 aprilie nu va veni niciodată”. Oficialul și-a explicat această aserţiune, aducând exemplul Revoluţiei Române din decembrie ’89, despre care nici până azi nu se cunoaşte întregul adevăr. Tănase a mai precizat că deşi procuratura a instrumentat câteva dosare punctuale, nimeni nu va spune într-o bună zi la televizor, în faţa poporului, că X, Y sau Z sunt vinovaţi de acele fapte reprobabile. E ciudat că ministrul Tănase nu a evocat, pentru a-și acoperi mai convingător neputința, și asasinarea neelucidată a președintelui J.-F. Kennedy, așa cum obișnuia Ion Iliescu, atunci când i se reproșa tergiversarea investigării evenimentelor din decembrie ’89.

După ce activitatea comisiei parlamentare, condusă de fostul liberal-democrat Vitalie Nagacevschi, s-a soldat cu un eşec lamentabil, actuala putere ne furnizează, iată, o altă dezamăgire legată de dosarul 7 aprilie. Ministrul Tănase vorbeşte, curios, despre „adevărurile” părţilor implicate în acele evenimente, punându-le cumva pe acelaşi plan, şi nu formulează măcar niște supoziţii în legătură cu ADEVĂRUL (căci nu pot fi mai multe!) ascuns în spatele violențelor stradale de acum doi ani.

Abandonul dreptății


Impresia pe care o degajă declaraţia ministrului este că dosarul „7 aprilie” este sabotat şi negociat la telefonul scurt de forţe politice influente. Acest abandon al dreptăţii nu e o noutate pentru Moldova. Nu am avut până acum nicio condamnare a unui personaj politic important pentru fapte grave ce-ar fi adus atingere siguranţei naţionale. Cu excepţia notabilă a condamnării lui Valeriu Pasat, de acum câţiva ani, însă dosarul său s-a dovedit mai degrabă fructul unei vendete a regimului Voronin: ex-directorul SIS nu și-a ispășit pedeapsa, ci a fost eliberat la indicația Moscovei, fapt ce a plasat justiţia moldoveană într-o situație absolut penibilă. Dar asta pățesc magistrații care abdică de la onoarea meseriei lor și execută comenzi politice.

Or, noua guvernare pro-europeană a promis „stat de drept” și societatea a sperat că anchetarea evenimentelor din 7 aprilie va avea o finalitate logică, asta însemnând identificarea vinovaţilor, judecarea şi condamnarea lor în baza unor probe solide.
Abandonarea actului de justiţie de către actuala coaliţie va fi, cu siguranță, penalizată de electorat. Spre deosebire de problemele economice apăsătoare, dreptatea părea mai uşor de înfăptuit, deoarece pretinde doar voinţa guvernanților, nu fonduri de milioane de euro. Or, tocmai „mâzga” din justiţia moldoveană explică perpetuarea crizei politice din ultimii doi ani. A devenit aproape o regulă: cei care vin la putere, cu promisiunea pedepsirii fărădelegilor săvârşite de fosta guvernare, în cele din urmă îşi dizolvă elanul într-o complicitate fetidă cu predecesorii lor, manifestând o generozitate prost înţeleasă faţă de adversarul răpus, pe motiv că în situația lui vei putea să ajungi şi tu după un nou scrutin.

Se pare că asistăm la o solidaritate transpartinică împotriva justiției, la un troc insalubru care nici măcar nu mai invocă drept scuză „interesul național”: declarația ministrului Alexandru Tănase nu sugerează o posibilă depășire a crizei politice, prin legitimarea diverselor „adevăruri” despre tulburările din 7 aprilie. Deși, cine știe?
Glumind amar, vom spune că Moldova a intrat în rândul lumii: cu o revoltă a tinerilor confiscată de profitori cinici, pe spinarea visătorilor și, mai ales, a victimelor, care își așteaptă în van ceasul dreptății.

© RFE/RL Inc. Reproducerea materialelor difuzate și/sau publicate pe site-ul postului de Radio Europa Liberă se face doar cu acordul scris al instituției și al autorului.
XS
SM
MD
LG